F O L I I

Masoneria e cu statul, Biserica-i cu naţiunea. De ce nu le place românilor de Statul lor

2010-02-20T13:36:00.000+02:00

publicat la 23 ianuarie 2010

Mozart - Aria din Mitridate - Venga pur, minaci e frema (David Daniels)
Asculta mai multe audio Muzica

Doresc să precizez avant la lettre că observaţiile de mai jos sunt personale - supuse, aşadar, subiectivării şi nu au o bază ştiinţifică, ci una pur empirică, ajustată de un raţionament la fel de personal (spun asta din capul locului pentru că au existat comentarii care mă acuzau de diletantism, sfertodoxă etc - le precizez că singurul domeniu în care am pretenţii gnoseologice este estetica eufonică).
Am asistat, oarecum pe nepregătite, la un seminar cu tema "Masoneria - între mit şi realitate", organizat în aula Bibliotecii Academiei Române cu ocazia aniversării a 130 de ani de la înfiinţarea Marii Loji Naţionale din România. Am ascultat un exposé halucinant de plăcut al academicianului Dan Berindei, un istoric ne-mason fascinat de povestea devenirii masoneriei româneşti şi care şi-a dedicat peste trei decenii din viaţă studierii acestui vast capitol din istoria românilor.
Pe scurt, am aflat, mai detaliat, de ce le cam datorăm francmasonilor marile episoade ale formării şi dezvoltării statului român modern - revoluţia de la 1848, Unirea Principatelor de la 1859 şi, cu precădere, Unirea de la 1918. Francmasoneria, pare-se, a jucat rolul covîrşitor în mai toate momentele care ne-au apropiat de Europa şi, în general, care ne-au depărtat cît de cît de feudalismul levantin în care Biserica ortodoxă era omnipotentă şi omniprezentă în mentalul colectiv românesc (inclusiv doi domni fanarioţi "luminaţi", Constantin Mavrocordat şi Alexandru Moruzi, erau membri ai unei loje). Am fost uimit de lista lungă a românilor masoni "plăcuţi" - adică personaje istorice şi oameni de cultură "de bine" pe care-i ştiam din manuale fără să mi se spus vreodată ceva, în învăţămîntul comunist, despre apartenenţa la masonerie: de la Alecsandri, IC Brătianu şi Kogălniceanu la Titu Maiorescu, BP Haşdeu, Traian Vuia, Al. Vaida-Voevod (cel cu unirea de la 1918, partenerul lui Iuliu Maniu), Octavian Goga, Sadoveanu, Ion Pillat sau, mai nou, un om pe care l-am iubit dintotdeauna, Florian Pittiş. Pe scurt, a whole bunch of good guys - paşoptiştii, liberali şi conservatori deopotrivă din perioada lui Carol I, oameni care au contribuit la formarea statului român modern, primul zburător, savanţi şi poeţi de prin manualele copilăriei pioniereşti. Vorba limbii de lemn, nişte progresişti.
Ei bine, căutînd eu să aflu mai multe despre francmasoneria interbelică am dat peste anatema lansată de BOR asupra masonilor, într-un raport al Sinodului din 1937. Un text absolut demonizant, din care mi-au atras atenţia în mod deosebit cîteva paragrafe:

3. Din rationalismul si naturalismul său, Francmasoneria deduce in mod consecvent o morala pur laică, un invătământ laic, reprobând orice principiu moral „heteronom” si orice educatie ce rezultă din credinta religioasă si din destinatia omului la o viată spirituală eternă. Materialismul si oportunismul cel cras in toate actiunile omului, este concluzia necesară din premisele Francmasoneriei. - o dovadă clară a absenţei unui Toma d'Aquino din ortodoxie şi a vetusteţii cultului religios majoritar printre români.
4. "In lojile francmasone se adună la un loc evreii si crestinii..." - fără alte comentarii.
7. Francmasoneria luptă impotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform căreia omenirea e compusă din natiuni. Biserica Ortodoxă care a cultivat totdeauna specificul spiritual al natiunilor si le-a ajutat să-si dobândească libertatea si să-si mentină fiinta primejduită de asupritori, nu admite această luptă pentru exterminarea varietătii spirituale din sânul omenirii. Dacă stau şi-mi aduc aminte cît de mult se suprapune biserica ortodoxă formării conştiinţei naţionale a românilor - uniţi, înainte de stat, prin limbă şi religie - şi mă uit la ţara şi la societatea în care trăiesc, m-apucă un catralion de gînduri trădătoare şi de blasfemii, ptiu, drace.

Aşadar, printr-un reducţionism destul de prozaic, statul emancipat şi pro-european dorit de francmasoni este pus în adeversitate directă cu naţiunea apărată şi garantată de biserica ortodoxă. Este mult mai important pentru români faptul că sunt o naţiune decît faptul că au un stat mandatat democratic de ei înşişi să-i administreze/reprezinte ca şi comunitate (şi nu să-i fure/guverneze/jupoaie). Într-o astfel de lumină antagonică pare mai evident de ce românii au cea mai mare încredere în biserică şi au furat/fură de la stat (pe care-l demonizează permanent ca tîlhar şi corupt) cît pot. Şi de ce statul român este modern (are legislaţie europeană, garantează libertăţi civile destul de europeneşte etc), dar în bună măsură nefuncţional, cu legi nerespectate şi N căpuşe individuale şi colective care sug sau li se pare firesc să sugă de la ţîţa statului, fără să respecte contractul social. Şi de ce a ajuns statul un bau-bau autist pe care e mai bine să-l şmechereşti, dacă nu poţi să devii parte a lui - aşa cum românii ştiu atît de bine să o facă, între două cruci făcute sumar în autobuz. Aş aminti aici, ca dovadă, ziua de 30 noiembrie 2008, cînd secţiile de votare pentru alegerile parlamentare au fost aproape goale - în schimb bisericile gemeau de fani ai sfîntului Andrei. De la o astfel de naţiune e greu să ceri să înţeleagă de ce e nevoie de stat, altfel decît în relaţia jupuit/jupuitor la toate nivelurile. Mai are vreun rost să amintesc aici de sintagma "stat naţional" din Constituţie, aia de care se tot ia - pe bună dreptate, în opinia mea - UDMR-ul ?

Iaca s-au trezit nişte americani în frunte cu George Marshall şi nişte europeni în frunte cu Jean Monnet care ţin, fir-ar ei să fie, să arate că poţi sta bine împreună cu toate naţiile şi cu toate religiile şi, prosperînd, să te simţi, deasupra naţiunii şi deasupra statului, cetăţean european. Probabil că nu voi apuca să văd ziua în care majoritatea românilor să simtă european, mai degrabă decît să se simtă europeană, şi în care "Etica protestantă" a lui Weber să fie predată, în formă simplificată, la gimnaziu, iar "Dialecticile Secularizării" - gîlceava înţeleptului Habermas cu actualul Papă, tot în formă simplificată, la liceu.

Iaca am pornit de la masoni şi am ajuns la Habermas. De fapt, încercam să spun, o dată în plus, că ortodoxia este pentru români pasul pe loc, dacă nu uneori chiar pasul înapoi, în drumul României către Europa unită, iar asta s-a văzut mai bine în antiteză cu masonii, care au fost la noi cîndva, de cîteva ori, pasul înainte.

Am început articolul cu aria mea preferată din Mozart, un celebru mason - îmi voi permite să-l închei cu un alt mason, aproape la fel de celebru.

Louis Armstrong - What A Wonderful World
Asculta mai multe audio Muzica

Vale,

Intermezzo ştiristic - Un mod plăcut de a ajuta statul

2010-02-20T13:28:00.000+02:00

publicat la 20 ianuarie 2010

Ştirea de mai jos vine din Finlanda - îmi pare, însă, destul de valabilă şi la noi.

În vremurile noastre, cetăţeanul ideal (sau pur şi simplu în trend) e nefumător, nebăutor şi nu poluează. Ei bine, contribuabilul ideal arată exact invers: fumează, bea, conduce des maşina şi moare înainte de pensionare. Aceasta este, cel puţin, concluzia unanimă la care au ajuns economiştii finlandezi consultaţi de postul public de radio din Finlanda. Aceştia explică afirmaţia prin faptul că un individ care consumă produse şi servicii super-impozitate, precum tutunul, alcoolul sau benzina aduce la buget mai mulţi bani decît se cheltuie pentru protecţia lui socială. Un exemplu convingător, afirmă sursa citată, sunt fumătorii care, prin viciul lor, acoperă mai mult decît costurile oricărui tip de asistenţă medicală de care ar avea nevoie. În Finlanda, taxele plătite anual către stat ajung la 24 de miliarde de euro, din care 5 miliarde provin numai din accizele la produsele din tutun, alcool şi combustibili.

Trebuie precizat faptul că argumentul economiştilor finlandezi vine pe fondul unei dezbateri publice lansate de guvern, care vrea să-i convingă pe finlandezi să se lase complet de fumat în următorii 30 de ani.

Şi-aşa statul român ignoră, adesea, problemele cetăţeanului, aşa că aleg să fiu măcar un bun contribuabil :) Sau, poate, ca să decretăm o grevă fiscală pe motiv de supraimpozitare, ar trebui să ne lăsăm de fumat şi băut? Or mai degrabă să cumpărăm ţigări de la negru şi ţuică de la micii producători de la ţară, pentru ca guvernul să o lase mai moale cu ipocrizia ecologică? Parafrazez aici un prieten, jurnalist la o publicaţie de business, care-mi spunea că dacă toţi cetăţenii unui stat ar fi lipsiţi de vicii şi puternic impregnaţi de filosofiile "verzi", acel stat ar crăpa de foame. Dacă doar un finlandez din cinci fumează iar guvernul are ceva şi cu ăştia 20%, iar la noi jumătate de populaţie trage de ţigară zilnic, iar guvernul nu conteneşte cu accizarea...?

Iaca şi o dedicaţie triumfalistă pentru prietenii mei, cetăţenii români hiper-asistaţi, pe care îi iubesc, dar de care aş divorţa, în calitatea mea de contribuabil vicios:

Swans - Love will tear us apart
Vezi mai multe video din Muzica

...şi, pour les connaisseurs, şi celălalt cover al piesei trupei Joy Division "Love will tear us apart" făcut de dragii mei Swans:

SWANS - Love will tear us apart (Jarboe version)
Asculta mai multe audio Muzica

Night party cu DJ Schein

2010-02-20T13:26:00.000+02:00

publicat la 18 ianuarie 2010

Pe nenea pe care îl aniversez în această noapte îl cheamă Johann Hermann Schein şi s-a născut la 20 ianuarie 1583. Este unul din cei trei mari S - Schein, Scheidt, Schutz - ai muzicii germane din barocul timpuriu, foarte prizat deopotrivă în austerul bisericilor luterane şi la petrecerile de castel de prin Saxonia. Mai multe informaţii despre acest sărbătorit fără de care Bach nu ar fi existat găsiţi aici.

Aniversarea lui azi, 20 ianuarie, e un pretext suficient să-i dedic o audiţie nocturnă, un pahar şi o postare prin aceste prejmuri - însoţită, evident, de argumente sonore: o "paduană", prima parte a genului macaronar şi papistaş pe care chiar Schein l-a patentat în Germania, suita de dans. Dragul meu Jordi Savall, care a publicat întregul "Banchetto musicale" de la 1617, a avut grijă să mi-l facă şi mie cunoscut.

Johann Schein - Suite a 5 in A - Padouana
Asculta mai multe audio Muzica

PS: Pont pentru cei care-au făcut flamă de la atîta flacără violet: se stinge cu muzică şi-un pahar de ceva bun :)
Au bon entendeur (et à bonne écoute),

C-aşa-i românul, violet

2010-02-20T13:25:00.000+02:00

publicat la 18 ianuarie 2010

Nu prea înţeleg mirarea, indignarea sau dezgustul încercate de nenumăraţii opinenţi şi comentatori ai poveştii cu flacăra violet. Cred că şi forma, şi conţinutul, şi efectele publice stîrnite sunt cît se poate de vernaculare spiritului românesc. Cîteva observaţii pe marginea acestei remarci şi a protagoniştilor:
- Mircea Geoană, "victima" arsă cu flacăra: un social-democrat, membru al familiei socialiste europene (care se presupune că apără statul laic de drept, drepturile minorităţilor sexuale, integrarea socială a claselor defavorizate, proiectul social european ş.a.m.d.), care la aproape fiecare discurs public, electoral sau nu, îl invocă pe Dumnezeu şi-şi face cruce, care spunea în campanie că patriarhul Daniel este românus princeps. Reţin că socialiştii europeni - o clasă politică altfel destul de suferindă în ultimii ani în UE - nu se asociază, în general, cu paranormalul. Cum se împacă parapsihologia cu pravoslavnicia şi cît de credibil e acest lucru în plan raţional şi - iată! - politic, rămîne de văzut. Cît îi va salva credinţa/ele cariera politică - şi asta rămîne de văzut.
- Traian Băsescu, "beneficiarul" efectelor flăcării: cel mai reprezentativ lider al românilor din ultimul deceniu, purtător al calităţilor şi crezurilor poporului său, la care, de altfel, se şi întoarce foarte des. Un om care consideră creştinarea unui musulman drept cea mai bună faptă a vieţii sale, care a abandonat, după primul mandat, discursul ceva mai liberal legat de limitele influenţei bisericii ortodoxe în România. Şeful de stat care a sărutat mîna capului Bisericii la întronizarea acestuia, în 2007 şi care, la inaugurarea bisericii de la Cotroceni, afirma că parteneriatul dintre puterea politică şi Biserica Ortodoxă Română, precum şi acela dintre preoţi şi cetăţenii României reprezintă "soluţia care ne duce în unitate şi în bine". L-aş menţiona ca subcapitol şi pe Crin Antonescu, liberalul care a promis în campanie că, dacă ajunge preşedinte, primul lucru pe care l-ar face va fi să-l întîlnească pe Patriarh - probabil în sensul reînnoirii parteneriatului invocat de Traian Băsescu în citatul anterior.
- politicienii români, aceiaşi care se bagă în faţă pe la pelerinaje, care cer bani pentru bisericile din circumscripţiile lor, care se revendică toţi ca persoane "cu frică de Dumnezeu" (chiar aşa, dacă vă amintiţi de un ales care să reprezinte minoritatea atee din România, vă rog să faceţi semn), şi care acum, făţarnic, nu se dau în spate din a perora (citeşte: delira) pe teme violet în spaţiul mediatic oriunde li se oferă ocazia, sub masca sarcasmelor şi deriziunii.

Şi, mai ales, românii:
- o societate în care, cum remarca la un moment dat sociologul Alfred Bulai, ateii nu există în taxinomia celui mai recent recensămînt - ceea ce e, logic, imposibil.
- o majoritate covârşitoare care se declară creştin-ortodoxă, din care doar o minoritate trăieşte realmente eres-ul creştin, timpul liturgic şi care înţelege şi aplică mesajul christic.
- restul majorităţii - nu mai puţin covîrşitoare - amestecă, pe un exoschelet creştin-ortodox, astrologie, parapsihologie, magie, ritualuri precreştine etc. Care cumpără şi creditează cărţile lui Pavel Coruţ, care legitimează comportamentul lui Gigi Becali pe motiv că "dă bani la sfînta biserică" şi la oameni, care se duce la anumiţi preoţi care să le "deschidă cartea" (practică repudiată de canoanele BOR), care îmbogăţeşte mamele Omizi cu anunţuri la mica publicitate, care se duce la pelerinaje să se roage "de bani, de sănătate", care se teme în mod egal de deochi, de furia Domnului, de blestemul preotului, de paşapoartele biometrice, de evrei, de homosexuali, de romi, care cere eliberarea preotului de la Tanacu, care înfige ţăruşe în morţi dezgropaţi prin Oltenia etc. Aş spune că propensiunea românilor către dimensiunea non-raţionalului justifică întrutotul dezbaterea despre flacăra violet. Probabil că presa, tabloidă sau nu, va digera subiectul suficient de intens cît să-l şi credibilizeze. Iar aforismul acela că fiecare popor are conducătorul pe care-l merită poate fi extrapolat la presa pe care o merită, reprezentanţii publici pe care-i merită şi dezbaterea publică pe care o merită. Din acest punct de vedere, România chiar este o democraţie model.

Pentru cei care au avut răbdarea să urmărească rîndurile de mai sus, un cîntecel frumos - cel mai frumos, fără nicio legătură cu acea flacără, ci cu alta, în opinia mea mult mai puternică.

Claudio Monteverdi - Lamento della Ninfa (Cantus Colln)
Asculta mai multe audio Muzica

Cîteva opinii despre noi

2010-02-20T13:12:00.001+02:00

publicat la 16 ianuarie 2010

Revin cu feedback-ul de odinioară pe care ni-l dădeau străinii. Textele de mai jos sunt reproduse din cartea la care promiteam să revin - "Firea românilor", un amplu eseu de filosofie politică sub coordonarea dr. Daniel Barbu.

Conrad Iacob Hildebrandt, diplomat şi predicator protestant suedez, la 1656:
"Aceşti români de rînd, de condiţie servilă, sunt aplecaţi spre hoţie şi tîlhărie, de aceea sunt pedepsiţi aspru în Transilvania şi traşi de obicei în ţeapă, astfel că se pot vedea aproape înaintea tuturor oraşelor, tîrgurilor şi satelor ţării astfel de spectacole îngrozitoare. Faţă de moartea prin ţeapă sau par, ei merg bucuroşi la spînzurătoare cînd sunt osîndiţi, spunînd că şi Hristos mîntuitorul lor a fost spînzurat pe cruce."

Petru Bogdan Baksic, episcop catolic, călător în Moldova, 1640:
"Preoţii sunt ignoranţi. Oficiază în limba slavonă a Sf. Chiril. Călugării şi preoţii români citesc şi slujesc în limba slavonă, cu slovele Sf. Chiril şi nu înţeleg nimic din ceea ce citesc; sunt foarte puţini acei care înţeleg ce citesc..."

"Am văzut că atunci cînd vine cineva pentru vreo pricină, soţ contra soţiei sau soţie contra soţului sau paroh contra laic etc, el (episcopul) rezolvă repede pricina, fără a ţine seama nici de canoane, nici de concilii sau de autorii care ne învaţă să judecăm drept. Şi pe care-l găseşte vinovat, îl bagă imediat la închisoare şi-l bate ca pe animale, uneori cu propria lui mînă (bătaia e ruptă din rai, nu? - n.m.), fără a păzi preceptul care zice "cei care lovesc..." şi apoi ia cît vrea ca pedeapsa pentru vina pe care o are. Cînd vrea să se despartă soţie de soţ şi să desfacă legătura căsătoriei, cum se obişnuieşte la ei pentru cel mai neînsemnat cuvînt, face mai întîi o învoială cu ei: "Cît daţi?" şi după ce a făcut mai întîi preţul, dă voie ca un bărbat să ia altă soţie şi o femeie alt soţ. De asemeni cînd cineva se vrea hirotonit, se înţelege mai întîi din preţ şi apoi este hirotonit.

Erasmus Heinrich Schneider von Weismantel, militar german şi locotenent al armatei suedeze, la 1713:
"Această ţară (Moldova) are pămîntul cel mai minunat şi mai mănos şi nu ar fi mai prejos nici de Ungaria, nici de Podolia, dacă un asemenea pămînt ar fi stăpînit de alţi locuitori şi muncitori mai harnici (...) aici nu se duce lipsă de nimic decît de oameni harnici şi cinstiţi."

"Aşa după cum sunt originea, firea, obiceiurile şi moravurile lor, tot astfel este şi credinţa şi religia lor, deşi ei se socotesc creştini şi anume de rit ortodox. Totuşi, la oamenii de rînd noţiunile despre creştinism nu merg mai departe decît că ei ştiu că au fost botezaţi, că ar exista Sfînta Treime, îngerii şi satana şi că ar fi o viaţă veşnică şi o osîndă veşnică. Despre cuvîntul Domnului şi despre Biblie nu au nicio cunoştinţă, iar puţinii lor preoţi au foarte puţine cunoştinţe, căci nu ştiu mai mult decît doar să citească, iar mulţi dintre ei nici nu ştiu să scrie. Ce este o predică nu ştie nimeni în toată ţara. Popa cîntă cîntările şi psalmii rituali numai din obişnuinţă, pe lîngă popă enoriaşii nu sunt în stare nici să înţeleagă bine şi nici să tălmăcească cele auzite... Ar vrea şi ei să se roage, dar nu ştiu nicio rugăciune, chiar Tatăl Nostru îl ştiu foate puţini oameni din toată ţara. Ei cad doar în genunchi dinaintea icoanelor, dimineaţa şi seara, mari şi mici şi în loc de rugăciune fac atîtea cruci cîte vor. Totuşi, ca să arate că ei sunt creştini adevăraţi şi că pe deasupra ei mai aparţin singurei religii adevărate, ei se fălesc cu postul şi în fapt şi postesc foarte mult şi aspru (...) iar femeile, măcar că aproape nu ştiu nimic despre cuvîntul lui Dumnezeu, ţin totuşi morţis la post şi la ceremoniile lor, deşi ele se duc puţin - şi multe dintre ele chiar deloc - la biserică. (...) Cu acest creştinism aşa grozav al lor, ei dispreţuiesc religiile noastre şi sunt aşa de îndărătnici că nu ne lasă nicidecum de voie bună să îngropăm pe morţi noştri alături de ai lor sau măcar numai în aceleaşi cimitire, chiar dacă în cele din urmă s-au încredinţat şi lămurit că eram şi noi creştini, măcar că nu ţineam posturile lor, în a căror ostentaţie se mărginea toată religia lor creştină."

Pe-aşa veselie de texte îmi vine să veselesc şi chefuiesc, aşa că vă ofer tarantella mea preferată (din aceeaşi perioadă cu textele astea):

Tarantella di Napoli
Asculta mai multe audio Muzica

a bon entendeur!

Apologeticum - cîteva precizări şi răspunsuri la comentarii

2010-02-20T13:11:00.000+02:00

publicat la 15 ianuarie 2010

Henry Purcell - Music for a while
Vezi mai multe video din Muzica
(Philippe Jaroussky, unul din prietenii mei de discotecă - îmi permit să vi-l prezint cît daţi citire celor de mai jos)

Simt nevoia să aduc unele completări legate de tematica postărilor mele pe acest blog, dat fiind ceea ce am perceput drept confuzie de nuanţe din unele comentarii mai substanţiale. Ante totos, atenţia de care s-au bucurat cele cîteva postări locale este onorantă şi obligă - nu mă refer nicidecum la cantitate, ci la substanţă, în bună parte din cazuri.

Primo, nu am avut şi nu am pretenţii de competenţă şi pertinenţă ştiinţifică. Singura abordare personală pe care mi-o permit este una cetăţenească - stricto sensu. Sunt cetăţean al cetăţii şi e dreptul meu (stă printre bazele democraţiei) să exprim opinii şi să postulez despre frustrări sau satisfacţii publice- aşa cum oricine "ascultă" ce am eu de spus are dreptul de a comenta/răspunde. Acest site este o agora unde, cu excepţia autorilor autişti sau a comentatorilor rău-voitori, lumea vine să dezbată. Cele două motoare ale acestui proces de comunicare sunt dorinţa dialogului şi nevoia dezbaterii, care consubstanţializează (dogmaticii să-mi ierte împrumutul terminologic) dialectic. Aşa că pe interlocutorii care mi-au reproşat lipsa documentării sau sfertodoxa de care aş da dovadă îi asigur că nu am susţinut niciodată altceva. Nu fac parte din familia "las' că ştiu eu că aşa e", dar acumulez, citesc, mă documentez şi, inclusiv cu ajutorul interlocutorilor de aici, încerc să susţin cîteva idei.

Secundo, mi s-a reproşat suprapunerea unor planuri şi lipsa unor nuanţe şi de text, şi de context, şi de argument. E posibil să fie adevărat - singura justificare stă în dorinţa de a supune atenţiei, cu instrumentele pe care le am la îndemînă, o dublă dezbatere care aproape că lipseşte, în opinia mea, din spaţiul public. Speranţa mea e că voci mult mai puternice şi pertinente decît a mea vor prelua, fie şi parţial, subiectele dezbătute în marile foruri. Din acest punct de vedere, demersul meu e cît de poate de legitim şi moral, şi democratic, iar participarea comentatorilor, indiferent de opinia exprimată, mai mult decît binevenită.

Vorbeam de o dublă dezbatere pentru că cele două planuri se suprapun, în foarte mare măsură: avem nevoie deopotrivă de o reformă socială şi individuală, dacă dorim, ca societate, să ne simţim o comunitate europeană. Voi încerca să separ, în schemă, tematicile, pentru mai multă claritate:
- Separarea de jure şi, mai ales, de facto a Statului de Biserică în România. Asta ar presupune, în termeni cît se poate de generali, fie ca statul să înceteze să mai subvenţioneze cultele din România, în primul rînd pe cel majoritar ortodox, fie ca Biserica să aibă o criză de conştiinţă, să revină la misiunea ei apostolică de curator moral al societăţii şi să refuze ajutorul din banii tuturor contribuabililor la stat. (Ceea ce cred eu că s-ar întîmpla cu biserica ortodoxă dacă politicienii nu ar mai cere bani de la buget pentru biserici, în numele comunităţilor locale, nu are relevanţă în context). Pentru ca acest lucru să devină posibil, trebuie ca românii să dorească, majoritar, acest lucru, pentru că nici biserica, nici statul nu ar exista fără indivizii şi comunităţile care le formează corpus-ul. Trebuie ca românii să-i dorească trecerea de la stat providenţial, de la stat-mamă la stat minimal de drept, care să funcţioneze pe baza contractului social al comunităţii pe care, în numele ei, o administrează. Mai pe şleau, trebuie ca românii să înţeleagă această nevoie de separare, dacă-şi doresc o democraţie liberală autentică. Am fost încîntat să constat că şi comentatorii ortodocşi autentici care au opinat aici sunt de acord cu acest lucru, pentru că Biserica ortodoxă şi-ar recîştiga prestigiul şi respectul ca punte de legătură cu Dumnezeu şi ar redeveni gardianul, traducătorul şi diseminatorul mesajului christic pe care este liberă să-l cultive şi să-l apere în limitele legilor statului - iar noi, corpus al statului terestru, (nu al celui divin), avem libertatea de a-i asculta sau nu, de a adera la idee sau nu. Într-o democraţie este loc pentru toată lumea, cît timp normele stabilite de statul mandatat de noi, cetăţenii, sunt respectate. Biserica ar elimina astfel şi acuzaţiile de venalitate cronică, formulate cel mai adesea nu de voci marginale ca a mea, ci de majoritatea românilor - care majoritate alege să trăiască, religios, în timpul interior al tradiţiei rurale şi să ignore dogma. La fel de necesar este ca statul, prin reprezentanţii lui aleşi, să nu mai caute seducerea bisericii ortodoxe prin favoruri şi servilisme, ori să o trateze discreţionar pentru că e biserică de stat şi se doreşte biserică naţională. Din nou, problema este la români, cărora li se pare firesc concubinajul stat-biserică pentru că nu se simt reprezentaţi de stat şi pentru că cu biserica s-au obişnuit atît de mult, încît nu-şi mai concep viaţa fără ea.

- Al doilea plan al dezbaterii se referă la "raţionalizarea" românilor ca şi condiţie necesară - nu şi suficientă - a propăşirii individuale şi sociale, care a rămas, totuşi, dezideratul ultim în această societate. Constatarea că românii nu sunt raţionali şi că sunt voluntar guvernaţi de varii anomii generalizate este, se pare, una generală. Opinia mea e că şi aici se impune o criză de conştiinţă majoră, care ar trebui provocată cumva. Încerc să aflu cît de necesară este, în România, o dezbatere persistentă şi consistentă despre "trezirea la raţiune" - care, evident, ar marginaliza Biserica în plan individual şi social deopotrivă.

De aceea scriu şi de aceea îi invit pe cei care citesc să opineze substanţial - ca să putem ajunge, prin dialog şi dialectică onest aplicată, la vreo soluţie.

Le mulţumesc celor care au avut răbdarea să parcurgă aceste rînduri şi le dedic, la final, o cîntare foarte dragă mie - psalmul 50 al lui David, "Miluieşte-mă" (Miserere), în două interpretări la fel de dragi - una ortodoxă şi una catolică. Cea catolică se cîntă în Joia mare, iar interpretarea e realmente una excepţională.

Charpentier - Miserere - Psaume 50
Asculta mai multe audio Muzica

Psalmul 50
Asculta mai multe audio Muzica

A bon entendeur!

Considerente anti-voodoo despre pedeapsa divină

2010-02-20T13:10:00.000+02:00

publicat la 15 ianuarie 2010

Aceasta este situaţia:

Séisme en Haïti : revue de JT - Le Figaro
Premières images du séisme en Haïti diffusées sur les chaînes d'information en continu.

Mots-clés : haïti séisme catastrophe vidéo vidéos images

Video de redacweb

Aceasta este explicaţia (apud France Presse, apud NewsIn):
Un predicator afirmă că seismul din Haiti este urmarea unui pact cu
diavolul făcut de haitieni

Teleevanghelistul Pat Robertson a declanşat o polemică în SUA, spunând
că seismul devastator din Port-au-Prince este consecinţa unui "pact cu
diavolul" încheiat de haitieni în urmă cu două secole pentru a scăpa
de francezi, relatează AFP.

Controversa a obligat joi Casa Albă să intervină şi să califice aceste
declaraţii drept "profund stupide", la 48 de ore de la cutremurul soldat
cu mii de morţi.

Robertson, fost candidat la prezidenţialele americane, a amintit miercuri
că haitienii se aflau la origine "sub jugul francezilor, adică Napoleon
al III-lea sau cineva de genul ăsta".

"S-au strâns şi au făcut un pact cu diavolul. I-au spus: 'te vom sluji,
dacă ne scapi de francezi'. Este adevărat. Iar diavolul a spus' De acord,
pact încheiat'", a declarat Robertson, în vârstă de 80 de ani.

"Şi de atunci, sunt victimele nenorocirilor, care vin una după alta", a
subliniat predicatorul, comparând situaţia din Haiti cu relativa
prosperitate din Republica Dominicană învecinată.

Purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Robert Gibbs, s-a declarat "surprins
că într-un moment de suferinţă de neimaginat cineva îndrăzneşte să
spună lucruri atât de profund stupide".

Sub dominaţie spaniolă până în 1697, apoi franceză, Haiti a devenit
prima republică neagră independentă în 1804, după înfrângerea
corpului expediţionar al lui Napoleon Bonaparte, care dorea să
restabilească sclavia, abolită de Revoluţia franceză.

Robertson este cunoscut pentru afirmaţiile controversate. În 2006, el a
spus că atacul cerebral suferit de Ariel Sharon a fost o pedeapsă divină
asupra fostului premier israelian pentru retragerea din Fâşia Gaza.

... încercam doar să spun că "la ei" e ca la noi din multe puncte de vedere şi că minţi (i)luminate există peste tot. I-aş face o dedicaţie muzicală şi venerabilului domn Robertson.

Are you drinking with me, Jesus ?
Asculta mai multe audio Muzica

Tatăl-Biserică, mama-Stat şi fiii români - basm despre un concubinaj incestuos cu consecinţe tara(n)te

2010-02-20T13:09:00.000+02:00

publicat la 14 ianuarie 2010

Rîndurile de mai jos se adresează cu precădere celor care cred că titlul oarecum bombastic este deplasat ca un banc prost spus la momentul inoportun. Voi încerca să îi contrazic în cele ce urmează - nu că n-ar fi prost, ci că, hélas! nu e banc.

Aşa cum anunţam într-o postare anterioară, teza pe care încerc să o argumentez este că natura profund deficitară - într-un registru etic general, de "common sense" - şi inadecvarea în faţa Europei moderne de care dau dovadă românii au o explicaţie, o cauză şi, utopic, o soluţie - creştinismul ortodox românesc. Nu mai e un secret pentru nimeni - poate, doar, pentru ultranaţionalişti - că suferim, istoric, de un complex european, care se manifestă prin respingerea vanituoasă a civilizării europene, dar asimilarea "furtivă" a civilizaţiei europene. Adică batem cu pumnul în piept că "noi suntem români", dacă ne critică un străin devenim subit orgolioşi şi ostili, suntem indignaţi cînd suntem puşi la punct de vreun jurnalist care ne tratează de hoţi la nivel naţional etc. şi, pe de altă parte, savurăm progresele tehnologice "de la ei", îi invidiem pentru că sunt mai curaţi, mai civilizaţi, mai puţin vocali sau teatrali, că au salarii mult mai mari şi nivel de trai mult mai ridicat. Am vrea ca "la noi" să fie "ca la ei" din enorm de multe puncte de vedere şi începem, imediat, să înjurăm că nu e aşa. Avem mentalităţi feudale, prejudecăţi aşijderea, comportament adesea barbar şi o paradoxală propensiune endemică pentru obedienţă şi furt (sărumîna, şefu, trăi-ţi-ar!). Respingem visceral valori confirmate istoric şi social "la ceilalţi" şi ne apărăm sărăcia şi nevoile şi neamu' prost. Lista defectelor pe care le avem şi pe care, parţial, le şi recunoaştem e uriaşă, nu voi insista aici cu ea. Ei bine, respectînd nişte proporţii (nu prea mari), aceste defecte ar putea fi semnele unei boli din naştere, ale unei tare cauzate de faptul că suntem - nu ca etnie, ci ca societate - produsul unui cuplu degenerat, de rude apropiate - domnul Biserică şi doamna Stat.

Revin, aşadar, la metafora nefericită din titlu. Biserica a iubit, a posedat, a violat (deh, într-un patriarhat patriarhal ca cel românesc, şi asta e dovadă de dragoste!), a bătut şi a făcut copii cu statul. Aşa, ca la români. De ce concubinaj ? Concubinaj pentru că trăiesc împreună de mai bine de un mileniu - biserica a căpuşat şi exploatat toţi strămoşii statului român modern, iar cînd acesta - săraca!- s-a închegat cît de cît, cu ajutor din afară, biserica s-a "deşteptat" prin autocefalie şi a instituţionalizat acelaşi concubinaj împotriva naturii democraţiei liberale. Relaţia a prosperat şi a supravieţuit tuturor regimurilor. Iar fructus ventris-ul acestui concubinaj este societatea românească - cu toate tarele manifeste, transmise şi implicite pe care le-a demonstrat de-a lungul timpului.
De ce incest? pentru că aceeaşi Biserică virilă şi versatil-rigidă care vinde, de milenii, pe bani buni marfa mîntuirii este, în bună măsură, "născătoarea" de stat român. De la Vodă, care era Domn (uns local al lui Dumnezeu), la prezenţa patriarhului BOR la ceremoniile de investitură şi la memorabilul gest al preşedintelui Băsescu din 2007, cînd a sărutat mîna noului cap al Bisericii, la întronizare. Stat supus Bisericii, democraţie captivă a societăţii vetuste. De menţionat că, în acest concubinaj, foarte rar se întîmplă ca cei doi parteneri istorici să inverseze rolurile. Uneori, mama îl mai posedă, timid, pe tata, cu cîte vreun dildo european precum depenalizarea avorturilor sau a homosexualităţii. Şi naş, şi frate siamez, şi văr de alianţă.
Cînd pe mami-stat au apucat-o, sub influenţă aflîndu-se, rătăcirile totalitare comuniste, tatăl evlavios s-a făcut că plouă. Pe faţă zicea sărumîna la tovarăşi după care, deprimat de noua postură de submission, se refugia în braţele copilului - adică noi, românii - care copil privea puternic înduioşat de multisecular-de-influentul tată nedreptatea comisă şi-l iubea pe ascuns. Şi aşa a ajuns biserica să fie refugiu al românilor în faţa urgiei roşii. Cînd românii şi-au scuturat puternic mama, acum douăzeci de ani, statul a început să-şi revină, în sfîrşit - numai că iubirea stockholmiană pentru tată a prevalat, iar românii îşi spun, încă de atunci "ne iubim tatăl, încercăm să sugem cît mai mult de la ţîţa mamei - de parcă nu tot noi îi dăm să mănînce - ce frumos e cînd mama se înţelege cu tata, iată, ne fac părinţii noştri catedrala Mîntuirii... primul lucru atunci cînd mama face socotelile e să strigăm la ea "dă în primul rînd şi mai mult la tata, că pe el îl iubim necondiţionat. De tine avem nevoie - în rest nu te bucuri de respectul nostru, şi-o să-ţi şutim din banii pe care ţi-i dăm oricum, tot noi, de cîte ori vom avea ocazia. Iar ceilalţi să tacă, în '89 s-a cîştigat cu sînge dreptul nostru la rugăciune".

Povestea va continua elodistic, cu detalii picante şi sordide din viaţa de zi cu zi a acestei familii năstruşnice - un fel de reality-show pe spezele statului de drept. Deocamdată, închei cu două chestii de la fraţii noştri întru latinitate, rîmlenii: un şlagăr veneţian

Vivaldi RV578 1- Adagio e spicatto
Asculta mai multe audio Muzica

cum n-o să auziţi la San Remo şi cu un fragment din mărturia unui călugăr papistaş bolognez care a trecut pe la noi în secolul al XVIII-lea. Fragmentul e transcris din cartea "Firea românilor", ediţia a II-a, apărută la Nemira în 2004 - o carte pe care o recomand oricui şi asupra căreia voi reveni.

Giovanni Bartolomeo Frontali, 1764
"Si cu aceste posturi ale lor, ei cred că sunt mai desăvîrşiţi decît toţi şi nu se îngrijesc prea mult de învăţăturile divine. Aceasta este forţa (morală) pe care ei o invocă pentru a dovedi perfecţiunea credinţei lor, într-un cuvînt, punînd aceste posturi nu numai înaintea poruncilor dumnezeieşti, dar chiar şi înaintea celor fireşti, căci dacă vreunul din ei este bolnav, mai bine vrea să moară decît să calce posturile (...) de fapt, ei nu ştiu ce înseamnă să fii creştin şi din cauza marii neştiinţe a preoţilor lor, care sunt din drojdia cea mai de jos din ţară".

A bon entendeur,

Gardianul demnităţii naţionale

2010-02-20T12:48:00.000+02:00

publicat la 10 ianuarie 2010

Nu am fost niciodată un cititor al ziarului Gardianul, nici în forma lui de print, nici în cea online. Am descoperit căutînd altceva un articol pe care îl găsesc elocvent pentru teza potrivit căreia avem, ca popor, fix ce merităm, inclusiv presa pe care o merităm. Articolul reflectă foarte bine, în opinia mea - stilistic, dactilografic, jurnalistic, tematic etc - felul în care răspunde presa de azi nevoii de informare a majorităţii conaţionalilor noştri. Aş menţiona extraordinarul demers jurnalistic al autorului articolului, care se autocitează ca sursă şi care, în numele echidistanţei, solicită comentariile lui C.V. Tudor şi Dan Ciachir, doi - nu-i aşa - reputaţi şi respectaţi lideri de opinie ai laicatului ortodox român.

Mi-aş permite doar cîteva observaţii pe marginea acestei extraordinare investigaţii media. Primo, că păcătosul de sodomit de guvern Boc conduce o Românie care, vor pravoslavnicii sau nu, are o politică externă suprapusă liniilor generale ale politicii externe a UE - ruşine, papistaşi şi pocăiţi (sau "Europa centrală păgînă", apud dl. Ciachir)! Care Uniune le cam dă drepturi civile - vai, ce necurăţie! - cam fiecărui al zecelea locuitor al ei. Secundo, citez: la ONU s-a votat o rezolutie privind orientarea sexuala care a fost respinsa la limita * Spre rusinea poporului, reprezentantul Romaniei a votat pentru * Salvarea a venit de la tarile arabe * C.V. Tudor si Dan Ciachir comenteaza oribilul demers. Niciun secundo, citatul spune tot! :)))). Huo la drepturile homosexualilor, Doamne, ocroteşte-i pe români!

La final, o dedicaţie plină de consideraţie pentru Agenţia de Investigaţii Media, precum şi pentru cei doi domni consultaţi la realizarea materialului - videoclipul unui cîntec de tip doină care, deşi neromânesc, reflectă cîteva aspiraţii personale în ceea ce-i priveşte.

Întru îndreptarea Turnului Înclinat

2010-02-20T12:46:00.000+02:00

publicat la 9 ianuarie 2010

Abia ieri, cumpărînd ultimul număr din "Dilema Veche", mi-am dat seama ce a cîştigat guvernul Boc re-re-reloaded şi ce am pierdut eu, ca modest cititor-cîrtitor. Nu din conservatorism, nici din inerţie, îmi lipseşte deja rubrica "Turn înclinat" pe care domnul Teodor Baconsky o ţinea în săptămînalul sus-amintit. L-am considerat şi îl consider pe domnul Baconsky principala şi cea mai pertinentă voce a ortodoxiei "luminate" (adică nu "revelate" naţionalist-fanaticoid, ca la Dan Puric, nici puritan-retrograde, ca la variile voci duhovniceşti degrabă respectate de evlavioşi care cauţionează - îndeobşte pe Internet - tanacii, antisemitismul, legionarismul românesc interbelic, homofobia şi menţinerea feudalismelor din capul românului în numele tradiţiei). La paranteza anterioară aş adăuga senzaţia mea că distincţia are mai degrabă legătură cu principala "zîzanie" intraortodoxă - aşa cum se vede ea în spaţiul public - dintre o elită ecumenică (inclusiv laicatul) şi corpus-ul clerical conservator.

Revenind la Turnul Înclinat, domnul Baconsky anunţase, în ultimul său articol, că se va despărţi de activitatea editorială, însă abia absenţa rubricii mi-a certificat dispariţia unui interlocutor intim. Situat, doar în aparenţă, de partea cealaltă a baricadei ideologice, domnul Baconsky oferea răspunsuri nesperat de decente şi clare la întrebări care m-au măcinat de cînd am conştientizat impactul negativ al unei religii "de stat" asupra propriului popor. Recomand oricui nu a făcut-o, săptămînal, în ultimii ani, dar care are dileme legate de atelajul eterogen români-Europa să parcurgă articolele semnate de Teodor Baconsky.

Îmi voi permite, de asemenea, să îi ofer domnului Baconsky o dedicaţie muzicală personală

Psalmul 122 - O cîntare a treptelor (Jordi Savall & Co.)
Asculta mai multe audio Muzica

şi să reproduc cu copy/paste, mai jos, un editorial din octombrie anul trecut, la care subscriu în totalitate.

Teodor BACONSKY | turn înclinat
Salvarea în mit

Ne-am dorit obsesiv să fim membri ai Uniunii Europene: am obţinut (ultimii) acest statut – la pachet cu Bulgaria –, dar nu l-am transformat în sursă de idei europene şi nici în motor al unor practici sociale adaptate. La doi ani după momentul oficial al integrării, viaţa politică, sfera media şi societatea civilă din această ţară ilustrează exemplul cel mai frapant al fenomenului pe care îmi place să-l numesc singurătatea în mulţime. Nu orice individ participă, organic, la chimia particulară a grupului din care face parte. Aşa cum insecta mimetizată ca frunză nu este... frunză. Poţi fi undeva, formal, în vreme ce spiritul tău se află, de fapt, altundeva. E ceea ce ni se întîmplă nouă. Folosim apartenenţa la UE ca pe o pavăză menită să ne disimuleze opţiunea de a stagna, adică de a regresa lent, implacabil, spre mlaştina unui fetid imaginar pseudo-conservator. Pretindem că ne conservăm tradiţia, deşi perpetuăm doar viciile moştenite din trecutul unei modernizări fracturate schizofrenic.

Aruncaţi în realitatea europeană, trecem examenul numai dacă scoatem din manşetă fiţuica şi din flaşnetă, lozinca. Faptul, evident, că depăşirea pragului 2007 a rămas fără urmări profunde ne va fi în curînd explicat prin argumente eurosceptice rău plasate. Ni se poate spune, bunăoară, că UE subzistă ca organizaţie internaţională, dar că „europenii“ nu se simt în primul rînd europeni, pentru că logica naţională (şi chiar naţionalistă) continuă să opereze. UE a reuşit să promoveze un proiect pacifist, menit să reconstruiască economic Europa postbelică. Însă olandezul sau francezul, italianul sau maltezul, suedezul sau spaniolul îşi păstrează, fiecare, propria identitate, la care nu are de ce şi nici nu vrea să renunţe. Doar familiile lingvistice, afinităţile confesionale (de pildă, sudul catolic) sau regionale (precum solidaritatea baltico-scandinavă) par să lucreze ca factori de coagulare a unor difuze ansambluri „supranaţionale“.

Se aminteşte, adesea, că UE nu se poate compara cu SUA. Şi că nu va fi mai mult decît o piaţă mutualizată pînă cînd nu-şi va articula o politică externă şi de apărare „comună“. Asemenea truisme nu pot fi scuze pentru cronica noastră retardare. E drept că „eurocraţii“ – masa funcţionarilor care populează instituţiile comunitare – rămîn „departe“ de opinia publică a statelor-membre, rupţi de „realitatea străzii“ etc. Acesta este tristul stereotip folosit în politica internă a multor state-membre, pentru a face din UE ţapul ispăşitor al deficienţelor locale. În realitate, la Bruxelles se fac jocurile pe baza mandatelor politice din fiecare capitală. Nici o treaptă din procesul de „construcţie europeană“ nu a fost urcată altfel decît prin însumarea, democratic validată, a unor „voinţe“ naţionale proiectate spre centrul instituţional al UE. Oricît ar fi de mulţi, de hermetici în limbajul folosit sau de excesiv remuneraţi, funcţionarii comunitari oferă doar instrumentul prin care cei 27 generează – şi fructifică în politici sectoriale – consensul asupra destinului nostru comun.

La noi, frontul eurosceptic este slab organizat întrucît nivelul de cunoaştere al cetăţeanului mediu e aproape de zero, dar şi pentru că ne credem europeni, fără să ne comportăm ca atare. UE apare încă în costumul zînei bune, care ne poate atinge cu bagheta magică justiţia nereformată sau infrastructura debilă ş.a.m.d. Nu acuzăm demagogic limitele UE, pentru simplul motiv că nu le-am atins, de facto, în nici un domeniu. Pe de altă parte, persistenţa infantilă în stadiul mitologic al apartenenţei unionale acţionează ca frînă psihologică, pentru că oferă cea mai comodă justificare a imobilismului românesc. Atîta vreme cît „Europa“ rămîne un mit, o credinţă salvaţionistă, realitatea autohtonă se poate gratula, paradoxal, cu propriile eşecuri. Prevăd chiar că vom adopta euroscepticimul cu mult înainte de naşterea primei generaţii româneşti compuse din europeni plauzibili.

Intermezzo ştiristic - Portugalia legalizează căsătoriile homosexuale

2010-02-20T12:45:00.000+02:00

publicat pe 8 ianuarie 2010

Întrerup (poate completez) dezbaterea despre europenitate în România ortodoxă cu o informaţie, doar aparent fără legătură: Parlamentul portughez a aprobat, în primă lectură, proiectul de lege privind legalizarea căsătoriilor homosexuale, introdus de guvernul socialist al lui José Socrates la cererea organizaţiilor pentru apărarea drepturilor minorităţilor sexuale. Proiectul de lege, căruia i s-au opus vehement - dar ineficace - conservatorii de dreapta din parlament şi biserica catolică, aşteaptă acum ratificarea preşedintelui Cavaco da Silva. De menţionat că parlamentul a respins, pe de altă parte, amendamentele la lege care dădeau acestor cupluri dreptul la adopţie. Dacă legea va fi ratificată, ceea ce e foarte probabil, va intra în vigoare din aprilie, cu o lună înainte de anunţata vizită în Portugalia a papei Benedict al XVI-lea. De asemenea, dacă legea va fi ratificată, Portugalia (ţară cu uriaşă tradiţie catolică) va deveni al şaselea stat european care legalizează mariajele homosexuale, după Belgia, Olanda, Spania, Suedia şi Norvegia (aşadar, de tradiţii catolică şi protestantă deopotrivă). De menţionat, aici, că numeroase alte ţări europene (Ungaria, Finlanda, Danemarca, Islanda, Marea Britanie) au introdus diverse tipuri de parteneriate civile, prin care cuplurile homosexuale beneficiază parţial de drepturile celor heterosexuale.

Degeaba am aderat, dacă nu ne-am integrat. Iar intoleranţa noastră congenitală - etnică, religioasă sau pe criterii sexuale - e doar un exemplu. Ce căuta levantinul în Europa, rămîne de văzut - că tot veni vorba de Levant şi minorităţi, iată unul din produsele minunate ale unei minorităţi din Levant: "Turceasca", cu contrapunct, simfonie, armonie şi ruperi ritmice cît pentru o capodoperă.

Taraful din Clejani - Turceasca
Asculta mai multe audio Muzica

PS: Doresc să mulţumesc interlocutorilor care au dorit să opineze pe marginea postării precedente, îi asigur că am notat cîteva idei şi că voi încerca să le repun în dialog - de data aceasta, în registru dialectic. De asemenea, ar fi minunat dacă s-ar păstra tonul decent, neimprecativ şi dacă micimile de limbaj şi suflet care sufocă, în general, dezbaterile pe Internet ar fi lăsate deoparte.

Ateism şi adevăr, cu motet şi concert

2010-02-20T12:43:00.000+02:00

publicat pe 7 ianuarie 2010

G.P. Telemann - Concerto in la minor TWV 52-21
Asculta mai multe audio Muzica
(Ascultaţi minunatul concert telemanniac (!) cît timp citiţi ce e mai jos, zău că merită!)

Aş vrea să supun atenţiei o teză interesantă şi revelatoare deopotrivă despre adevăr, aşa cum apare el în spaţiul iudeo-creştin occidental, căruia încercăm - din mari păcate, fără prea multe şanse - să ne integrăm. Este un fragment dintr-o carte a lui John Gray, profesor de ştiinţe politice şi publicist britanic, reluat într-una din cărţile mele preferate, "Viaţa eternă" a lui Fernando Savater (Polirom 2008). Îl reproduc mai jos:

"Ateismul este un fruct tardiv al pasiunii creştine pentru adevăr. Niciun păgîn nu era dispus să sacrifice plăcerea vieţii în schimbul simplului adevăr. Iluzia artistică - şi nu realitatea lipsită de ornamente - era lucrul pe care (păgînii, n.m.) îl apreciau cel mai mult. Pentru greci, obiectivul filosofiei era fericirea sau salvarea, nu adevărul. Cultul pentru adevăr este, aşadar, caracteristic creştinismului".

Ei bine, - continuă Savater raţionamentul - cultul radical pentru adevăr s-a întors, prin ateismul pragmatic, chiar împotriva fondatorilor lui. Asta pentru că, pretinzînd monopolul adevărului şi pronînd ca o mantră axioma bimilenară a lui Dumnezeu drept Cale, Adevăr şi Viaţă, creştinismul i-a obligat pe oameni să caute realmente Adevărul, care poate fi, nu-i aşa, doar unul, sau nu e deloc. De asemenea, pretinzînd că există o singură credinţă adevărată, creştinismul investeşte adevărul cu valoare absolută (terţul e mereu exclus). Celelalte religii - inclusiv islamismul şi budismul -, nu ar fi, aşadar, atît de obsedate de adevăr, deşi toate pretind, în mod natural, o formă de monopol asupra acestuia. Iar acelaşi John Gray închide raţionamentul: "Prin căutarea adevărului, creştinismul a făcut posibilă lipsa unei credinţe în divinitate. Consecinţa tîrzie a credinţei creştine îşi găseşte expresia completă în ateism - aşadar, dacă trăim într-o lume fără divinităţi, trebuie să fim recunoscători creştinismului".

Aici aş adăuga că ateismul nu este deloc singurul lucru pentru care eu, personal, aş fi recunoscător creştinismului. Ar mai fi nişte muzici sacre absolut minunate şi mai toate berile şi vinurile mănăstireşti încercate:) - A propos de muzici minunate, iată, mai jos, un superb motet din seicento-ul italian dedicat Mariei şi interpretat de contratenorul Philippe Jaroussky şi de Marie-Nicole Lemieux, o admirabilă contralto:

G. Legrenzi - Ave Regina Coelorum
Asculta mai multe audio Muzica

De fapt, am ales introducerea livrescă de mai sus pentru a propune spre dezbatere un spectru de subiecte insuficient reflectat, în opinia mea, în dezbaterea publică din România - iar atunci cînd e, e argumentat lacunar şi - mai ales - ne-dialectic şi ne-raţional. Mă refer la triunghiul român-credinţă-stat, cu numeroasele lui forme şi unghiuri: bizantinism-stat-BOR, credinţă-exhibiţionism-stat, stat de drept-biserică-cetăţean, mioriţa-barbarism-stat anomic etc. Deja aceste triunghiuleţe enunţate şi iată, statul pare să nu lipsească din niciuna.
Convingerea de la care pornesc este că bună parte din lucrurile care nu ne plac nici la noi, românii, nici la statul român se datorează sau are cel puţin o legătură structurală cu dogma creştin-ortodoxă şi cu tradiţia creştină aplicată româneşte, în general. Convingerea că tare naţionale pentru care tindem să acuzăm anii de totalitarism comunist sunt, de fapt, mult mai vechi şi au o legătură directă cu cea mai veche instituţie românească. De la omnipotenţa - şi omniprezenţa - televizorului în timpul interior al românului, la sindromul Vodă şi incapacitatea naţională şi endemică de a ne dori reprezentare politică, mai degrabă decît guvernare în statul de drept. (ca să-l parafrazez pe domnul Daniel Barbu). Pe scurt, marea mea dilemă este că nu ştiu dacă românii sunt aşa cum sunt pentru că au creştinismul ortodox suprapus istoriei lor sau dacă ortodoxia română are, iată, poporul pe care-l merită. Iar teza lui Gray despre căutarea adevărului ca sursă a ateismului pragmatic e, dacă-mi e permisă o astfel de interpretare, limbajul în care sper să se poată comunica într-o atare dilemă.
Ca locuitor al cetăţii disfuncţionale numite România, îmi doresc răspunsuri menite să explice şi, mai ales, să aibă puterea de a schimba ceva fundamental în România - pe români. Sunt convins că nu sunt singurul obosit să se simtă tot mai străin în ţara lui şi că sunt mulţi cei care nu mai pot zîmbi cinic atunci cînd aud "ce ţară frumoasă, păcat că e locuită". Fără nicio pretenţie de exhaustivizare, şi sub riscul căderii în derizoriu sau diletantism, mi-aş dori o dezbatere pe aceste teme şi voi încerca acest lucru în postările viitoare.

Vale,

Exordium - "to do" list

2010-02-20T12:27:00.000+02:00

publicat la 6 ianuarie 2010

" - Bună, cititori! Sunt Paul şi sufăr de opinită, melomanie cronică, păreroză, subiectivism acut, sindromul comentatului şi alte boli imaginabile. Am venit, ca şi voi, dacă nu să tratez aceste boli, măcar să le supravieţuiesc."
- [cor] Buuuuună, Paul! Suntem x,y,z, membrii grupului "Părelnicii anonimi", şi ne aflăm aici la terapie colectivă, ca şi tine. Ia loc şi scrie ce te doare, că asta facem cu toţii.

Am ajuns în acest cabinet de opiniatrie îndemnat îndeobşte de nevoia de umplere a cîtorva goluri din acest - altfel, minunat - spaţiu al dialogului public, juma'-de-Agora-altoită-cu-juma'-de-Poiana-lu'-Iocan, numit VoxPublica. Pornind de la această premisă, doresc să enunţ cîteva paradigme ale tematicilor care-şi aşteaptă, calm - fumînd ca un indian bătrîn din pipa lenii - abordarea în ziceri, spuse, cîntări şi vederi. Asta e cel mai uşor, pentru că lista e scurtă:
1) orice
2) nimic.
Vom avea terapii de şoc - pentru simptome recurente şi extrem de manifeste - vom avea dus cu zăhărel şi abordări mai suave ca genele beizadelelor momentului mioritic. Va fi explicit acolo unde guvernează implicitul, va fi pipăit numenul, acolo unde exultă fenomenul, va fi sinteză acolo unde tendinţa e doar analitică - şi peste tot va fi muzică. Sper să fie context - acolo unde opinentul are doar tendinte textuale perverse. Şi, că tot veni vorba de speranţă, opun acestui demers sisific avant-la-lettre speranţa deşartă a vindecării unora de convingeri. Acest cabinet de opiniatrie deţine un dicţionar al ideilor de-a gata şi al clişeelor perene, aşa că rog comentaroşii să nu le folosească. Cuvântul opinentului este foarte important, aşa că - doctorul mi-a spus-o de la intrarea în cabinet - toate crizele de părerită vor rămîne aici, cu excepţia celor agramate şi a celor licenţioase (doar suntem în agora, iar vox publica, potentissima, ce naiba! :) )

Spuneam că va fi muzică - în tradiţia mea personală, fiecare opinie/comentariu/invitaţie la dialog de aici va fi completată/argumentată/ cu cîte o eufonie. Iat-o pe prima, o folie cît o carte de vizită.

Jordi Savall & Hesperion XXI - Folia de Martin y Coll
Vezi mai multe video din Muzica

A bon entendeur,

Back-up

2010-02-20T12:15:00.002+02:00

Următoarele cîteva postări sunt articolele mele publicate pe blogul colectiv http://voxpublica.realitatea.net/ Le voi pune în ordine, menţionînd data la care au fost publicate.

Redirecţionare

2010-01-25T19:03:00.002+02:00

Mi s-a oferit ocazia de a exporta într-un spaţiu mult mai aglomerat decît acest blog gîndurile, tezele, frustrările şi propunerile de soluţii la bîzdîcii sociali de pe creier. Este o premieră pentru mine - nu m-am imaginat vreodată ca blogger adevărat şi, mai mult, ca dublu blogger. Sper să am de spus şi arătat lucruri care să conteze. În orice caz, gîndurile mele legate de români, românitate, ortodoxie, stat de drept şi apartenenţa la Europa apar, de vreo cîteva săptămîni, aici. În măsura în care timpul, predispoziţiile şi energiile mi-o vor permite, voi continua să respir şi pe ceste meleaguri.

Şi o dedicaţie propriului meu blog, una din marile mele iubiri:

Anonyme - Stabat Mater à 3 voix (Manuscrit de Monopoli)
Asculta mai multe audio Muzica

Massive attack - "Paradise Circus"

2010-01-09T13:17:00.001+02:00

De data asta sper să nu dispară, cum s-a întîmplat cu clipul de pe trilulilu. Chiar merită văzut!

Massive Attack Paradise Circus from sabakan on Vimeo.

Ce căuta moldoveanul în Europa

2009-12-13T15:31:00.002+02:00

Încă sunt în stare de şoc după ce am văzut ştirea de mai jos. Tanaci există - nimic surprinzător în asta - de ambele părţi ale Prutului. Noi şi ăştia merităm în Europa? Aşa ştiu pravoslavnicii să-şi apere crezul? Degeaba sunt vinurile bune şi femeile frumoase. Mi-e o scîrbă infinită.

Sfaturi canadiene despre viaţă, labă şi preocupări cotidiene:))

2009-12-03T08:21:00.002+02:00

Pornographie: presque tous les hommes regardent mais c'est sans incidence (PAPIER D'ANGLE)

Par Michel VIATTEAU
MONTRÉAL, 2 déc 2009 (AFP) - Pratiquement tous les hommes
regardent des vidéos pornographiques, mais cela n'affecte nullement
leurs rapports avec les femmes ou leurs comportements sexuels,
affirme un chercheur canadien, Simon Louis Lajeunesse, après deux
années de recherche sur la question.

Professeur associé à l'Université de Montréal, Lajeunesse
dément, lors d'une conversation avec l'AFP, l'idée répandue selon
laquelle les amateurs de pornographie chercheraient à reproduire
dans leur vie réelle les comportements vus sur leur écran, voire
qu'il y aurait un lien entre la pornographie et les violences
sexuelles faites aux femmes.
`Ce serait aussi logique que dire que les publicités de la vodka
Smirnoff conduisent à l'alcoolisme`, dit le sociologue.
Pour le plus grand nombre il s'agit, selon lui, de satisfaire
une `fantaisie marginale` relevant de leur `monosexualité`
(l'expression est du philosophe français Michel Foucault), et il
serait abusif d'extrapoler des cas pathologiques.

La jeunesse a eu beaucoup de mal à mener sa recherche
postdoctorale, les clubs vidéo, les sex-shops et les écoles
professionnelles refusant d'afficher son annonce invitant les hommes
à se laisser interviewer sur la pornographie.

Seuls des universitaires lui ont permis de s'adresser à leurs
étudiants, deux mille personnes (majoritairement des femmes) au
total, dont vingt, tous hétérosexuels, ont accepté de lui parler
longuement.

Première découverte, tous ses répondants ont dit faire usage de
la pornographie sur internet. Avec une différence significative,
mais qui ne constitue pas une surprise: les célibataires en font une
consommation deux fois plus grande, avec trois séances de 42 minutes
par semaine en moyenne, contre 1,7 séance de 27 minutes pour ceux
qui vivent en couple.
Deuxième constatation: qu'ils soient célibataires ou pas, ils
surfent presque tous en solitaire, précisant qu'ils n'ont pas envie
de partager ce moment personnel avec quelqu'un, y compris avec leur
partenaire. Certains intègrent la pornographie dans un programme
plus vaste, selon un répondant cité par Lajeunesse: `un bon souper,
un bon film et une masturbation`.

Autre comportement fréquent: les hommes sélectionnent les scènes
qui leur font de l'effet et appuient sur le bouton `avance rapide`
sur celles qui leur déplaisent: il s'agit le plus souvent de scènes
de violence et aussi, par exemple, d'éjaculations collectives, que
les répondants trouvent souvent `dégoûtantes`.

Selon le chercheur, les hommes viennent chercher dans la
pornographie des fantasmes déjà formés lorsqu'ils en ont fait la
première rencontre, en général vers l'âge de 12 ans. Mais leur
`script` puisé dans la culture générale `se brise en rencontrant la
réalité`.

Ainsi, un étudiant a confié au chercheur avoir fantasmé, tout
jeune, sur ses performances lors d'une orgie, et a raconté avoir
perdu tous ses moyens lorsqu'il a finalement eu l'occasion de se
trouver dans une telle situation.

Aussi, Lajeunesse critique-t-il `l'hypothèse du singe` ou `du
miroir`, selon laquelle les amateurs des films pornos chercheraient
à imiter dans leur vie ce qu'ils ont vu à l'écran. Et celle,
inverse, de la catharsis, qui voudrait que la pornographie évacue
certaines pulsions et `purifie` le spectateur.

`Les deux thèses sont nulles`, dit le chercheur. Pour lui, les
hommes font une séparation nette entre leurs fantasmes et la vie
réelle. Comme l'un de ses interlocuteurs qui a dit ne pas rêver de
sortir avec une belle actrice des films pornos. `Je ne pourrais pas
la présenter à mes parents`, a-t-il expliqué en toute simplicité.

...precum şi inevitabila asociere muzicală :)

Noisuf-X - Orgasm (excited mix)
Asculta mai multe audio Muzica

Circul Paradisului

2009-12-01T16:29:00.002+02:00

Ultimul clip Massive Attack, mai melancolic decît o romanţă, mai tragic decît o privire în oglinda conştiinţei de sine, mai grotesc decît România, mai frumos decît dumnezeirea, mai dezarmant decît un "te iubesc" sosit din neantul cuvintelor goale.

MASSIVE ATTACK Paradise Circus (feat Hope Sandoval)
Vezi mai multe video din Muzica

Floricel şi Laurenţiu

2009-11-22T22:14:00.002+02:00

Cernea Remus-Floricel şi Antonescu Laurenţiu-Crin s-au dus. Mai jos, dedicaţii muzicale pentru Traian Băsescu şi Mircea Geoană.

pentru Traian Băsescu:

Diary of Dreams - Menschfeind
Asculta mai multe audio Muzica

Pentru Mircea Geoană:

Swans - One small sacrifice
Asculta mai multe audio Muzica

Ruşine, ruşine, ruşine românilor. Mă întreb de unde mai are stirpea asta din care mă trag resurse să mă dezamăgească. Oare cît de jos se poate ajunge?

În România, votul trece pe poarta Bisericii

2009-11-15T10:46:00.003+02:00

La fel ca ieri, un editorial France Presse, de data asta despre spaţiul politic românesc şi propensiunile naţional-ortodoxe. Cu menţiunea că - pentru cei cărora le pasă de gura satului global - France Presse este una din cele trei mari agenţii de presă din lume, şi că acest text este citit şi, poate, prelucrat într-un catralion de instituţii media.

En Roumanie, le vote passe par la porte de l'église (PAPIER D'ANGLE)
AFP: 2009-11-15 10:39:00
Par Anca TEODORESCU
=(PHOTO ARCHIVES)=
BUCAREST, 15 nov 2009 (AFP) - Durant les dizaines d'années du
régime communiste en Roumanie, il ne fut pas de bon ton d'afficher
sa foi en Dieu. Aujourd'hui, de nombreux candidats à l'élection
présidentielle font preuve d'une religiosité ostentatoire dans ce
pays majoritairement orthodoxe.

Le président sortant libéral-démocrate Traian Basescu ou son
principal concurrent, le social-démocrate Mircea Geoana se signent
bien visiblement avant d'entrer sur la scène de leurs meetings.

Ils se sont également rendus à plusieurs reprises dans
différentes églises, écoutant la messe d'une mine grave et recevant
la bénédiction des prélats. En présence des caméras le plus
souvent.

`Les hommes politiques utilisent cela pour gagner du capital
d'image dans ce pays où l'Eglise jouit de beaucoup de respect`,
explique à l'AFP le sociologue Mircea Kivu.

Alors que près de 87% des Roumains se sont déclarés orthodoxes
au dernier recensement, il serait impensable d'affirmer son athéisme
si l'on veut gagner des voix.

Ainsi, lors d'un débat télévisé avant l'élection présidentielle
de 1996, le candidat chrétien-démocrate Emil Constantinescu avait
demandé au président sortant Ion Iliescu s'il croyait en Dieu.

Ancien haut responsable du PC, M. Iliescu avait essayé de
contourner la question. Selon les analystes, l'embarras évident de
ce dernier avait convaincu nombre d'indécis de voter pour M.
Constantinescu, qui avait finalement remporté le scrutin.

Depuis, inauguration d'église ou intronisation de prélats, toute
occasion est bonne pour des hommes politiques en quête de
popularité.

Quitte à s'attirer la colère des fidèles, mécontents de voir les
dirigeants politiques passer devant eux sans faire la queue pour
entrer dans l'église.

Critiquant à ce propos le chef de l'opposition Mircea Geoana,
l'éditorialiste du quotidien Gandul Cristian Tudor Popescu
s'interroge sur ses motifs: `Serait-ce pour faire pardonner ses
péchés ou pour faire d'énormes signes de croix, sous l'oeil des
caméras, en sachant que cela plaît à l'électorat?`
Pour sa part, l'Eglise orthodoxe affirme sa `neutralité
politique` et assure ne pouvoir empêcher aucun fidèle de participer
à la messe.

Et si une décision du saint-synode autorise les prêtres à
briguer des postes de conseillers départementaux, le porte-parole du
patriarcat, le père Constantin Stoica, assure à l'AFP qu'il `ne
s'agit pas de faire la politique des partis mais la politique des
communautés`.

Une enquête réalisée en caméra cachée par la chaîne Realitatea
TV montre pourtant des prêtres prêts à accepter des `dons` en
échange d'un court prêche en faveur de tel ou tel candidat à la
présidentielle.

Des analystes dénoncent en outre la `confusion` entre l'Etat et
l'Eglise orthodoxe, entretenue `particulièrement par les hommes
politiques`, en dépit du statut laïque du pays.

`Au moment où le président de la Roumanie, donc de tous les
Roumains, embrasse la main du patriarche orthodoxe, il met l'Etat
dans une situation de subordination face à l'Eglise`, dit le
politologue Cristian Parvulescu, en évoquant la prestation de
serment par M. Basescu.

En 2006, une plainte déposée par un enseignant appelant les
autorités à retirer les icônes des écoles avait suscité un débat
sans précédent en Roumanie. Après plusieurs décisions de justice
contradictoires, la Cour suprême a tranché en mai dernier en faveur
du maintien des symboles religieux.

evident, cu dedicaţia de rigoare:)

Leftfield - Open up
Vezi mai multe video din Muzica

Ca la ei, la noi

2009-11-14T10:41:00.002+02:00

Reproduc mai jos, cu copy/paste, un excelent editorial France Presse despre pravoslavnica biserică ortodoxă greacă, despre privilegiile de acolo şi despre puterea acestei instituţii într-un stat european, în mileniul III. Se pare că la alţii e mai rău - un motiv în plus să nu renunţ la militantismul meu.

L'Eglise orthodoxe grecque se mobilise face à un tour de vis fiscal (PAPIER D'ANGLE)
AFP: 2009-11-14 10:27:15
Par Catherine BOITARD
ATHENES, 14 nov 2009 (AFP) - La prospère Eglise orthodoxe de
Grèce a commencé à se mobiliser contre le tour de vis fiscal que le
nouveau gouvernement socialiste entend lui imposer au moment où les
finances publiques sont au plus bas.

Le coup de semonce a été lancé par le saint-synode, organe
collégial de direction de l'Eglise, après la présentation d'un
projet de loi créant une imposition exceptionnelle, au titre de la
`responsabilité sociale,` des biens fonciers de plus de 600.000
euros.
Dans un communiqué, le saint-synode a mis en garde la majorité
socialiste, qui a succédé à la droite le 4 octobre, contre toute
`intervention légale en ordre dispersé` à son encontre, et chargé
trois métropolites de ramener le ministère des Finances dans le
droit chemin.

La hiérarchie a appelé les autorités `à peser les retombées`
d'une brouille éventuelle sur l'action philanthropique de l'Eglise.
Le saint-synode a fourni à l'appui de l'argument une liste de
centaines de crèches, hospices, ou soupes populaires palliant selon
lui les déficiences notoires de la protection sociale publique.

A la tête d'un important parc immobilier locatif, l'Eglise
`n'est pas opposée à la contribution spéciale, mais veut empêcher
tout fait accompli ouvrant la voie à une plus lourde imposition à
l'avenir`, a affirmé à l'AFP une source ecclésiastique.
Même s'il s'est gardé de polémiquer, le gouvernement a de fait
saisi l'occasion pour rappeler son engagement électoral à lever, à
terme, le bouclier fiscal dont jouit l'Eglise, non séparée de
l'Etat, du fait de son statut de personne légale de droit public.

`Là où elle produit du profit, le fortune de l'Eglise sera
imposée au même titre que les biens des organismes d'intérêt
publics`, a déclaré le porte-parole, Georges Pétalotis. La mesure
doit figurer dans une réforme annoncée pour le printemps, censée
mettre fin à l'évasion fiscale qui assèches les caisses de l'Etat.

Selon le quotidien libéral Kathimérini, l'Eglise, dont le
personnel est payé sur fonds publics, a enregistré en 2008 des
revenus de 20 millions d'euros, avec un bénéfice de 7 millions.

Un précédent gouvernement socialiste, mené par Andréas
Papandréou, père de l'actuel Premier ministre, avait tenté dans les
années 80 de nationaliser une partie de cette fortune, mais avait
reculé face à l'ampleur de la contre-offensive.

Le crédit dont jouit l'Eglise auprès d'une population orthodoxe
à plus de 90% a été écorné depuis par divers scandales, dont le plus
retentissant, portant sur une appropriation abusive de biens publics
par des moines affairistes du Mont-Athos, a éclaté l'année dernière
et a joué un rôle non négligeable dans la chute de l'ancienne
majorité conservatrice.

Longtemps marginaux, les partisans d'une laïcisation de l'Etat
commencent à se faire entendre, opposés notamment au serment
religieux prêté par les ministres et députés ou à la présence
d'icônes dans les écoles et tribunaux. Le chef de l'Eglise, Mgr
Iéronimos, a jugé un tel débat `déplorable`, en commentant récemment
la décision de la cour européenne des droits de l'homme de bannir
les crucifix des écoles italiennes.

La final, ca de obicei, o dedicaţie muzicală:

Rotersand - War on error (declaration)
Asculta mai multe audio Muzica

Comandante, ai futut ţaaaara!

2009-11-13T13:33:00.002+02:00

excelent viral de la happyfish şi dez, merită consemnat pentru calitatea de postmodernism de manual a înregistrării:))

Comentarii şi blasfemie

2009-11-03T23:15:00.005+02:00

Blasfemiator şi ostentativ, am postat pe trilulilu o piesă dragă mie a uneia din trupele mele preferate - adică trupa Combichrist şi o demenţă licenţioasă, plină de ritm şi agresivitate, numită "This shit will fuck you up".

Corul psaltic "Agyos Parthene" - Prohodul Domnului, glas V
Vezi mai multe video din Muzica
Aşa cum puteţi vedea, am pus piesa sub titlul Corul psaltic "Agyos Parthene" - Prohodul Domnului, glas V, iar comentariul explicativ personal al piesei este
"Cu suflet smerit vin către Tine, Doamne Iisuse Hristoase, să te rog întru iertarea de păcate cu această cîntare duhovnicească, şi cu smerenie mă închin ţie în sfînta noastră biserică ortodoxă şi naţională. Doamne ajută!"

Ei bine, în afară de un cor psaltic, altfel foarte plăcut,
Corul Stavropoleos - Stihurile, glas V
Asculta mai multe audio Muzica pe cel mai frecventat site din România, fişierul cu Combichrist are cele mai multe accesări. Evident că au existat şi comentarii (aici doream, de fapt să ajung), din care parte îmi par suficient de relevante pentru problemele cu care-mi usuc gura în fiecare zi:

1)
cosminu1990
acum 6 luni

doamne cat ne mai rabzi pe pamant priviti cata bataie de joc astea nus oameni is deavolul in chip omenesc.iti bati joc de Dumnezeu caine c esti nu tie frica ca te mananca iadul?voi deja ardeti ca nu va simtiti bine cred cu asemenea muzica

2)
elinas
acum 5 luni

HUOOOOOOOOOO SI SICTIRRRRR!!!!! TERMINATILOR.

3)
deliamanuela
acum 4 luni

da cu astea ce ii??? numa atatea cuvine are vocabularul lor?? vai s-amar de ei!

4)
vlad0417
acum 23 ore

ce incult,analfabet si ateu esti maaaaaaaa
dute la oi!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Fără alte comentarii :-)

La o bere cu Unchiu'

2009-10-30T17:33:00.002+02:00

Nu e vorba de unchieşii mei dragi (salve, tituce ma puce!) ci de ultimul videoclip Massive Attack - superb, nici nu mă aşteptam să fie altfel. Muzica, însă, sună ca şi cum Robert del Naja ar fi ieşit la o bere cu James Lavelle, aka UNKLE, şi aşa ar fi ieşit piesa asta. Nu-i vorbă, sunt prieteni buni şi ce-au făcut împreună e minunat dar... mai puţin Massive Attack în acest "United Snakes".
Luaţi de vedeţi

Dedicaţii muzicale

2009-10-17T16:38:00.005+03:00

A venit şi vremea lor, în ceste epoci de contraofensivă a Răului fetid din campania electorală. Principalii competitori din cursa pentru alegerile prezidenţiale sunt - în umila-mi părere, binişor reprezentaţi de cînticele foarte, foarte dragi mie.

Unele vor avea nevoie de comentarii, altele po' vraiment.

1) Lui TRAIAN BĂSESCU, un machiavelic putino-chavezo-ahmadinejat pur-sînge, adesea autist, acum ameninţat:

VNV Nation - Chrome
Asculta mai multe audio Muzica

A million faces, each a million lies
for each and all a chrome disguise
prompts for action, force reaction
embody promise in a sheen so pure.
Hurt, the measure of blind ambition,
the testament to your singular disease.
Against all wisdom you heed no warning,
your desires giving you away.

If I could change your mind,
I wouldn't save you from the path you wander.
In desperation dreams, any soul can set you free.
And I still hear you scream,
in every breath, in every single motion.
Burning innocence, the fire to set you free.

Your actions turn conquest to dust.
Importance of fate, you foolishly place trust.
Sense fear in your broken breathing.
Resort to shadows till your body expires.
All creation has the promise of heaven,
and still you travel the road to hell.
I'm saying nothing for the good of myself,
but I'm still talking and you're not listening.

If I could change your mind,
I wouldn't save you from the path you wander.
In desperation dreams, any soul can set you free.
And I still hear you scream,
in every breath, in every single motion.
Burning innocence, the fire to set you free.

As night descends upon the city,
the streets are cold, the lights go by.
And in the stories of the people,
a million faces, a million lies.
They'll never say they feel what you feel,
that they can see the world you see.
And in their faces, their expressions,
a million faces, a million lies.

2) SORIN OPRESCU - e întruchiparea însăşi a miticismului politic, şi poate cel mai caragialesc personaj, după Vadim. Piesa pe care i-o dedic îi vine ca o mănuşă.

Laibach - Kapital - Le privilege des morts
Asculta mai multe audio Muzica

Le Privilège Des Morts

La réalité soit trop complexe
Qui nous permet de courir le monde sous une forme
A cause du rôle qu'elle a vécu dans le passé
Vous demande logique, elle est sens de mot
Mémoire centrale
[Allez! Allez! en ligne!]
Les télécommunications, peut-être (?)
Ne vivra dans le futur ou tournerait sans fin
Mais la signification de l'ensemble
Ne change de sens... je vais maintenant.

Quel est le privilège des morts?
L'amour, la vérité, la nuit en lumière
Les "je ne sais pas encore"...
[Capital, de la douleur]

[Capital]
Capitaliste
[Capital, de la douleur]

Communiste
[Capital, de la douleur]

La mort
Quel est le privilège des morts?
[En ligne!]
Écoutez-moi, normaux! Nous voyons la vérité que vous ne pouvez plus voir!
La courage et la tendresse, la générosité et le sacrifice, par le progrès de notre ignorance aveugle!
[Allez! Allez! En ligne!]

Elles veulent détruire, c'est comme un cercle
Quel est votre secret? Dites-le-moi, dites-le-moi
[Capital]

[Capital, de la douleur]
Logique, de votre énigme, je trouverai
Quel est le privilège des morts, exactement, dites-le-moi
A mort, la porte est bloquée
La porte est bloquée
A mort, la porte est bloquée.

...deocamdată.

3) MIRCEA GEOANĂ - Trăiesc cu temerea că, într-un tur doi în care Geoană l-ar înfrunta pe Băsescu, mă voi vedea nevoit să pun ştampila pe cel dintîi - unul din coşmarurile mele electorale. În lumina comportamentului electoral al lui Mircea Geoană, la cît de departe e de fostul diplomat prin cruci şi doamne-ajută, îi dedic un frumos cîntec de beţie.

Corul Stavropoleos - Stihurile, glas V
Asculta mai multe audio Muzica

(din Psalmul 140 al lui David)

Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngradire împrejurul buzelor mele.
Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele.

Cu oamenii cei ce fac fărădelege şi nu mă voi însoţi cu aleşii lor.

Certa-mă-va Dreptul cu mila şi mă va mustra, iar untul de lemn al păcătoşilor să nu ungă capul meu.

Ca încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor; prăbuşească-se de pe stîncă judecătorii lor.

Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit. Ca o brazdă de pămînt s-au rupt pe pămînt, risipitu-s-au oasele lor lîngă iad.

Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.

Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.

Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu pînă ce voi trece.

Psalmul 141

Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.

Cînd lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.

În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursa mie.

Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască.

Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.

Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: " Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pămîntul celor vii" .

Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.

Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decît mine...

4) CRIN ANTONESCU - Dezamăgirea mea. Omul în care-mi pusesem oareşce speranţe promite, complet neliberal, un parteneriat (eu aş cam citi pact) al statului cu biserica. Elocinţa nu compensează lipsa viziunii, tinereţea nu justifică în niciun fel ideile obtuze. Dacă îl voi vota, va fi pentru că e răul cel mai mic. Nici că puteam găsi o piesă mai potrivită.

SWANS - Failure
Asculta mai multe audio Muzica

I, I've been lonely
And I, I've been blind
And I,. I've learned nothing
So my hands are firmly tied
To the sinking leadweight
of failure

I've worked hard all my life
Money slips through my hands
My face in the mirror tells me
It's no surprise that I'm
Pushing the stone up the hill
of failure

They tempt me with violence
They punish me with ideals
And they crush me with an image of my
life that's nothing but unreal
Except on the goddamned slaveship
of failure

I'll drown here trying
to get up for some air
But each time I think I breathe
I'm laid on with a double share
of the punishing burden
of failure

I don't deserve to be down here
But I'll never leave
And I've learned one thing
You can't escape the beast
In the null and void pit
of failure

When I get my hands on some money
I'll kiss it's green skin
And I'll ask it's dirty face
"Where the hell have you been?"
"I am the fuel that fires the engine
of failure."

I'll be old and broken down
I'll forget who and where I am
I'll be senile or forgotten
But I'll remember and understand
You can bank your hard-earned money
on failure

I saw my father crying
I saw my mother break her hand
On a wall that wouldn't weep
But that certainly held in
The mechanical moans of a dying man
Who was a failure

My back hurts me when I bend
Because I carry a load
My brain hurts me like a knife-hole
Because I've yet to be shown
How to pull myself out from
The sucking quicksand
of failure

Some people live in hell
Many bastards succeed
But I. I've learned nothing
I can't even elegantly bleed
Out the poison blood
of failure

În sfîrşit!

2009-10-09T14:04:00.004+03:00

Recomand cu putere ultimul editorial al lui Teodor Baconsky din Dilema Veche, e prima dată cînd văd un creştin luminat - unul din puţinii creştini asumaţi pe care îi admir necondiţionat - care are curajul să diagnosticheze tara românească. Mi-ar plăcea să văd că domnul Baconsky are curajul să susţină la fel de răspicat legătura dintre retardul istoric românesc şi biserica "naţională" a românilor. Mergeţi pînă la capăt, domnule ambasador! deocamdată, tot respectul meu.

...DIN POLUL PLUS
Teodor BACONSKY | turn înclinat

Salvarea în mit

Ne-am dorit obsesiv să fim membri ai Uniunii Europene: am obţinut (ultimii) acest statut – la pachet cu Bulgaria –, dar nu l-am transformat în sursă de idei europene şi nici în motor al unor practici sociale adaptate. La doi ani după momentul oficial al integrării, viaţa politică, sfera media şi societatea civilă din această ţară ilustrează exemplul cel mai frapant al fenomenului pe care îmi place să-l numesc singurătatea în mulţime. Nu orice individ participă, organic, la chimia particulară a grupului din care face parte. Aşa cum insecta mimetizată ca frunză nu este... frunză. Poţi fi undeva, formal, în vreme ce spiritul tău se află, de fapt, altundeva. E ceea ce ni se întîmplă nouă. Folosim apartenenţa la UE ca pe o pavăză menită să ne disimuleze opţiunea de a stagna, adică de a regresa lent, implacabil, spre mlaştina unui fetid imaginar pseudo-conservator. Pretindem că ne conservăm tradiţia, deşi perpetuăm doar viciile moştenite din trecutul unei modernizări fracturate schizofrenic.

Aruncaţi în realitatea europeană, trecem examenul numai dacă scoatem din manşetă fiţuica şi din flaşnetă, lozinca. Faptul, evident, că depăşirea pragului 2007 a rămas fără urmări profunde ne va fi în curînd explicat prin argumente eurosceptice rău plasate. Ni se poate spune, bunăoară, că UE subzistă ca organizaţie internaţională, dar că „europenii“ nu se simt în primul rînd europeni, pentru că logica naţională (şi chiar naţionalistă) continuă să opereze. UE a reuşit să promoveze un proiect pacifist, menit să reconstruiască economic Europa postbelică. Însă olandezul sau francezul, italianul sau maltezul, suedezul sau spaniolul îşi păstrează, fiecare, propria identitate, la care nu are de ce şi nici nu vrea să renunţe. Doar familiile lingvistice, afinităţile confesionale (de pildă, sudul catolic) sau regionale (precum solidaritatea baltico-scandinavă) par să lucreze ca factori de coagulare a unor difuze ansambluri „supranaţionale“.

Se aminteşte, adesea, că UE nu se poate compara cu SUA. Şi că nu va fi mai mult decît o piaţă mutualizată pînă cînd nu-şi va articula o politică externă şi de apărare „comună“. Asemenea truisme nu pot fi scuze pentru cronica noastră retardare. E drept că „eurocraţii“ – masa funcţionarilor care populează instituţiile comunitare – rămîn „departe“ de opinia publică a statelor-membre, rupţi de „realitatea străzii“ etc. Acesta este tristul stereotip folosit în politica internă a multor state-membre, pentru a face din UE ţapul ispăşitor al deficienţelor locale. În realitate, la Bruxelles se fac jocurile pe baza mandatelor politice din fiecare capitală. Nici o treaptă din procesul de „construcţie europeană“ nu a fost urcată altfel decît prin însumarea, democratic validată, a unor „voinţe“ naţionale proiectate spre centrul instituţional al UE. Oricît ar fi de mulţi, de hermetici în limbajul folosit sau de excesiv remuneraţi, funcţionarii comunitari oferă doar instrumentul prin care cei 27 generează – şi fructifică în politici sectoriale – consensul asupra destinului nostru comun.

La noi, frontul eurosceptic este slab organizat întrucît nivelul de cunoaştere al cetăţeanului mediu e aproape de zero, dar şi pentru că ne credem europeni, fără să ne comportăm ca atare. UE apare încă în costumul zînei bune, care ne poate atinge cu bagheta magică justiţia nereformată sau infrastructura debilă ş.a.m.d. Nu acuzăm demagogic limitele UE, pentru simplul motiv că nu le-am atins, de facto, în nici un domeniu. Pe de altă parte, persistenţa infantilă în stadiul mitologic al apartenenţei unionale acţionează ca frînă psihologică, pentru că oferă cea mai comodă justificare a imobilismului românesc. Atîta vreme cît „Europa“ rămîne un mit, o credinţă salvaţionistă, realitatea autohtonă se poate gratula, paradoxal, cu propriile eşecuri. Prevăd chiar că vom adopta euroscepticimul cu mult înainte de naşterea primei generaţii româneşti compuse din europeni plauzibili.

de asemenea, o dedicaţie domnului Baconsky, cu drag:

G.P. Telemann - Sinfonia spirituosa în re major TWV 44:1
Asculta mai multe audio Muzica

Psyche

2009-10-02T16:01:00.003+03:00

Imginea de mai sus este coperta ultimului Massive Attack, un Extended Play intitulat "Splitting the atom" şi care se ridică la nivelul aşteptărilor. Patru piese diferite, care-mi arată, une fois de plus, că trupa mea fetiş este capabilă în continuare să se reinventeze şi să-şi păstreze axiomele deopotrivă. Supun audiţiei piesa Psyche, degrabă răscolitoare şi mustind a adîncimi de sunet şi-a ritm discret şi adictiv. Vă aştept cu păreri.

Massive Attack - Psyche [Van Rivers & The Subliminal Kid Remix]
Asculta mai multe audio Muzica

recursvm ad utero

2009-09-24T23:20:00.003+03:00

În vremuri aşa de interesante, ca cele pe care le trăiesc eu acum, simt nevoia să fac recurs la valorile perene - cam ca pravoslavnicul care, neştiind ce să mai facă, se închină şi bagă cruci, că atîta ştie. Eu atîta ştiu, că muzica e frumoasă, iar anumite piese şi interpretări sunt atît de frumoase şi de puternice (probabil, echivalentul îngerilor în eres-ul meu meloman), încît o simplă audiţie îmi dă curaj să-mi continuu întreprinderea. Nu pot uita cum am audiat piesa de mai jos live, într-o capelă subterană din Polonia, poştind o vodcă în deplină tăcere cu prietenul meu întîi reticent şi apoi dependent. În cinstea lucrurilor perene şi pline de energie de pe lumea asta, mai postez odată acest cîntec:

Psalmul 70 - In te Domine speravi (falso bordone)
Asculta mai multe audio Muzica

Trilulilu

2009-09-20T14:17:00.003+03:00

Constat, nu fără regret, că de trei zile-ncoace Trilulilu tace. Mă văd nevoit, pînă la remedierea situaţiei, mă văd nevoit să completez postările cu muzici youtubiste şi nu trilulilurice.

În cele de mai jos, o dedicaţie sinceră pentru oricine se face răspunzător pentru suspendarea/închiderea/whatever s-a întîmplat cu www.trilulilu.ro:

Ştampila

2009-09-15T11:45:00.002+03:00

Domnul Crin Antonescu m-a pierdut de elector. Mă declar nemulţumit de răspunsul pe care l-a dat scrisorii mele deschise, pe care îl voi reproduce mai jos:

"- O problema de principiu: libertatea de constiinta. Eu cred in libertatea de constiinta neingradita. Atat timp cat libertarea fiecaruia dintre noi nu o lezeaza pe altora. Nu ma intereseaza optiunile religioase sau de alta natura ale fiecarui om luat in parte. Nu astfel de optiuni iti dau dreptul de a fi sau a nu fi om. Si asta, mentinand ceea ce am spus despre Patriarhul Daniel. Sper ca imi permiteti, daca tot vorbim de libertatea de constiinta."

Îi voi aminti domnului Antonescu faptul că trăim într-o criptodictatură a majorităţii şi o democraţie prost înţeleasă de către ortodocşi, o democraţie schizoid-dihotomică şi profund ipocrită, în care cine nu e cu noi e împotriva noastră şi în care religia este prost înţeleasă, prost aplicată şi, în consecinţă, nocivă istoric. Libertatea de conştiinţă ESTE ÎNGRĂDITĂ în România, a fost inclusiv în timpul guvernului Tăriceanu, care a sponsorizat proiectul catedralei mîntuirii neamului din banii contribuabililor şi a făcut din biserica ortodoxă partener egal de dialog, ignorînd tendinţele ei feudale de amestec în treburile statului. Nu cu astfel de alegeri se va vindeca acest popor de propriile tare istorice.

În consecinţă, nu-i voi acorda votul domnului Antonescu, ci-l voi îndrepta către un candidat fără şanse reale în această epocă, Remus Cernea, pe care îl îndemn să se maturizeze politic şi să lupte în continuare, fără să se descurajeze în faţa sisificelor eforturi de deşteptare a românului. Îl asigur că are mai mult de un susţinător, şi voi adera la efortul lui politic.

În buna mea tradiţie, îi voi dedica şi un cîntecel (lasă titlul, ascultă textul, i-auzi ia minimalism percutant:) ):

Laibach - Satanic versus
Asculta mai multe audio Muzica

Mă simt dator cu răspunsuri.

2009-09-09T00:27:00.003+03:00

Sunt de-a dreptul şocat de multitudinea de comentarii suscitate de un apel firesc într-un stat de drept. În cei doi ani de existenţă a blogului nu am primit niciodată atît de multe mesaje. Dată fiind, însă, natura lor, aş vrea să fac niţele precizări punctuale, care încearcă să justifice atît existenţa, cît şi necesitatea epistolei deschise expediate domnului Antonescu. Menţionez, nu fără regret, că nimeni n-a avut nimic de spus despre piesele pe care i le-am dedicat domnului Antonescu.

Mihai Piteşteanul:
Problema mea - citeşte: temerea mea - e că România anilor 2009-2014 - sau, mai precis, poporul român - va fi la fel cum e de vreun mileniu încoace - pasiv, îngălat, vanituos, puturos, cîrcotaş, complexat, ipocrit - că nu-i aşa, să nu supărăm pre Domnul.

Paula:
Şi în 2004 am crezut că a făcut alegerea corectă. Antonescu ar trebui - printr-un miracol - să devină preşedintele unei Românii care nu-l merită. Ar trebui ca ceilalţi să se compromită singuri ca amicul Antonescu să iasă preşedinte. Nu uita în ce ţară trăim şi ce fel de compatrioţi avem - ăia majoritari, fireşte.

Anonim:
Enunţi o platitudine care mă face să cred că eşti răspîndac electoral. Buni şi ăştia, dar tema e mai precisă de-atît.

Anonim2:
Problema mea e un nod gordian care trebuie tăiat - cel dintre biserică şi stat. Nu am nimic cu Biserica, atît timp cît stă la locul ei şi-şi vede de mîntuirea pulimii obtuze. Atît timp, însă, cît trăim într-o ţară în care forumistu' creştin justifică incidentul Tanacu şi cere vehement un modus vivendi obsolescent, iar ortodoxul majoritar face cruce cu o mînă şi fură cu alta, avem o problemă cu Biserica. E, unul, o am. Antonescu va avea votul meu dacă promite că va tăia acest nod gordian.

Anonim3: Antonescu ar putea schimba ceva by default - va fi altcineva decît Băsescu. Am văzut cu ochii mei că poate fi un om deschis şi un opinent pertinent cu ochii mei. Ce vreau să aflu este dacă e în stare să-şi asume principiile liberale care l-au adus în postura de candidat liberal la preşedinţie.

Silinrul:
Antonescu a dovedit în apariţiile publice multă decenţă şi o carismă europeană, pe care mioriticul are clare dificultăţi în a o înţelege - ce să mai vorbim de asimilare. De asta îl şi creditez cu încrederea mea - asta pînă la proba contrarie.

katrina:
Faptul că ar fi un bun administrator al bunurilor patriei (lucru de care se ocupă guvernul, nu preşedintele, el trebuie, în cel mai bun caz, să fie paznicul acestor bunuri) mă face să cred că eşti pe dinafara discuţiei. Faptul că Antonescu ar fi un bun gospodar (asta îl priveşte pe el şi ce face în casa lui, ţara nu trebuie gospodărită, ci condusă în numele nostru, care l-am mandatat electoral) mă face să cred că eşti o prelungire firească a românului mediu, adică exact specia pe care aş vrea-o stîrpită. Ei bine, faptul că Antonescu ar fi un bun creştin nu numai că l-ar descalifica avant la lettre din statutul de candidat preferat, ci aş vota, într-un tur doi, fix cu rivalul lui, tocmai pentru că de la Crin Antonescu am altfel de aşteptări.

andutzu:
Adevăr grăieşti, şi asta şi vreau. Ortodoxia, fie ea religia asumată de 99,9% dintre cetăţenii unui stat, nu 80%, şi tot ar trebui să fie la acelaşi nivel cu celelalte culte. Tocmai asta e problema, că nu e! În şcoală şi în familia mioritică se face prozelitism ortodox, BOR violează cu perversiuni noţiunea de stat de drept (presiunile de a închide gura CNSAS pe tema popilor securişti e doar un exemplu), iar politicul românesc, atît cît există, se lasă violat cu plăcere, pentru că dacă te pui rău cu preotul comunităţii nu ai voturi. Aşa că revenim la problema axiomatică - mentalitatea mioriticului, adică problema pe care îi cer d-lui Antonescu să o rezolve mai tranşant decît predecesorii lui, sau să se dea cu mioriticii, ca să nu-i supere.

anonim4:
Da, este cel mai potrivit. Atît timp cît va juc după aceleaşi reguli, că ăsta e poporul, va fi cel mai ochios chior peste aceiaşi orbi.

Botezatu:
Încă o dată, degetul pe rană. Nu vreau să se sfătuiască cu Patriarhul, vreau să ceară patriarhului lucruri, să impună norme şi să amintească onor clerului ce e aia stat de drept - stat de drept pe care BOR îl dispreţuieşte uneori făţiş. Nu suntem pe vremea lui Teodosie cel mare, ci pe vremea lui Google. BOR, ca şi celelalte culte, ar trebui să nu aibă bani de la buget, nici putere mai amre decît a unui ONG. Să văd atunci mioriticul cîţi bani va scoate să-şi facă moftul endemic cu botezul, nunta, sfinţirea etc, başca prezenţa contra cost la liturghie!

eduardo34:
îi voi acorda girul dacă - tocmai - va promite că va lupta să schimbe statutul religiei în acest stat, de la constituţie la generaţiile viitoare, că la venerabila pesedistă din Oltenia sau la răzeşul creştin şi degrabă futac de curva satului din Noldova nu mai am nicio speranţă. Măcar nepoţii mei să apuce un stat de drept normal.

eugen:
De acord, cu menţiunea "de a fi preşedintele altei ţări", a uneia în care drepturile tuturor să fie respectate şi în care obtuzii pravoslavnici să fie sancţionaţi nu de vreun despot luminat, ci de societatea civilă ideală.

renate:
Iar miroase a pupincurism de postac plătit. Faptul că a renunţat la o funcţie e un minim gest de decenţă într-un sistem politic defect ca al nostru. În Franţa sau Finlanda nu ar fi băgat nimeni de seamă, pentru că vine de la sine.

placinta cu iaurt:
You've made my point. românii nu ştiu să muncească, de aia adevărata religie e aia a şpăgii şi de aia mîntuirea e prin descurcare/fraierire. Crin Antonescu are o problemă foarte serioasă, pentru că românii sutn cum sunt din cauza ortodoxiei şi pentru că răul trebuie tăiat de la rădăcină. Nu uita, pulimea va merge tot spre tandemul Băsescu-Geoană. Antonescu are însă o şansă să se afirme ca prezidenţiabil pentru reala şi radicala schimbare a acestei ţări frumoase şi nenorocite. Vreau să-l văd pe Crin Antonescu aplicînd "deşteaptă-te, române" în cel mai profund înţeles al sintagmei. Mi-e teamă, însă, să merg cu sacul la pomul lăudat.

tetylek:
Aici îi baiul, domnule, că biserica nu înnobilează cetatea, ci o ţine prizonieră. Litera acestei Biserici e anacronică (ţi-o dovedesc oricînd, cu texte în faţă), iar spiritul aceleiaşi Biserici e retrograd. D'aia suntem năuciţi, că am stat orbiţi veacuri, am văzut că e loc de mai bine şi habar nu avem cum să procedăm. Biserica trebuie marginalizată în cetate.

Scrisoare adresată candidatului PNL la preşedinţia României, Crin Antonescu

2009-09-07T10:00:00.004+03:00

Domnule Antonescu,
Se întîmplă să ne intersectăm destul de des, pentru că activitatea dumneavoastră publică are legătură cu activitatea mea profesională. Recunosc că de fiecare dată şi, cu precădere, în ultimul timp îmi vine să vă acostez şi să vă cer cîteva precizări de care depinde, în primă instanţă, votul meu şi al cîtorva prieteni care mă creditează cu pertinenţă analitică electorală. Nu o fac, pentru că sunteţi neîndoielnic un om cu agenda foarte plină, însă descoperind acest blog, aş vrea să răspundeţi aici - direct pe email sau postare pe blog, e mai puţin important. Curiozitatea mea e legată de felul în care veţi dialoga şi - mai ales - în care vă veţi raporta la biserica ortodoxă, dacă veţi fi ales preşedinte. Am aderat la liberalism de cînd l-am cunoscut, la jumătatea deceniului trecut, la principii paradigmatice precum laicitatea statului de drept şi separaţia clară a puterilor în stat. Nu o dată, şi mîna cu ştampila, şi girul pe care l-am acordat PNL au tremurat în faţa unor atitudini dacă nu servile, cel puţin suspect de conciliatorii faţă de această instituţie pe care eu o consider responsabilă pentru aproape toată simptomatica socioistorică ce v-a determinat chiar şi pe dumneavoastră să scrieţi aici că "România e o ţară bolnavă". Eu cred că românii sunt un popor bolnav de ortodoxită şi vreau să creditez un preşedinte capabil să explice românilor că libertatea de conştiinţă este adevăratul lucru sfînt şi că de nicio manieră, într-un stat de drept, religia nu trebuie impusă ci, în cel mai bun caz, propusă. Cel mai recent acest lucru s-a întîmplat atunci cînd v-am citit declaraţia despre prima întîlnire ca preşedinte, cea cu Patriarhul Daniel. Vă rog, aşadar, să detaliaţi, în măsura posibilului, iniţiativele şi proiectele pe care le aveţi în vedere în această privinţă, a raportului dintre biserică şi stat şi a raportării la cultul majoritar în România.
Mulţumesc şi sper că lectura mesajului nu a fost obositoare.

Cu interes şi încredere,

PS: Am trimis scrisoarea şi pe blogul domnului Antonescu, sub forma unui comentariu.
PPS: Fiind pe blogul meu, care e preponderent dedicat nonsensurilor cu tîlc şi muzicii, îmi permit să-i dedic domnului Antonescu şi două piese:
prima, pentru că mi-e drag şi are, încă, încrederea mea:

a doua, pentru că somnul raţiunii naşte monştri, iar beţia se face cu vin, nu cu aghiazmă:

Laibach - Across the Universe
Vezi mai multe video din Muzica

Comparaţi şi comentaţi!

2009-09-01T23:42:00.003+03:00

Piesele de mai jos îmi vizitează recurent oniriile, fac parte dintr-o categorie restrînsă de muzici pe care le visez, şi asta de cel puţin cinci ani. Ultima dată cînd am visat una din ele mi-am dat seama că, treaz, am dorit să o ascult pe cealaltă. Atunci, deşi ştiu una de zece ani şi pe cealaltă de vreo 6, abia acum le-am ascultat împreună şi mi-am dat seama că, de fapt, seamănă foarte mult. Mi-ar prinde bine nişte păreri avizate din partea publicului, care foarte mulţămim avant la lettre :)

Death In Vegas - Dirge
Încărcat de jose43. - Explore more music videos.

Educaţia religioasă în şcoala românescă

2009-08-22T16:32:00.003+03:00

Mă umplu de smerenie şi respect pentru Biserica Ortodoxă, binemicţionat fie-I numele, la lectura unor astfel de dări de seamă apărute în presă. Mai jos, o analiză a agenţiei NewsIn despre ce li se predă elevilor români la ora de religie, pe care BOR o vrea obligatorie în toată programa şcolară preuniversitară.

Cum aşa bucurie sufletească merită, bineînţeles, o preacuvioasă cîntare pe măsură, ascultaţi, dară, în timp ce lecturaţi.

Rotersand - Exterminate annihilate destroy
Asculta mai multe audio Muzica

ANALIZĂ - Unele manuale de religie povestesc copiilor cum i-a pedepsit Dumnezeu pe cei neascultători
NewsIn: 2009-08-22 16:16:13
O scurtă incursiune în manualele de religie propuse elevilor scoate la iveală precepte şi lecţii care îşi ratează miza de a-i forma pe copii în spiritul umanist al toleranţei,prin acuzarea altor culte de îndepărtare de mesajul divin sau chiar de diabolism ori prin ameninţarea celor "neascultători".

Manualele de religie care ar trebui, potrivit programei şcolare, să educe atitudinile de acceptare şi respectare a altor religii şi convingeri, nu exclud acuzaţiile religioase, iar la consolidarea deprinderilor de comportament moral-religios se ajunge prin ameninţarea cu pedeapsa divină.

Potrivit programei şcolare, de pildă, elevii ar trebui să înveţe să înţeleagă şi să respecte alte confesiuni religioase. În unele manuale şcolare însă, lucrurile par a nu respecta întocmai principiul toleranţei. Un manual pentru cultul ortodox, ca cel realizat pentru liceu de Editura Dacia din Cluj, conţine informaţii despre o istorie a greco-catolicismului, potrivit căreia acest cult a dezbinat românii din Transilvania şi este o metodă prozelită de a-i atrage pe credincioşii ortodocşi la catolicism." Formarea Bisericii Greco-Catolice a dus la dezbinarea în planul credinţei a românilor transilvăneni şi a avut consecinţe majore, deteminând instaurarea unui climat de neînţelegere şi neîncredere reciprocă, cu efecte pe termen lung", se arată în Manualul de religie pentru cultul ortodox, destinat elevilor de clasa a X-a, la capitolul "Ortodoxia în contextul creştinismului românesc".

Şi în manualele editate de Corint pentru liceu apar informaţii prin care Biserica Greco-Catolică este văzută doar ca parte a unei strategii a Vaticanului de dezbinare a credincioşilor ortodocşi. "Instituind primatul papal, Biserica Romei a văzut misiunea nu doar în evanghelizarea necredincioşilor, ci şi în reintoarcerea celorlalţi creştini sub autoritatea episcopului Romei. Aşa au apărut misiunile catolice în spaţiul ortodox, nefiind însă decât o strategie agresivă de a-i atrage pe ortodocşi la catolicism. Acest prozelitism catolic, numit uniatism a fost aplicat în Ucraina (sec.al XVI-lea), în Polonia (sec. al XVII-lea) şi mai târziu în Transilvania (începutul sec. XVIII-lea), instituindu-se Biserica Greco-Catolica".

Dacă greco-catolicismul este prezentat, uneori, ca o formă de prozelitism religios, religiile mai exotice şi practicile yoghine sunt deja "lucrarea diavolului". Astfel, în manulalul pentru clasa a X-a al Editurii Corint se arată că "Numeroasele forme de aşa-zisă spiritualitate propuse astăzi şi care promit obţinerea unor puteri miraculoase decurg cel mai adesea dintr-o influenţă directă a demonilor. Magia, spiritismul sau anumite puteri ale yoghinilor care conferă puteri supranaturale sunt în strânsă legătură cu lucrarea demonilor". Mai mult, autorii manualului fac şi o comparaţie între yoga şi creştinism, pentru promovarea superiorităţii acestuia din urmă. "Creştinismul făgăduieşte omului viaţa veşnică, yoga arată intrarea în neantul necondiţionat. Creştinismul îl arată pe om şi după trecerea spre viaţa veşnică ca persoană, yoga lucrează la pierderea personalităţii... În yoga, eul purificat va părăsi această vale a plângerii în mod definitiv, pierzindu-se în izolare şi stingere", spun autorii manualului.

Autorii de manuale încearcă, astfel, să atingă obiectivele cadrul ale programei şcolare de religie, şi anume "cunoaşterea şi iubirea lui Dumnezeu ca fundament al mântuirii şi desăvârşirii omului, cunoaşterea şi folosirea adecvată a limbajului din sfera valorilor religioase, cunoaşterea învăţăturilor Sfintei Scripturi, a tradiţiilor religioase şi a istoriei Bisericii sau formarea virtuţilor creştine şi consolidarea deprinderilor de comportament moral-religios. Pentru aceasta, apelează uneori la ameninţări, cum ar fi în manualele pentru ciclul primar, unde neascultarea se pedepseşte aspru.
O poezie moralizatoare din Manualul de Religie pentru clasa I al Editurii Sf. Mina din Iaşi arată că prea multă joacă nu este benefică. " Alina, a mea colegă,/ E-n spital de-o săptămâna/ Jucându-se fără grijă/ Ea, cazând, şi-a rupt o mână".
Uneori, în locul unei divinităţi tolerante, care stă la fundamentul lumii, copiii află o divinitate de-a dreptul răzbunătoare. Răutatea şi neascultarea se pedepsesc în Abecedarul Micului Creştin de la Editura Didactică şi Pedagogică, cel care pedepseşte fiind chiar Dumnezeu: "Vasilică este un copil rău. El s-a urcat pe o scară să strice cuibul rândunelelor. Dar a păţit-o! Dumnezeu l-a văzut şi i-a tras scara".

Biserica, spaţiu al dialogului

2009-08-18T21:13:00.002+03:00

Traduc în rîndurile de mai jos o ştire a agenţiei France Presse (nu o dau în original ca să citească şi nefrancofagii).

Rusia: Un jurnalist excomunicat pentru "minciună satanică"

St.Petersburg, 18 august (AFP) - Biserica ortodoxă din regiunea Pskov (nord-vestul Rusiei) nu glumeşte cu criticile: a aruncat anatema asupra unui jurnalist care vorbise despre "atitudinea compromiţătoare şi parcimonioasă" a călugăriţelor dintr-o mînăstire.
"Oleg Dementiev a fost lovit de anatemă potrivit unei decizii a Conciliului diocezan din Pskov pentru ignobila sa calomnie şi minciuna satanică împotriva măicuţelor de la mînăstirea Spaso-Eliazarovski şi, în special, împotriva stareţei, maica Elizaveta, într-un articol publicat în ianuarie 2008", afirmă dioceza într-un comunicat, fără alte precizări.
Anatema este o sentinţă pronunţată de o înaltă faţă bisericească sau de un Conciliu, prin care este dat afară din comunitatea religioasă cel care este vizat de o astfel de sancţiune. În consecinţă, cel anatemizat nu mai are, în principal, dreptul de a vizita biserici ortodoxe sau de a fi înmormîntat într-un cimitir ortodox.

Şi în onoarea acestei culturi a dialogului şi a predispoziţiei spre critică, un gînd muzical smerit şi pravoslavnic:

Alien Vampires - Lesbian nuns suck me dry
Asculta mai multe audio Muzica

Postulat BBC-istic despre darwinism

2009-08-17T21:36:00.002+03:00

Am rîs cu prea multe rînduri de lacrimi la acest material ca să nu-l păstrez prin preajmă. Pentru cine nu stăpîneşte bine engleza, pe scurt: maimuţele de pe Insula St.Kitts din Caraibe au, de cîteva sute de ani, propensiuni alcoolice. Reportajul stabileşte cîteva diferenţe şi, mai ales, enorm de multe asemănări cînd vine vorba de pofta de pahar. Merci, Mircea, 'ai noroc şi napalm!

H A L U C I N A N T!

2009-07-17T16:55:00.002+03:00

Ştirea de mai jos a îndepărtat orice dubiu că suntem un popor care-şi merită destinul şi istoria. Culegem ce semănăm.

NewsIn: Guvernul a suplimentat cu 7,3 milioane de lei banii pentru biserici

Guvernul a suplimentat bugetul Ministerului Culturii cu 7,3 milioane de lei, sumă destinată finanţării unor cheltuieli ale unităţilor de cult, în ciuda faptului că, după rectificarea din aprilie, mai multe proiecte culturale au rămas fără banii necesari pentru a putea continua.

Cele 7,3 milioane au fost alocate din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Executivului, printr-o hotărâre de guvern publicată vineri în Monitorul Oficial.

În urma rectificării bugetare din aprilie, Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional a rămas mai sărac cu 28 de milioane de lei, din totalul iniţial de 1,2 miliarde.
Ministrul de resort, Theodor Paleologu, a declarat, pe 14 aprilie, că vrea să reducă din fondurile alocate construirii de biserici, pentru a putea mări, printre altele, bugetul Festivalului Naţional de Teatru, care beneficiază, anul acesta, de fonduri cu 78% mai mici decât în 2008. "Vreau să iniţiez o dezbatere publică în care să se analizeze oportunitatea finanţării, în perioadă de criză, a lucrărilor la 803 de biserici, în condiţiile în care evenimente culturale, precum Festivalul Naţional de Teatru, au primit fonduri cu mult reduse şi sunt în pericol să dispară", a explicat, atunci, Paleologu.

Ministrul Culturii a mai spus atunci că instituţia pe care o conduce are pe lista de priorităţi pentru anul în curs 31 de proiecte, care sunt analizate pentru a se vedea de câţi bani va beneficia fiecare în parte după rectificare. Paleologu a lăsat atunci să se înţeleagă faptul că, pentru proiectele care ar urma să beneficieze de fonduri total insuficiente, se ia în calcul inclusiv varianta ca ele să nu mai fie organizate anul acesta.

Festivalul Naţional de Teatru (FNT), unul dintre evenimentele ce riscă să nu mai aibă loc în 2009 din pricina bugetului redus, dispune de fonduri cu 78% mai mici decât în 2008.
În a doua jumătate a lunii aprilie, zeci de universităţi, festivaluri, teatre şi personalităţi ale vieţii artistice din România şi din străinătate şi-au declarat susţinerea faţă de o petiţie a organizatorilor Festivalului Naţional de Teatru (FNT), petiţie prin care se solicita reanalizarea bugetului alocat Culturii şi salvarea "culturii vii". Semnatarii petiţiei cereau ca oficialităţi din guvern şi parlament să participe la întâlniri cu reprezentanţii evenimentelor culturale afectate de revizuirea bugetară, pentru a se ajunge la o soluţie comună de salvare a "culturii vii, singura de natură să promoveze autentic şi consistent imaginea ţării noastre în context european şi mondial".

Pe 25 mai, reprezentanţii ministerului au afirmat că bugetul de criză din 2009 va afecta şi teatrele şi muzeele, care vor trebui "să-şi mai reducă din pretenţii". Tot din pricina crizei de fonduri, Ministerul Culturii nu va mai finanţa, anul acesta, programul "Promocult 2009", al cărui principal obiectiv este promovarea valorilor culturale contemporane din România.

O lună mai târziu, deputaţii PDL i-au reproşat ministrului Culturii că nu dă banii promişi pentru renovarea bisericilor, avertizându-l că e riscant ca aleşii să nu-şi onoreze promisiunile în pragul alegerilor prezidenţiale, în replică ministrul a spus că ar putea acorda aceste sume în trimestrul III sau IV. "Daţi-ne bani, pentru că ne aşteaptă alegerile prezidenţiale. Dacă noi nu putem onora promisiunile făcute pe motiv că nu există bani, nu este plauzibil. Dacă nu ne ajutaţi, înseamnă că ignoraţi grupul parlamentar al PDL", i-au spus deputaţii ministrului Culturii, potrivit unor participanţi la discuţie.

Paleologu le-a răspuns deputaţilor că nu există bani momentan şi că le-ar putea onora promisiunile în trimestrul al-III-lea sau abia în trimestrul al-IV-lea, în funcţie de încasările la buget.

Din toată inima, pentru prietenii mei pravoslavnici:

Alien Vampires - The Convent burns!
Asculta mai multe audio Muzica

Apel pentru mîschi-bîschi !!!!!!

2009-07-15T16:06:00.004+03:00

Postez aici - nu că aş avea un public gigant, dar sait-on jamais :) un anunţ al prietenilor mei pentru cine ar putea dori să înfieze pisoi:

Bună ziua tuturor!

Suntem patru superbissimi zmei de două luni - doi zmei, două zmeoaice. Respectăm normele de igienă elementară (suntem învăţate la lădiţa cu nisip), şi ludice nevoie-mare (nu am rupt perdele, dar nu e timpul pierdut). Suntem doritori de sclav biped care care să ne servească şi - evident! - să ne adore. Mama noastră a dispărut în urmă cu două săptămâni şi ne dorim foarte mult un nou cămin.

Iată şi două fotografii:

Daca doriţi sa adoptaţi o pisică, nu ezitaţi să cereţi detalii la
O726 371 780
021 725 20 88

MULŢUMIRI.

De ce iubim românii

2009-07-12T17:06:00.001+03:00

Cultura corupţiei este omniprezentă în România, arată un studiu finanţat de CE

Cultura corupţiei este omniprezentă în România, acţiunile anticorupţie sunt considerate ineficiente, iar discursul mediatic nu face decât să consolideze toleranţa la corupţie, se arată într-un studiu comparativ realizat sub egida Comisiei Europene în şapte ţări membre şi candidate UE.

"În ţări precum România şi Bulgaria, corupţia este percepută ca fiind larg răspândită în toate palierele societăţii şi acceptată ca atare. Un model similar de percepţie există şi în Grecia şi Turcia, dar există diferenţe. În timp ce în primele două corupţia este percepută ca rezultatul tranziţiei de la comunism şi al privatizărilor frauduloase, în celelalte ţări, percepţiile privind corupţia sunt legate de modernizarea societăţii", a spus Angelos Giannakopoulos, coordonatorul studiului "Crimă şi cultură - relevanţa percepţiilor corupţiei pentru prevenirea criminalităţii", realizat în Bulgaria, România, Turcia, Croaţia, Grecia, Germania şi Marea Britanie.

Şi în Croaţia, corupţia e percepută ca fiind larg răspândită, din cauza "transformării mecanismelor corupte din timpul războiului".

În Germania şi Marea Britanie studiul constată "creşterea graduală a percepţiei privind corupţia structurală în domenii precum politica şi economia".

"România este un exemplu special, pentru că în acest caz se poate vorbi de o cultură generalizată a corupţiei. Cetăţenii consideră corupţia ca mod normal de a rezolva lucrurile. Acest mod de a gândi şi de a acţiona este adânc înrădăcinat în atitudinile morale, conceptuale şi practice ale vieţii de zi cu zi", a spus coordonatorul studiului.

Românii au percepţia unui fel de "ansamblu mafiot" deasupra legii, în care sunt agregate interese multiple din toate palierele societăţii: politică, poliţie, magistratură, administraţie publică, oameni de afaceri, organizaţii non-guvernamentale, mass-media. Percepţii similare există şi în Bulgaria şi Croaţia, a precizat Giannakopoulos.

Pentru politicienii români, se arată în raport, România este "o ţară coruptă fără oameni corupţi", deoarece există prea puţine condamnări serioase pentru acte de corupţie.
Realizat în baza interviurilor cu mai multe grupuri-ţintă - politicieni, magistraţi, oameni de afaceri, reprezentanţi ai societăţii civile şi mass-media - raportul pe România constată că în toate aceste grupuri "există percepţia larg răspândită că sistemul judiciar, în loc să fie o instituţie dedicată condamnării corupţiei, dimpotrivă, el este una dintre cauzele structurale ale acestui fenomen".

Cum nimeni la vârf nu este pedepsit, şpaga şi mita au devenit "un sport naţional" şi la nivel cotidian, existând şi sentimentul unei "corupţii justificate", pentru a "suplimenta" salarii modeste sau pentru a "accelera" anumite proceduri birocratice, se arată în raport.

În ce priveşte discursul mediatic, studiul remarcă "efectul bulgărelui de zăpadă" - cu cât presa prezintă mai scandalos acuzaţii de corupţie, cu atât creează o toleranţă mai mare a publicului la acest fenomen, acţiunile mediatice fiind "complet contraproductive".
Miklos Marschall, directorul Transparency International pentru Europa şi Asia Centrală, a făcut comparaţia între corupţie şi felul cum sunt trataţi pietonii de către şoferi în Kazakhstan, Ungaria şi Germania. În prima ţară, pietonul are foarte mari şanse să fie călcat de o maşină când traversează strada, în a doua şansele sunt mai mici, iar în Germania este foarte sigur să treci strada. Abuzul de putere, chiar şi puterea pe care ţi-o dă volanul unei maşini, este mai des întâlnit în societăţi nedemocratice sau de tranziţie decât în democraţiile cu tradiţie, a explicat Marschall.

El a dat şi exemplul funcţionarilor publici din orice ţară postcomunistă, unde nu sunt obişnuiţi să ofere servicii, ci să abuzeze de putere cât pot de mult pe durata mandatului lor. "Cu cât comportamentul autoritar este mai răspândit într-o societate, cu atât mai multă corupţie există", a conchis directorul Transparency International, notând însă că organizaţia sa vede fenomenul corupţiei ca un simptom al "proastei guvernări" şi că acţiunile punitive anticorupţie nu au şanse de reuşită dacă nu se are în vedere şi cadrul mai larg al responsabilizării diferiţilor actori.

Studiul a fost realizat între 1 ianuarie 2006 şi 30 iunie 2009 de către 35 de cercetători de la universităţile din Konstanz şi Tubingen (Germania), Institutul de cercetare a calităţii vieţii (România), Centrul de strategii liberale (Bulgaria), Universitatea din Galatasaray (Turcia), Universitatea din Zagreb (Croaţia), Universitatea Panteion (Grecia) şi Centrul pentru studii sud-est europene de la Oxford University (Marea Britanie).
Proiectul a costat în total 1,094 milioane de euro din bugetul de cercetare al Comisiei Europene şi a avut ca scop o mai bună cunoaştere a fenomenului corupţiei în cele şapte ţări, deoarece "corupţia are potenţialul de a încetini serios extinderea şi integrarea UE", se arată în descrierea proiectului.

Cu dedicaţie,

Alien Vampires - Fuck off and die!
Asculta mai multe audio Muzica

Vivaldi - In furore Iustissimae irae

2009-07-08T13:34:00.002+03:00

Continuu să-mi îmbogăţesc panoplia muzicală de pe blog cu capodoperele muzicii sacre compuse de Vivaldi pentru orfelinele din Ospedale della Pietà. Motetul "In furore iustissimae irae", catalogat ca RV626, este compus in două arii, "In furore" şi "Tunc meus fletus" legate de recitativul "Miserationum Pater piissime" şi încheiate cu un apoteotic Alleluia. Este pe locul patru în preferinţele mele de nişă - adică muzica sacră a lui Vivaldi.

Mai jos, trei interpretări plăcute, trei soprane celebre, trei ansambluri de Liga Campionilor la baroace :)

A. Vivaldi - RV626 motetto: In furore justissimae irae (S. Kermes)
Asculta mai multe audio Muzica

Vivaldi RV626 motetto: In furore iustissimae irae (P. Ciofi)
Asculta mai multe audio Muzica

A.Vivaldi RV626 motetto: In furore iustissimae irae (S. Piau)
Asculta mai multe audio Muzica

Textul motetului sună cam aşa:

RV 626: In furore iustissimae irae

1. Aria
In furore iustissimae irae
Tu divinitus facis potentem
Quando potes me reum punire
ipsum crimen te gerit clementem

2. Recitativo
Miserationum Pater piissime,
parce mihi dolenti
peccatori languenti
o Jesu dulcissime

3. Aria
Tunc meus fletus
evadet laetus
dum pro te meum
languescit cor

Fac me plorare
mi Jesu care.
et flaetus laetum
fovebit cor.

4. Alleluia

Michaël Jackson

2009-07-06T23:33:00.004+03:00

De voluptatea postmodernităţii şi de plăcerea de a păstra acest material, reproduc aici, cu un simplu copy/paste, necrologul lui Michael Jackson de pe portalul meu preferat de ştiri.

Michaël Jackson

Ante diem VII Kalendas Julias divulgatus est nuntius de morte quinquagenarii Michaëlis Jackson, quem summo cum dolore acceperunt eius cultores: quibus ille mythos et fabula factus erat.

Natus in Indiana anno MCMLVIII a rigidissimo patre, qui disciplinae causa eum verberare solitus erat, sexennis cum quinque fratribus suis cantare coepit in manipulo qui "Jackson Quinque" (Jackson Five) appellabatur: qui post paucos annos culmen publici consensus attigerunt.

Anno MCMLXXVIII musicam pelliculae filmicae cuiusdam confecit, postero anno adiuvantibus Stephano Wonder et Paulo McCartney discum sonorum "Extra moenia" (Off the wall) edidit, quo admirationem toto in orbe primum excitare coepit.

Michael Jackson -Don't Stop 'Til You Get Enough
Vezi mai multe video din Muzica

Posthac cantor maximus necnon singularis novator musicae "nutatoriae" (rock) factus est, qui non solum cantiones et musicam sed etiam spectacula scaenas saltationes creare solitus erat, sui mythi faber ipse. Tunc "Lunae cursum" (moonwalk) ut singularem gradum saltatorium excogitavit. (cuius exemplum in vinculo adposito aspicere possis)

Anno MCMLXXXII alterum discum vulgavit qui "Vibrator" (Thriller) appellabatur, cuius quinque et sexaginta miliones exemplarium venierunt: primum ita divulgatur nova ars cantationum imaginosarum (music videos), ad quas conficiendas praeclarum auctorem pellicularum vocavit Johannem Landis. Via gloriae ante Michaëlem patet.

Michael Jackson - Billie Jean
Vezi mai multe video din Film

Sed divitiae et fama vitam iuvenis funditus evertunt: hilaris et iucundus cantor ad virum magnificentiae avidum mutatur, sui cultorem, mutabilem et pavoribus variis oppressum. Faciem cutisque colorem convertit, cultoribus posteriores disci minus grati fiunt. Accusatus et postea absolutus quod pueros aliquos molestia affecerit, bis uxorem ducit, primum filiam Elvis Presley, secundo Deboram Rowe quae mater est Michaëlis duorum liberorum. Numquam redibit gloria pristina: etiam divitiae cantoris evanescunt propter singularia et insolita impendia, quorum maximum est villa sumptuosa "Nullius temporis regio" (Neverland) appellata, in California aedificata. Ante mortem, cuius causa pharmacorum immodica absorptio fuisse fertur, diligenter se paraverat ad spectacula in Europa habenda, ut aeris alieni immanitatem levaret et celebritatem obscuratam iterum adipisceretur.

Amen!

Michael Jackson - Smooth Criminal
Vezi mai multe video din Muzica

Dragoste neţărmurită pentru dreapta credinţă ortodoxă

2009-07-02T20:35:00.001+03:00

O ştire Realitatea TV despre ce popor avem şi de ce. Eu o găsesc relevantă.

REALITATEA.NET - Sătenii din Panatau Buzău au protestat împotriva mutării măicuţelor de la mănăstirea din localitate

Vivaldi - Nisi Dominus

2009-07-01T17:30:00.002+03:00

A trecut prea mult timp de cînd acest motet este logo-ul meu baroc. Am decis să colez cîteva interpretări mai bengoase pe care le deţin şi să le ofer publicului, înspre plăcere, comparaţii şi critică. Iată-le mai jos, cu menţiunea că preferata mea e ultima pe listă:)

Vivaldi - RV608 motet: Nisi Dominus (J.Burzynski)
Asculta mai multe audio Muzica

Vivaldi RV608 motet: Nisi Dominus (M.Chance)
Asculta mai multe audio Muzica

Vivaldi - RV608 - motet: Nisi Dominus (Jaroussky)
Asculta mai multe audio Muzica

Vivaldi - RV608 motetto: Nisi Dominus (A. Scholl)
Asculta mai multe audio Muzica

Vivaldi RV608 motet: Nisi Dominus (G. Lesne)
Asculta mai multe audio Muzica

Vivaldi RV608 - Nisi Dominus (David Daniels, Fabio Biondi)
Asculta mai multe audio Muzica

Vivaldi RV 608 motet: Nisi Dominus (Sara Mingardo)
Asculta mai multe audio Muzica

VNV Nation

2009-06-19T20:48:00.003+03:00

Un milion de feţe şi, pentru fiecare, un milion de minciuni - În visele disperării, orice suflet te poate elibera - Îmi place prea mult această trupă, energia, lirica, sobrietatea şi eufonia VNV Nation ca să nu consemnez videoclipul aici. Cu gust de revoltă pertinentă!

VNV Nation - Chrome (live)
Vezi mai multe video din Muzica

a million faces, each a million lies
for each and all a chrome disguise
prompts for action force reaction
embody promise in a sheen so pure
hurt, the measure of blind ambition
the testament to your singular disease
against all wisdom you heed no warning
your desires giving you away

if I could change your mind
i wouldn't save you from the path you wander
in desperation dreams any soul can set you free
and I still hear you scream
in every breath, in every single motion
burning innocence the fire to set you free

your actions turn conquest to dust
in portents of fate you foolishly place trust
sense fear in your broken breathing
resort to shadows till your body expires
all creation has the promise of heaven
and still you travel the road to hell
i'm saying nothing for the good of myself
but I'm still talking and you're not listening

as night descends upon the city
the streets are cold, the lights go by
and in the stories of the people
a million faces, a million lies
they'll never say they feel what you feel
that they can see the world you see
and in their faces, their expressions
a million faces, a million lies

Cui îi spune ceva o astfel de piesă într-o astfel de interpretare să mai testeze urechea şi cu versiunea de album

VNV Nation - Chrome
Asculta mai multe audio Muzica

precum şi cu un mix foarte plăcut mie:

VNV Nation - Chrome (remix by SITD)
Asculta mai multe audio Muzica

Linişte

2009-06-12T23:48:00.002+03:00

Mi-am găsit, în sfîrşit, o formă de linişte. Nu mai am aşteptări de la Bătrînel, de la Ceilalţi, de la suma celor două anterioare - soarta. În schimb, aştept mai multe de la mine. Aşteptînd să-mi fabric/întîmplu/întîmpin aşteptările, sunt foarte liniştit. Aşa că acum putem comunica liniştiţi - fără aşteptări.

Accessory - Take the chance
Asculta mai multe audio Muzica

O ştire de păstrat

2009-06-05T13:48:00.002+03:00

De reţinut pentru cine se simte, direct sau nu, vis(z)at.

O viaţă de cuplu fericită şi echilibrată reduce efectele stresului provocat de slujbă asupra stării de sănătate generale, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii suedezi. "Viaţa în doi reduce efectele negative pe care le are acest tip de stres asupra sănătăţii. Însă, dacă relaţia merge prost, aceste efecte negative cresc în intensitate", a indicat coordonatorul acestui studiu, Ann-Christine Andersson Arntén, de la Universitatea din Göteborg. Femeile care au o relaţie sentimentală dificilă sunt mult mai predispuse angoasei, reacţiilor fizice provocate de stres şi insomniei, comparativ cu femeile care se consideră fericite în cuplu, potrivit acestui studiu la care au participat 900 de persoane. În schimb, bărbaţii care îşi descriu relaţia de cuplu ca "nici prea prea, nici foarte foarte" sunt cei mai predispuşi la depresie, la crize de angoasă sau alte reacţii fizice provocate de stres, comparativ cu bărbaţii care îşi descriu viaţa amoroasă drept fericită sau nefericită. "O explicaţie ar fi faptul că cei care au o relaţie sentimentală de calitate medie sunt supuşi unei mai mari presiuni psihice din cauză că se străduiesc să o facă mai bună. Dacă, dimpotrivă, relaţia este proastă, ei nu fac decât să constate acest lucru şi să-şi spună că nu mai e nimic de făcut", spune Andersson Arntén. "Efectele provocate de situaţii stresante - câteodată mici, dar regulate - din viaţa cotidiană apar discret şi la început nu sunt remarcate", mai indică studiul. "Persoana stresată se adaptează schimbărilor care se produc, până în momentul în care ea atinge un dezechilibru, dându-şi seama că trebuie să depună eforturi considerabile pentru a putea face faţă cotidianului", potrivit aceluiaşi studiu.

precum şi o piesă adecvată studiului:

Nick Cave - Do you love me

...în două forme!

Nick Cave And The Bad Seeds - Do You Love Me - (part 2)

O informaţie pentru cei interesaţi de chestii faine:)

2009-05-28T17:36:00.001+03:00

Arte lance Arte Live Web, un site de retransmission de spectacles vivants

PARIS, 28 mai 2009 (AFP) - La chaîne de télévision
franco-allemande Arte a lancé jeudi Arte Live Web, un site internet
gratuit consacré au spectacle vivant, avec des retransmissions de
spectacles de danse, musique ou théâtre, en direct ou en différé.

`Les spectacles sont aujourd'hui un terrain plutôt abandonné sur
internet`, a déclaré Jean Rozat, directeur d'Arte France, lors d'une
conférence de presse.

Le site arteliveweb.com, disponible en français et en allemand,
propose des spectacles vivants qui datent de moins d'un an, a
précisé Joël Ronez, responsable du pôle web d'Arte France. Il `n'a
pas vocation à être le cimetière de programmes refusés sur
l'antenne` d'Arte, a-t-il ajouté.

Les vidéos sont consultables pendant une durée de 15 jours à
trois mois, selon les droits. Le site gratuit, légal et sans
publicité, a pour but d'avoir un volant de 200 à 250 vidéos à
proposer. Les concerts du festival Art Rock de Saint-Brieuc (ouest
de la France) et l'opéra `Freischütz` de Weber, en direct de Baden
Baden (sud-ouest de l'Allemagne) seront prochainement retransmis.

L'objectif est d'avoir un million de vidéos regardées par mois.
Arte.tv, le site de la chaîne, est actuellement à 2,5 millions de
vidéos consultées par mois, dont 1,7 million pour la télévision de
rattrapage.

Musica funebra

2009-05-14T23:40:00.005+03:00

Votaţi, dintre piesele de mai jos, pe cea care aţi dori să fie ascultată - probabil, printre altele - la propria înmormîntare/incinerare şi explicaţi-vă alegerea într-un comentariu:

REM - Shiny happy people :)
Asculta mai multe audio Muzica »

Dead Can Dance - Severance
Asculta mai multe audio Muzica »

Marin Marais - Folia - Folies d'Espagne pentru alamuri
Asculta mai multe audio Muzica »

Tarantella di Napoli
Asculta mai multe audio Muzica »

Jean-Baptiste Lully - Te Deum
Asculta mai multe audio Muzica »

Combichrist - All pain is gone
Asculta mai multe audio Muzica »

Pink Floyd High hopes
Asculta mai multe audio Muzica »

Charpentier - Antienne - Psaume 69 - Deus in adjutorium meum
Asculta mai multe audio Muzica »

Vivaldi RV634 - Stabat Mater - Largo: Eja mater
Asculta mai multe audio Muzica »

Alien Vampires - Fuck off and die!
Asculta mai multe audio Muzica »

Vangelis-L'ours musicien(L'apocalypse des animaux, 1972)
Asculta mai multe audio Muzica »

Gîngurire

2009-05-12T23:47:00.002+03:00

Un bon ami vient de me repprocher le silence - silence que je voudrais bien expliquer. Ici et maintenant, au bout apothéotique de plus de dix bières, j'avoue au plein coeur et couilles vides que j'aime bien une femme, et que cette femme me vole agréablement le temps, tout en me vidant les énergies. J'ecris pour elle, je plante sur Internet de la musique pour elle, je lui dis tout ce que j'ai à dire, je lui fais, de manière tendre et efficace, toutes les confessions qui remplissaient ces endroits auparavant. En telle situation, cet espace virtuel m'a paru désormais obsolète et inutile.
Le vertige amoureux que je vis depuis un mois déjà m'a rajeuni d'une manière presqu'incroyable. Je me porte comme un ado, je revis plénairement toutes les minidrames et les émotions de la jeunesse, je vibre et tremousse a n'importe quel mouvement de ma bien-aimée. Je me cède volontiers en proie a cette jeune demoiselle, assoiffé de revivre l'émotion amoureuse et désésperé d'en finir une fois pour toujours avec le doeuil obsessionel de mon amour. Si vous étiez à ma place, auriez vous toujours envie de bavarder, alors que toutes les énergies se concentrent ailleurs?

Voilà une chanson qui parle pour moi - pour les connaisseurs, cela devrait tout expliquer:

Diamanda Galas - Interlude
Asculta mai multe audio Muzica »

E D I C T / V E R D I C T

2009-04-19T01:10:00.003+03:00

O iubesc. În cloaca românească, în mocirla mediocrităţii, în ordotoxism, în becalism, în toată mizeria cotidiană - nufărul meu, splendoarea mea.

U2 - Unchained Melody
Asculta mai multe audio Muzica »

Estienne Moulinié - Consert de differents oyseaux
Asculta mai multe audio Muzica »

Dedicaţie prepascală

2009-04-15T12:27:00.003+03:00

- Pentru toţi politicienii români care iau de la şcoli şi dau la biserici, care sprijină BOR din banii contribuabilului, care măresc lefurile clerului "ca dar de Paşti" din aceiaşi bani, care elimină teoria evoluţionistă din manualele şcolare, dar privează învăţămîntul de bani în folosul BOR, care statuează familia heterosexuală ca unicul tip de familie prin lege organică, împotriva trendului aspiraţional european;
- Pentru tot clerul ortodox, care înţelege să fie un partener egal, dacă nu chiar superior statului, care se doreşte exonerat de lege şi de justiţia statului de drept şi respinge sau ignoră statul secular de drept, care refuză să-şi accepte culpele istorice ce au adus românii, etic, mental şi moral acolo unde sunt;
- Pentru tot laicatul habotnic, cu repere publice gen Dan Puric, George Becali şi Noua Dreaptă, care propăvăduiesc tradiţiile homofobă, xenofobă, misogină şi de biserică suprapusă naţiunii ale ortodoxiei româneşti, care legitimează primatul justiţiei divine în faţa celei terestre, care inculcă principii retrograde şi intolerante atît de multor oameni dispuşi să-i asculte şi să-i ia de reper;
- Pentru toţi românii aşa-zis ortodocşi, incapabili endemic să trăiască fie liber, fie religios, care, schizoid şi ipocrit, afişează identitatea creştină fără să şi-o asume dogmatic şi etic, de la cei care-şi fac cruci în autobuz în dreptul bisericii la măscărici publici misticoizi gen Becali şi Puric, care preferă să meargă la biserică în loc să meargă la urne, dar se plîng la tot pasul de politicienii aleşi, de discrepanţele sociale şi de inerţia istorică a ţării lor, care ţin post, plătesc serviciile religioase şi se închină doar pentru că "aşa se face";

O urare muzicală sinceră:

Alien Vampires - Fuck off and die!
Asculta mai multe audio Muzica »

Vă doresc, în săptămîna patimilor, să urmaţi întrutotul destinul cristic, să muriţi şi să înviaţi. Dar mai întîi muriţi!

O, mirare!

2009-04-05T01:06:00.004+03:00

O, suflu tăiat! O, genunchi tremurînzi! O, dulce senzaţie de leşin! O, febrilă aşteptare a unui semn de viaţă! O, speranţa pasiunii răsplătite! O, uimire de miracolul frumuseţii vieţii, după sécule de negru! Numele ei înseamnă "frumuseţe luminoasă", iar ea face cinste acestui nume, întrutotul! Beatus sum, cum in nominem tuum lucem video!

Charpentier - Antienne - Psaume 69 - Deus in adjutorium meum
Asculta mai multe audio Muzica »

Ochii ei sunt de un verde-albastru mlăştinos, atrăgător şi otrăvitor ca o capcană, aproape blestemat, în care intri şi nu mai ieşi, nici să vrei. Dar nu vrei, pentru că e cea mai frumoasă pierdere de sine. O, dominula, quam pulchri oculis tuis sunt!

Marin Marais - Improvisation sur les Folies d'Espagne
Asculta mai multe audio Muzica »

Părul ei este o cascadă a dezmierdării, revărsare blîndă peste umeri delicaţi, ca două pietre de rîu bine şlefuite de cascade milenare. O, cum risipesc ale tale cosiţe toate ceţurile lumii, printr-o singură întoarcere a capului!

G.G. Kapsberger - Toccata Arpegiata
Asculta mai multe audio Muzica »

Chipul ei - oh, chipul ei! - este fructul iubirii dintre Armonie şi Splendoare. Este lupta perfect echilibrată dintre gheaţă şi foc, în care, ca şerpii esoterici, se muşcă unul pe altul şi nu se pot învinge - iar de aici, apoteoza Frumuseţii, damnată să guverneze un chip de femeie. Sicut lilium inter spinas, sic dominula mea inter filias.

Monteverdi - Orfeo - Atto primo: Pastore 1: In questo lieto e fortunato giorno
Asculta mai multe audio Muzica »

Monteverdi - Orfeo atto primo: coro - Vieni Imeneo, deh vieni
Asculta mai multe audio Muzica »

Buzele ei? E suficient să se întredeschidă ca să vezi Numenul însuşi al Evei. Acea întredeschidere prin care reverberează toată frămîntarea trupului şi tumultul sufletului. Toată febrilitatea şi suavitatea nimfei, toată voluptatea şi voracitata curtezanei, toată delicateţea şi candoarea fecioarei, toată vibraţia iubirii, printr-o simplă mişcare a buzelor ei. Apera fiant amabilae labias tuas, in superbia et in voluptate!

Frotolla - L'amor, donna, ch'io te porto
Asculta mai multe audio Muzica »

Îndrăznesc, oare, să-i descriu trupul? Michelangelo, predă-te! Fragonard, n-ai văzut nimic! Modigliani, ieşi la pensie, dom'le! N-aţi văzut Trupul. Aţi ratat Armonia: trup de amforă, cu şolduri delicate şi fremătînde, coapse feciorelnice şi vinovate de preafrumos, pénibles de dezmierdări adînci şi elogii vinovate, mîini graţioase, delicat arcuite de la închietură, cu degete atît de fine că par străvezii, sîni ca rodia cu care şarpele, prostul, nu a ispitit-o pe Eva. Totul înveşmîntat cu o piele atît de diafană, că mi-ar fi teamă s-o ating. O, quam tu pulchra es, colomba mea, formosa mea!

Alessandro Grandi - O quam tu pulchra es!
Asculta mai multe audio Muzica »

...şi încă n-am spus mai nimic despre frumuseţea ei. Doar cine sunt eu, biet beţiv încă neasurzit de muzicile universului, să pot prinde frumuseţea cu primitivele cuvinte ? Nu am prozodie, iar ea este poezie. Dar mă pot măcar bucura de privilegiu, plîngînd tîmp în lăuntruri.

Marin Marais - Folies d'espagne pentru alămuri
Asculta mai multe audio Muzica »

Misteria Paschalia de-acasă

2009-04-02T00:54:00.002+03:00

http://www.polskieradio.pl/sluchaj/play.aspx?p=r2

Puţinii, dar distinşii urmăritori ai acestui blog care au, în plus, melomanii baroce să reţină link-ul de mai sus. Festivalul de muzică sacră barocă Misteria Paschalia de la Cracovia, unde anul acesta nu pot ajunge pe motive de burtă prea greu de tîrît într-acolo va fi transmis de acest radio Polonia Cultural al lor - oh, eterne limbi, Viki Mabel! - în direct şi în exclusivitate :)

Ascultaţi, iar dacă nu, otevistic vorbind, ia să ştiţi ce pierdeţi:

Luni, 6 aprilie, de la ora 21 (ora României)

Giovanni Battista Bononcini – Stabat Mater
Giovanni Battista Pergolesi – Messa di S. Emidio (Missa Romana)

Anna Simboli – soprano
Monica Piccinini – soprano
Lia Serafini – soprano
Alena Dantcheva – soprano
Andrea Arrivabene – alto
Alessandro Giangrande – alto
Luca Dordolo – tenor
Gianluca Ferrarini – tenor
Matteo Bellotto – bass
Marco Scavazza – bass

Concerto Italiano
Rinaldo Alessandrini – conductor

aici, o altă interpretare a începutului de Stabat Mater:

G.B. Bononcini - Stabat Mater dolorosa
Asculta mai multe audio Muzica »

Marţi, 7 Aprilie, începînd cu ora 21

Jérusalem

Montserrat Figueras – vocal, cithern
Begoña Olavide – vocal, psałterium
Manuel Forcano – lector

Musicians from Israel, Armenia, Greece, Iraq and Morocco
Les Trompettes de Jéricho
La Capella Reial de Catalunya
ansamblul Hespèrion XXI
Jordi Savall - şef peste tot şi diverse viole da gamba

un extras din album, partea evreiască:

Psalmul 122 - O cîntare a treptelor (Jordi Savall & Co.)
Asculta mai multe audio Muzica »

Miercuri, 8 Aprilie, începînd cu 22:30
Biserica Sf. Caterina şi Margareta

François Couperin – Leçons de Ténèbres
François Couperin – Pompe funèbre
François Couperin – Les Idées Heureuses

Claire Lefilliâtre – soprano
Camille Poul – soprano

Le Poème Harmonique
Vincent Dumestre – conductor

Un exemplu de Lecons de tenebres, în altă interpretare (ce e la Cracovia e o premieră):

Francois Couperin - Troisieme Lecon de Tenebres a deux voix
Asculta mai multe audio Muzica »

..dar şi o pildă din ce scoate Vincent Dumestre (preferatul meu) cu al său Poeme Harmonique:

Stabat Mater (anonim, după Manuscrisul de la Manopoli)
Asculta mai multe audio Muzica »

Estienne Moulinié - Consert de differents oyseaux
Asculta mai multe audio Muzica »

Joi, 9 Aprilie, 22:30
Basilica Sf. Francisc din Assisi

Giovanni Battista Pergolesi – Stabat Mater
Giovanni Battista Pergolesi – Salve Regina
Francesco Durante – Concerto in mi minore
Leonardo Leo – Concerto in re minore

Maria Grazia Schiavo – soprano
José Maria Lo Monaco – kontralt

I Sonatori de la Gioiosa Marca

Iaca un Stabat Mater de Pergolesi într-o interpretare strălucită: Andreas Scholl şi Barbara Bonney:

G.B. Pergolesi - Stabat Mater dolorosa
Asculta mai multe audio Muzica »

Vineri, 10 Aprilie, începînd cu ora 21:00
Filarmonica din Cracovia

Antonio Vivaldi – Stabat Mater RV 621
Antonio Vivaldi – Nisi Dominus RV 608
Antonio Vivaldi – Sonata Al Santo Sepolcro RV 130
Antonio Vivaldi – Sinfonia Al Santo Sepolcro RV 169

Sara Mingardo – contralto

Venice Baroque Orchestra (Andrea Marcon)

Ei da, pentru mine asta e marea searăm cu doamna mea Mingardo en tete d'affiche.
iaca o bucată de Stabat Mater cîntată de Mingardo

Vivaldi RV634 - Stabat Mater - Largo: Eja mater
Asculta mai multe audio Muzica »
Şi una de Nisi Dominus:

Vivaldi motet RV608 - Nisi Dominus - largo: Cum dederit dilectis suis somnum (Mingardo)
Asculta mai multe audio Muzica »

Sîmbătă, 11 Aprilie, începând cu ora 21:00
Capela Salinei Wieliczka

La Settimana Santa a Napoli nel Seicento

Francesco Provenzale – Dialogo per la Passione
Giovanni Vittorio Majello – Quasi cedrus
Giovanni Maria Sabino – Crux Fidelis
Giovanni Maria Sabino – Jesu corona coelsior
Pietro Andrea Ziani – Sonata a 5
Giovanni Salvatore – Stabat Mater
Giovanni Salvatore – Litanie per la Beata Vergine Maria

Cristiana Arcari – soprano
Valentina Varriale – soprano
Eufemia Tufano – mezzosoprano
Giuseppe De Vittorio – tenor
Rosario Totaro – tenor
Giuseppe Naviglio – bass

Cappella della Pietà de’ Turchini
Antonio Florio – dirijor

nimic din ce e mai sus nu mi-e cunoscut, dar voi fi cu siguranţă cu urechea acolo.

Duminică, 12 Aprilie, începînd cu ora 21:00
Krakow Opera House

Francesco Nicola Fago – Il Faraone Sommerso

Roberta Invernizzi – soprano
Marianne Beate Kielland – kontralt
Emanuele d'Aguanno – tenor
Håvard Stensvold – bass

Europa Galante
Fabio Biondi – conductor

Opera mi-e necunoscută, de compozitor nu mai zic, dar fabio biondi şi roberta invernizzi îmi sunt buni prieteni, în care am toată încrederea. Iată o pildă:

la folia - obsesia mea majoră - în aranjamentul lui geminiani, cîntată de Biondi şi Europa Galante:

Geminiani - La Folia - Fabio Biondi, Europa Galante
Asculta mai multe audio Muzica »

şi o scherza de Monteverdi, cîntată de amica mea Robertza Invernizzi:

Claudio Monteverdi - Ed e pur dunque vero
Asculta mai multe audio Muzica »

Există şi o seară de luni, când se cântă doar Vivaldi dar, pentru că sunt supărat pe contralta de serviciu, nu propun nimic aici.

care sper să vă bucuraţi de cele audiţii şi, dacă se bucură careva, aştept să daţi cu fidbecu'.

Fapte de Buna Vestire

2009-03-18T19:34:00.002+02:00

Ce de lucruri interesante s-au întâmplat în ultimul secol de Buna Vestire, în afara eternei dezlegări la peşte din calendarul ortodox!

Reuters historical calendar - March 25
Reuters: 2009-03-18 19:25:53
March 18 (Reuters) - Following are some of the major eventsto have occurred on March 25 in history:
1911 - New York's worst industrial fire swept through afactory owned by the Triangle Shirtwaist Company, killing 146immigrant women.
1918 - Claude Debussy, French composer, died.
1924 - King George of Greece was deposed and a republicproclaimed.
1949 - Laurence Olivier's "Hamlet" won five Oscars and wasthe first British film to win an Academy Award.
1957 - Six European countries signed the Treaty of Rome,pledging to set up a Common Market from January 1, 1958. Theorganisation developed into the European Union.
1975 - King Faisal of Saudi Arabia was murdered by hisnephew Prince Faisal. He was succeeded by his brother, Khaledibn Abdul-Aziz.
1990 - A fire swept through a packed, unlicensed nightclubin New York, killing 87 people.
1994 - The last U.S. troops left Somalia after a 15-monthpeace mission, leaving only a depleted U.N. force behind.
1996 - Abel Goodman, the world's first patient to receive apermanent electric heart, died in Britain.
1999 - Fire trapped at least 30 vehicles in the tunnel underMont Blanc connecting France and Italy, killing 40 people.
2003 - Serbian police arrested Prime Minister ZoranDjindjic's suspected assassin, identified as Zvezdan Jovanovic,a deputy commander of the JSO, a war-hardened special policeunit set up during the rule of Slobodan Milosevic.
2005 - The United States decided to allow the sale of F-16fighters to Pakistan, which had been blocked for 15 years overIslamabad's nuclear weapons programme.
2006 - U.S. singer Buck Owens, who sold more than 16 millionalbums and popularised country entertainment on television ashost of "Hee Haw," died.
**2008 - The people of the reclusive Himalayan kingdom ofBhutan delivered a stunning verdict in their first everparliamentary polls, embracing democracy but overwhelminglyrejecting the king's relatives.
**2008 - Abby Mann, who won an Oscar for writing the 1961drama "Judgment at Nuremberg" and devoted his career to exposingfailings in the U.S. criminal justice system, died.

Pînă şi o astfel de notă de tip "azi în istorie" merită o piesă pe acest blogulache flauşat.

Placebo - Battle for the Sun
Asculta mai multe audio Muzica »

K R A F T W E R K

2009-03-17T23:25:00.004+02:00

Formaţia cu care am învăţat eu să ascult muzici, singura constantă din evoluţia mea muzicală, cei pe care-i iubesc şi acum ca în urmă cu 25 de ani vin, în sfîrşit, la Bucureşti, pe 12 iunie, la Sala Palatului. Cel mai ieftin bilet costă 100 de lei - puţin, pentru cît i-am aşteptat pe oamenii ăştia. Ca să nu uit să-mi iau bilet din timp, pun aici un mini-top 5 al pieselor mele preferate de la Kraftwerk. Doamnelor, domnilor, nu rataţi aşa ceva!

Locul 5 - Radioactivity
versiune live TV din 1975:

versiune live din 2004:

Locul 4 - Sex Objekt

Kraftwerk - Sex Object
Asculta mai multe audio Muzica »

Locul 3 - The Robots

Kraftwerk- We are the robots
Vezi mai multe video din Muzica »

Locul 2 - Electro kardiogramm

Locul 1 - RADIOLAND - Dovada clară că poţi atinge maximum de sensibilitate cu minimum de eflorescenţe. Iubesc piesa asta cu atît mai mult cu atît a "văzut" ziua publicului în ziua în care şi eu am văzut lumina zilei:).

Kraftwerk-Radioland (Radioaktivitat, 1975)
Asculta mai multe audio Muzica »

Parralox

2009-03-05T12:04:00.002+02:00

Mă declar primăvăratic şi adolescentin sedus de refrenul piesei de mai jos şi de potenţialul acestei trupe. Dacă n-o să se cramponeze în statutul de one hit wonder, australienii ăştia au un viitor muzical foarte frumos. Miroase a primăvară, a dragoste, a proaspăt, a sexy, a postmodern, a emoţii de-altădată. Ascultaţi - sper - cu plăcere!

Parralox - Sharper than a knife (electropop version)
Asculta mai multe audio Muzica »

RSM - Românul Standard Mediu

2009-03-02T10:46:00.002+02:00

O definiţie aproape perfectă dată grosului conaţionalilor mei de Cristian Tudor Popescu într-un editorial din Prosport despre becalita cronică, una din bolile noastre naţionale. O reproduc mai jos, cu tristă admiraţie - eu n-aş fi rezumat natura noastră atît de bine:

"G. Becali a urcat spre cer în ochii naţiei când a început să emită judecăţi morale tranşante la propriu, căci scula sa legiuitoare era „Sabia Dreptăţii“. Războinicul luminii (supranume azi aproape uitat) promitea să spintece în stânga şi în dreapta, să facă dreptate, să stârpească hoţii, mafioţii şi trădătorii de neam.
Cum urma să se facă asta, tehnic vorbind, cu sabia în cauză, nu ştim nici azi. Importante erau glasul bubuitor, gesticulaţia parkinsonică şi bombasmele debitate pe un ton de profet al moralei divine.
Genul acesta de discurs atinge o coardă profundă a sufletului românesc. Lipsit de fibră morală, de sentimentul onoarei, de conştiinţa cuvântului dat, plin de o admiraţie aproape mistică pentru banul nemuncit cinstit şi din greu, cu şpaga în sânge şi cumetria de gât, românul standard mediu (RSM) are din când în când vedenii morale. Dreptate pentru RSM înseamnă suspendarea actului de justiţie şi înlocuirea lui cu mitraliera pe stadion (C.V. Tudor), ţepele în Piaţa Victoriei (T. Băsescu), sabia dreptăţii (G. Becali). „Ne trebuie o dictatură ca-n Rusia, dacă aş fi eu preşedinte, i-aş duce pe ăştia la muncă cu puşca la spate, să fie ordine, să se facă dreptate, băiete, încă o baterie la gheaţă“, acesta este visul RSM. Când îl narează, el subînţelege faptul că, spre deosebire de Justiţie, mitraliera, ţeapa sau paloşul, arme grele, o să-i radă doar pe ştabi, iar el va putea să-şi facă liniştit învârtelile de zi cu zi, că aşa e cinstit. Ultimul şmenar de Dorobanţi, după a doua sticlă de vin, începe să delireze eroic, nu erotic, despre cum vede el dreptatea în România.
Gigi Becali a fost un simptom al bolii unui popor cronic afectat de minţirea de sine. Şi nu ultimul".

Addenda demantelantă la articolul precedent: iată de ce să mai iubim femeia:)

2009-03-01T19:56:00.004+02:00

Dulce otravă şi ameţitor drog, femeia. Ce altceva pe lumea asta te dărîmă şi renaşte atît de intens şi de puternic ...? Poate Bătrînelu', dar măcar el a lăsat nişte loc cu liberul arbitru. Femeia nu lasă nimic. Ia tot, consumă şi pleacă.

De ce (să mai) iubim femeia

2009-03-01T10:44:00.003+02:00

Parafrazînd celebra zicală, dacă bărbatul este lup, atunci femeia este însuşi năravul, pentru că dragostea pentru femeie este una din imanenţele cu care trăim, conştient sau nu, toată viaţa. Afirm asta cu convingere în prima zi a primăverii, anotimpul cînd se topesc, simbolic, toate gheţurile, iar broaştele şi iepurii se dezmorţesc şi se asociază drăgăstos printre ghiocei şi alte ierburi:)
Voi încerca să formulez în rîndurile de mai jos cîteva motive - probabil generale, cu siguranţă aplicate personal - pentru care noi, vanituoşii, umilii, violenţii, protectorii, abjecţii, tandrii, furioşii bărbaţi încă avem motive să spunem "te iubesc, femeie". Aşa cum mi-e năravu' meloman, voi încerca să întăresc ideile cu o piesă potrivită. O fac, evident, în primul rînd pentru mine, ca exerciţiu de memorie, să nu uit unul din rosturile vieţii.

- FRUMUSEŢEA. Ce fel de om poţi fi să nu iubeşti ce e frumos? Oricum ai lua-o, grasă, costelivă, fleşcăită, strîmbă, orice femeie - fără excepţie - ascunde în ea cel puţin o formă de frumuseţe. Iar revelarea acestei frumuseţi, acolo unde ea este ascunsă, este adesea un drum iniţiatic mai interesant şi mai preţios decît destinaţia însăşi, adică dragostea femeii. Am ajuns să cred că toate femeile sunt frumoase pentru că am cunoscut atîtea şi, la orice fel de bilanţ, nu am găsit-o încă pe cea care să nu aibă nicio formă de frumuseţe. Nu este neapărat nevoie ca acea frumuseţe să şi rezoneze cu chimiile noastre, este suficient să o revelezi şi să o admiri pentru simpla-i prezenţă. Fizică, spirituală, caracterială, socială, you name it - orice femeie este frumoasă în însăşi natura ei. Inquit, femeia merită iubită de către cei care iubesc frumosul. Cît despre femeia conştientă deja de frumuseţea ei, şi care şi-o şi evidenţiază/exploatează, omagii şi reverenţe, şi să mulţumim Naturii creatoare că face ca totul în jur să pară mai frumos doar prin simpla Ei existenţă.

Transglobal Underground - A tongue of flame
Asculta mai multe audio Muzica »

SEXUL - Ei da, sfînta Pizdă (ce nume tandru!) - Mecca tuturor credinţelor dintre coapse, Roma în care ai muri după ce-o vezi, Ierusalimul tuturor martiriilor amoroase, universul pentru care noi, bărbaţii, facem atîtea lucruri care ne par nefireşti dar care sunt, de fapt, cele mai naturale. Poate fi oaza din care bei după deşertul seducţiei, poate fi, dimpotrivă, răsplata cotidiană a dragostei fireşti. Graalul dintre coapsele femeii iubite nu are rival între marile mirări şi căutări existenţiale. Nu există mirare mai mirabilă decît cea din momentul în care te descoperi stăpîn peste Marele Secret dintre Coapsele Ei. Toate sunt altfel, oricare îţi permite infinite asocieri senzoriale şi estetice: că e dulceaţa bunicii, cea mai straşnică fleică suculentă a oricărui prînz pantagruelic, pădurea sălbatică în care te pasc frumuseţi copleşitoare şi pericole nebănuite, duna versatilă şi aluncoasă a deşertului, cel mai îmbătător alcool, portul în care-ţi odihneşti corabia, gaura neagră în care se pierd şi renasc toate astrele Universului. Sexul femeii îşi are propria cosmogonie, copleşitor de bogată şi de personală. Pizda, epicentrul tuturor tumulturilor vieţii, este dovada princeps a existenţei lui Dumnezeu, început şi sfîrşit, catharsis şi agonie, receptaculul senzaţiilor absolute. Ei bine, contactul cu această capitală a tuturor mirărilor este un motiv - chiar şi separat - pentru care să iubeşti femeia. Pentru că - să nu uităm principala condiţie - niciunul din superlativele de mai sus nu e valabil dacă nu se ajunge acolo cu dragoste, prin dragoste şi pentru dragoste. Sexul femeii e putere şi energie, dar îşi pierde savoarea dacă e folosit ca instrument al puterii, controlului. Aşadar, să iubim femeia, ca să-i merităm coapsele. q.e.d.

Vivaldi RV634 - Stabat Mater - Largo: Eja mater
Asculta mai multe audio Muzica »

GRAŢIA: E un complement firesc al primelor două argumente. O femeie poate fi frumoasă fără să fie graţioasă, iar sexul ei, oricît de promiţător, nu poate fi la fel de savuros dacă nu e servit împreună cu acest ingredient. Sper deosebire de frumuseţe şi de sex, cu care femeia s-a născut, graţia este dobîndită, e un dat, cel mai adesea, cultural. Graţia - din fericire, majoritatea femeilor o dobîndeşte la timp - este sarea pe acest festin al existenţei. O frumuseţe lipsită de graţie este ca o mîncare pentru diabetici. O femeie care nu-şi oferă intimitatea graţios pierde jumătate din transferul de frumuseţe. Iar felul în care femeia îşi poate cultiva şi întreţine cel mai eficace graţia este - ei da, mulţumesc şi speţei noastre că există :) - dragostea. Iubind, femeia îşi acutizează şi dezvoltă tot ce e mai puternic în ea, începînd cu frumuseţea. Dacă există în ea o sămînţă de graţie, aceasta va încolţi, iar femeia care iubeşte şi se simte iubită devine Graţia prin excelenţă. Şi femeia care aşteaptă dragostea poate fi graţioasă, pentru că Graţia este o armă de seducţie la îndemînă. Graţia nu e ca mersul pe bicicletă, o femeie poate uita ce este graţia - iar atunci, pentru salvarea lucrurilor frumoase din lume, e datoria noastră să amintim femeii că, fără graţie, nu se mai califică drept miracol demiurgic. Iubind-o, fireşte!

This Mortal Coil - Elizabeth Fraser and Robin Guthrie - Song to the Siren
Asculta mai multe audio Muzica »

EMOŢIA - Am spus despre graţie că e sarea în bucatele femeii? Ei bine, pathos-ul, sau emoţia, cum i-am spus mai simplu - e principalul ingredient. Femeia m-a pedepsit pentru că mă iubea. Femeia mi-a căzut în genunchi, implorînd dragostea, pentru că mă iubea. Femeia m-a lovit, insultat, blestemat, pentru că mă iubea. O femeie iubită a aruncat cu scrumiera de marmură după mine şi a vrut să dea foc CD-urior cu muzică. O alta a încercat să mă pedepsească prin pisicile mele, lovindu-le. O alta a traversat ţara din dragoste ca să-şi împlinească aşteptările - pe care, malgré moi, i le-am înşelat. Oricît de mare e sentimentul de vină, oricît de puternică este ura momentană (care e doar reversul temporar al iubirii), oricît de devastator e sentimentul distrugerii iubirii, pentru aceste emoţii extreme, pentru asocierea iubirii însăşi cu rostul în viaţă, merită să cauţi şi să iubeşti femeia. Degeaba cucereşti lumea, dacă nu ai cui dedica victoria. Degeaba răstorni munţi şi învingi sisiful urcînd bolovanul pe culme, dacă asta nu e răsplătită cu emoţia iubitei. Oricum ai lua-o, nu e răsplată mai mare.

Diamanda Galas - Interlude
Asculta mai multe audio Muzica »

OSMOZA - I-aţi pregătit vreodată iubitei micul dejun după o noapte de dragoste ? V-aţi aruncat în vîrtejuri sociale, mizerii birocratice, abjecţii cotidiene ca să o ajutaţi să depăşească o problemă ? I-aţi transmis vreodată înţelegerea deplină sau solidaritatea cu o singură privire sau un gest relevant? Aţi renunţat la obiceiuri sau momente dragi pentru că acestea contraveneau ordinii ei interioare ? ...Nu...? Atunci nu sunteţi demni de iubirea femeii. Să iubeşti femeia înseamnă să te mîntuieşti prin dragostea ei, postind de egoisme şi vanităţi. Înseamnă să te dărui ca să ţi se dăruie. Şi să te simţi împlinit cu ea, şi în ea, şi ciuntit fără. Iar căutarea acestui tot unitar şi osmotic este, prin sine, motivul pentru care să iubeşti femeia.

11-Francois Couperin-Lully jouant le sujet, et Corelli l'accompagnant
Asculta mai multe audio Muzica »

12-Francois Couperin-Corelli jouant le sujet, a son tour , que Lully accompagne
Asculta mai multe audio Muzica »

...care să mă ierte, puţinii, dar distinşii cititori ai Foliilor, dacă am exagerat. Luaţi-o ca pe un mărţişor onest.

U

2009-02-12T12:25:00.002+02:00

Cu litera incep toate numele de crisme. Cu ea ar trebui sa inceapa si alfabetul betivilor. U cerne nustiu ce, U zlateho tygra... ma duc sa mai fac niste U turns :) Сe mai oras, ce mai bere !!!!! Voi reveni cu detalii de-acasa.

Dragul de el, unchiul meu spiritual, Jordi Savall!

2009-02-06T07:15:00.003+02:00

Un interviu acordat agenţiei France Presse de unul din puţinii oameni pe care îi ascult din toate punctele de vedere. Să menţionez că tocmai spectacolul care face tema principală a interviului va fi prezentat la Cracovia pe 7 aprilie...
Cel în mintea căruia m-aş băga oricînd. Toate pălăriile jos! :)

Le musicien Jordi Savall, apôtre de la diversité au service de la paix (INTERVIEW)
AFP: 2009-02-06 07:13:49
Par Benoît FAUCHET

PARIS, 6 fév 2009 (AFP) - Acteur majeur du renouveau de la
musique ancienne, l'Espagnol Jordi Savall se fait modestement mais
inlassablement le chantre de la diversité, en réunissant musiciens
arabes et israéliens autour d'un credo: `Malgré les différences,
nous sommes capables de vivre ensemble`.

Le Catalan, `ambassadeur de l'Union européenne pour le dialogue
des cultures` en 2008, a été nommé la même année `artiste de
l'Unesco pour la paix` en compagnie de sa femme, la soprano
Montserrat Figueras.

Connu des amateurs de musique ancienne depuis les années 70,
Jordi Savall, 67 ans, a été révélé au grand public en interprétant
la musique du film `Tous les matins du monde` (1991), qui a
contribué à redonner ses lettres de noblesse à son instrument, la
viole de gambe.

Marin Marais - Improvisation sur les Folies d'Espagne
Asculta mai multe audio Muzica »

Marin Marais - Le badinage
Asculta mai multe audio Muzica »

Ses centres d'intérêt ont depuis longtemps débordé l'Europe
médiévale et baroque pour interroger les rapports entre Orient et
Occident. A l'automne, Jordi Savall a publié un ambitieux
livre-disque célébrant `Jérusalem, la ville des deux paix` (céleste
et terrestre), historiquement convoitée par les trois monothéismes.

Le chef d'orchestre et gambiste a mené ce projet avec ses
chanteurs de La Capella Reial de Catalunya, ses instrumentistes de
l'ensemble Hespèrion XXI et des musiciens invités venus d'Israël, de
Palestine, mais aussi d'Irak, d'Afghanistan, de Turquie et
d'Arménie.

`Jérusalem est un bien commun, qui appartient à différentes
manières de voir le monde. Tant qu'on ne comprend pas qu'il doit
être partagé, il y aura souffrance et guerre`, explique à l'AFP
Jordi Savall lors d'un passage à Paris.

`Si l'on n'accepte pas l'autre, si on lui nie le droit à
l'existence, c'est la fin de la civilisation. C'est ce qui a abouti
à Auschwitz. Malheureusement, même ceux qui ont souffert d'Auschwitz
ne se rendent pas toujours compte de cela, on l'a vu avec ce qui est
arrivé à Gaza`, estime le musicien.

Jordi Savall a dirigé son programme `Jérusalem` en juin dernier
dans la ville trois fois sainte, dans le cadre du Festival
d'Israël.

`On m'a dit: +Il y a trop de musique arabe sur ton disque, tu
vas te faire +massacrer+ à Jérusalem !+ Un palestinien a interprété
un chant juif, c'était très provocateur. Mais le public a applaudi
parce que c'était beau. Cela prouve que la diversité est un
enrichissement, alors qu'elle est aujourd'hui trop souvent perçue
comme un prélude à la disgrâce`.

L'Espagnol ne surestime pas les effets bénéfiques de la musique.
`Dans les époques anciennes, elle a été très liée au pouvoir: ce qui
effrayait quand les troupes turques arrivaient dans une ville,
c'était

marche pour la cérémonie des turcs
Asculta mai multe audio Muzica »
la masse des trompettes qui les précédaient`,
rappelle-t-il.

`Mais en même temps, c'est à travers le chant que l'on exprime
peut-être de la manière la plus profonde la spiritualité de
l'homme`. Et Jordi Savall de citer l'exemple, repris sur son disque,
de Shlomo Katz, qui a échappé en 1941 à son exécution à Auschwitz
après avoir ému un officier nazi avec un `chant aux morts`.

Le chef et violiste dit avoir un `privilège énorme`: `Je fais
150 concerts par an, ce qui me donne l'occasion de rencontrer
beaucoup de gens et de faire passer un message`.

Istampitta - Saltarello
Asculta mai multe audio Muzica »
`Ce que nous faisons ne va pas changer les choses dans
l'immédiat, reconnaît-il. Mais ça laisse quand même des traces dans
le coeur des gens, c'est ça qui nous réconforte et nous tient
debout`.

Defouloir-ul acestei epoci

2009-02-01T12:29:00.002+02:00

De cîteva zile, melomania mea a redevenit socială. Îmi reprim dorinţa enormă de a sodomiza universul cu un drug de fier înroşit cu acest minunat redivivus al epocii mele de metalist. Cavalera Conspiracy, adică adevărata mea Sepultura reînviată, întrupează în 11 exemple de furie sonoră toate energiile negative ale acestei perioade. Criza economică, sursa cei puţin a unei veşti proaste pe zi, care nu iartă pe nimeni - nici pe mine. Iubita care a fugit şi a luat cu ea şi iubirea - pe care n-o mai găsesc nicidecum. Mizeria asta de popor retard şi abrutizat şi bolnav de balcanism şi ortodoxie retrogradă. Ignoranţa debilă şi fanatismul oamenilor cu o singură idee, şi aia fixă. Lumea asta care trăieşte pe ritmuri demente şi dă senzaţia că în fiecare clipă se va duce de rîpă. Sisifismul cu care încerc să schimb lucrurile în lumea din jurul meu, ca să mă trezesc mereu la acelaşi zero. Ipocrizia şi abjecţia de care mă lovesc, zilnic, mai ales acolo unde mă aştept mai puţin. Tensiunea şi deprima pe care le simt peste tot împrejurul meu în urbea asta sufocată cu iz de cloacă. Pentru toate acestea şi pentru altele pe care nu le pot pune în cuvinte, deşi le simt, această descărcare sonoră, ca să nu ajung să urăsc.

Cavalera Conspiracy - Inflikted
Asculta mai multe audio Muzica »

CAVALERA CONSPIRACY - Sanctuary
Vezi mai multe video din Muzica »

Cavalera Conspiracy - Sanctuary
Asculta mai multe audio Muzica »

Cavalera Conspiracy - Terrorize
Asculta mai multe audio Muzica »

Cavalera Conspiracy - Black Ark
Asculta mai multe audio Muzica »

Cavalera Conspiracy - Ultra-violent
Asculta mai multe audio Muzica »

Cavalera Conspiracy - Hex
Asculta mai multe audio Muzica »

Cavalera Conspiracy - Bloodbrawl
Asculta mai multe audio Muzica »

Cavalera Conspiracy - Nevertrust
Asculta mai multe audio Muzica »

Cavalera Conspiracy - Hearts of Darkness
Asculta mai multe audio Muzica »

Cavalera Conspiracy - Must kill
Asculta mai multe audio Muzica »

O bijuterie-n ghiolban - CIORBĂ DE COCOŞ A LA MANDEA

2009-01-30T12:47:00.003+02:00

Supun propriei atenţii - în calitate de principal cititor al propriului blog - una din recentele realizări, poate prima cu adevărat măreaţă din 2009. Pentru borşociorba de cocoş à la Mandea aveţi nevoie de: Un cocoş - cu cît mai bătrîn, cu atît mai bun. O oală de 8 litri minim, o rădăcină de ţelină de talie medie, două cepe medii sau una mare, doi morcovi, o rădăcină de păstîrnac, doi ardei graşi, de preferinţă verzi, un ou, o cană de făină, pătrunjel verde, mărar verde, cimbru, coriandru, piper, sare, un litru de borş.
Acuma:Puiul se tranşează, de preferinţă în bucăţi cît mai mici (de genul: aveţi ditamai pulpa, separaţi copanu' de partea superioară şi tăiaţi cu un cuţit bine ascuţit carnea cît mai aproape de os, apoi tăiaţi şi felia aia cubuleţe). Toată carnea pusă-n oală, acoperiţi cîtă carne e acolo plus un deşti şi pe flăcări, fratre. Două ore cel puţin, ca să fiţi siguri că s-a fiert cum trebuie, din cînd în cînd scoţi un os cu carne pe el şi, dacă se desprinde uşor, e fiartă. dacă se desprinde extrem de uşor, e gata. Important: Nu uitaţi să spumuiţi supa de cîte ori e cazul, inclusiv ce se depune pe marginea oalei. Trebuie să rămînă o supă translucidă plină de grăsime aurie la suprafaţă.

În acelaşi timp: Cît fierbe puiul, luaţi făina, o linguriţă de sare şi oul şi faceţi un aluat calumea (adică aluatul e gata cînd nu vi se mai prinde de deget) - sper că ştiţi să faceţi un aluat calumea. Pentru bengoşi, în aluat puneţi nişte piper alb - nu mult - şi cîteva grăunţe de mac. Apoi, cunoaşteţi - se întinde cu făcăleţul, se taie fîşii supersubţiri şi se pun deoparte. Dacă n-aveţi fundul, făcăleţul sau spaţiul necesar, faceţi fîşii din aluat cu mîna într-un castron care să aibă şi ceva făină.

Acuma: A fiert carnea, se dă jos uşor de pe os (cam doo ore jumate, la foc molcom), o scoateţi cu paleta din supă, într-un vas măricel. şi aruncaţi legumele tăiate cuburi, felii cubuleţe, nevermind - tăiate să fie, că fierb mai repede. În timp ce fierbeţi legumele, puneţi sarea. adică o lingură de sare (de preferinţă grunjoasă, de mină, nu cioace scoase din mare). Înfigeţi din cînd în cînd, după vreo juma' de oră, furculita în ţelină, care fierbe cel mai greu, ca să vă daţi seama dacă au fiert bine. Când au fiert şi legumele, le scoateţi şi le puneţi într-o cratiţă.

În timp ce fierbeau legumele, aţi avut grijă să dezosaţi cît mai bine puiul - adică oscioarele - coastele, iadeş, tot ce se poa'- că de oase nu mai e nevoie.

Acuma: Aveţi deci, o oală de supă curată şi sărată. Cimbru, coriandrul pisat, niscai busuioc, piper le puneţi acum, după care aruncaţi la fiert tăiţeii, avînd grijă să nu fie lipiţi cînd îi puneţi în oală. Legumele se pasează, adică se fac piure, iar în respectivul piure puneţi şi nişte chilli sau boia de ardei iute, cum îi ziceţi. Cînd tăiţeii fierb deja de cinci minute, puneţi înapoi carnea şi piureul de legume, şi amestecaţi. Tocaţi mărarul şi-l puneţi acum la fiert. Cinci minute mai tîrziu, cam juma' de litru de bors, dat în prealabil într-un clocot. După încă cinci minute, aruncaţi pătrunjelul tocat şi stingeţi focul şi acoperiţi. GATA!
Se serveşte cu smîntînă şi ardei iute.

Addenda: dacă vreţi şmechereală, cu o lingură mare scoateţi din untura care pluteşte deasupra supei, puneţi-o în wok sau în tigaie de teflon, şi, la un foc puternic, trageţi bucăţilor de pui dezosate o rumeneală de cîteva minute, pînă vedeţi că se părpălesc marginile. Carnea va fi şi mai şi în ciorbică.

Ciorba mea este onctuoasă, armonioasă, agresivă şi puternică - devastatoare pentru orice gurmand care nu se uită la colesterol - iar după un castron veţi fi nu numai cu cîteva kilocalorii mai graşi, ci şi mai energici. Armonia potrivită unei asemenea supărări de ciorbă este

Cavalera Conspiracy - Bloodbrawl
Asculta mai multe audio Muzica »

Soluţia!!!!

2009-01-27T14:12:00.002+02:00

Această informaţie este suficient de importantă cît să fie consemnată aici - pentru mine, fireşte:)

Aspirina ar putea proteja ficatul de acţiunea alcoolului şi de efectele obezităţii

Aspirina, luată cu regularitate, previne afecţiunile hepatice cauzate de abuzul de alcool sau de supradozele de medicamente, care afectează milioane de persoane, şi protejează organismul şi împotriva unor maladii precum obezitatea, potrivit unui studiu publicat luni în Statele Unite. Studiul a fost publicat în Journal of Clinical Investigation, din 26 ianuarie, şi a fost coordonat de doctorul Wajaat Mehal, şeful serviciului de imunobiologie al facultăţii de medicină din cadrul universităţii Yale. "Strategia noastră constă în recomandarea unei doze zilnice de aspirină pentru a proteja ficatul, iar dacă leziunile s-au produs deja, atunci recurgerea la substanţele care stimulează reacţiile imunitare", a declarat Mehal. Aceste teste au fost efectuate pe şoareci. Ele vor putea permite folosirea, în combinaţie cu aspirina, a unor tratament experimentale, foarte promiţătoare, împotriva unor maladii diverse, care au trebuit să fie oprite, în trecut, pentru că erau toxice pentru ficat. Calităţile de prevenire ale aspirinei împotriva maladiilor cardiovasculare şi a anumitor forme de cancer sunt deja cunoscute de către medicina modernă.

Să bem, Doamne, pentru asta!

Are you drinking with me, Jesus ?
Asculta mai multe audio Muzica »

Love Will Tear Us Apart

2009-01-25T10:16:00.001+02:00

When routine bites hard
And ambitions are low
And resentment rides high
But emotions won't grow
And we're changing our ways, taking different roads
Then love, love will tears us apart again
Love, love will tears us apart again
Why is the bedroom so cold
You've turned away on your side
Is my timing that flawed?
Our respect run so dry
Yet there's still this appeal that we've kept through our lives
But love, love will tears us apart again
Love, love will tear us apart again
You cry out in your sleep
All my failings exposed
And there's a taste in my mouth
As desperation takes hold
Just that something so good just can't function no more
But love, love will tear us apart again
Love, love will tear us apart again...

SWANS - Love will tear us apart (Jarboe version)
Asculta mai multe audio Muzica »

SWANS - Love will tear us apart (Gira version)
Asculta mai multe audio Muzica »

Swans - Love will tear us apart
Vezi mai multe video din Muzica »

Love will tear us apart
Vezi mai multe video din Muzica »

Nimic de adăugat.

Secvenţă de căpătîi

2009-01-17T16:14:00.002+02:00

Mi-am reamintit recent de unul din filmele mele preferate - unul din cele care zace de ani buni în top 3-ul meu cinefil. O minune de film despre căutarea purităţii scriiturii - acest dat al omului care ne distinge de animale. Mai jos, este una din cele mai frumoase secvenţe, devenită şi videoclip. Piesa, "Blonde", este semnată de Etienne Daho şi Guesch Patti. În imagini, Ewan MacGregor şi Vivien Wu. Filmul - "The Pillow book", al lui Peter Greenaway.

O reclamă greu de uitat :)

2009-01-15T15:10:00.001+02:00

fleggaard : la publicité de l'avion
Video
Envoyé par toutlebuzz sur wat.tv

Misteria Paschalia

2009-01-14T08:38:00.006+02:00

De aseară am intrat într-o stare febrilă de transă, probabil vecină cu nebunia - asta pentru că am văzut programul ediţiei din acest an a festivalului la care, dacă reuşesc să ajung, ar fi pentru a treia oară. Misteria Paschalia este locul emoţiei muzicale maxime, Mecca mea de meloman, aşa cum Cracovia a devenit, malgré soi, templul tuturor nostalgiilor mele. Postez mai jos programul de anul acesta, ca să-l am la îndemînă şi să-mi amintesc la fiecare intrare pe blog unde-mi doresc cu ardoare să ajung. Îmi era dor să mai doresc ceva.

The 6th Misteria Paschalia Festival
Kraków, 6-13 April 2009

6th April

Giovanni Battista Bononcini – Stabat Mater
Giovanni Battista Pergolesi – Messa di S. Emidio (Missa Romana)

Anna Simboli – soprano
Monica Piccinini – soprano
Lia Serafini – soprano
Alena Dantcheva – soprano
Andrea Arrivabene – alto
Alessandro Giangrande – alto
Luca Dordolo – tenor
Gianluca Ferrarini – tenor
Matteo Bellotto – bass
Marco Scavazza – bass

Concerto Italiano
Rinaldo Alessandrini – conductor

Good Monday
6 April 2009, 8 pm
Krakow Philharmonic, Zwierzyniecka 1 str.

The festival will start in grand style. Missa Romana by Roman Pergolesi will leave no one indifferent; especially as performed by Rinaldo Alessandrini. Many remember the phenomenal interpretation of this mass recorded for the ‘Opus 111 Music Studio’ – now the ‘White Raven Studio’.

7 April

Jerusalem

Montserrat Figueras – vocal, cithern
Begoña Olavide – vocal, psałterium
Marc Mauillon – baritone
Manuel Forcano – lector

Musicians from Israel, Armenia, Greece, Iraq and Morocco
Les Trompettes de Jericho
La Capella Reial de Catalunya
Hespèrion XXI
Jordi Savall – conductor

Good Tuesday
7 April 2009, 9.30 pm
St. Katarzyna Church

Jerusalem is a new project by Jordi Savall. So far it has been presented to audiences in Paris, Barcelona and Jerusalem only. For the project, a Catalan artist asked musicians of different faiths, religions and performance styles to work together. The effect is breathtaking, presenting Jerusalem as a city that is divine, celestial, human and earthly... A Polish element is also present – the poignant lyrics of a song written by an Auschwitz prisoner.

8 April

François Couperin – Leçons de Ténèbres

Francois Couperin - I-ere Lecon de Tenebres a une voix
Asculta mai multe audio Muzica »

Fr. Couperin - Seconde lecon de tenebres a une voix
Asculta mai multe audio Muzica »

Francois Couperin - Troisieme Lecon de Tenebres a deux voix
Asculta mai multe audio Muzica »

François Couperin – Pompe funèbre
François Couperin – Les Idées Heureuses

Claire Lefiliâtre – soprano
Camille Poul – soprano

Le Poème Harmonique
Vincent Dumestre – conductor

Holy Wednesday
8 April 2009, 9.30 pm
Dominicans Monastery

We’ve done it! After years of hard work, we’ve finally succeeded in tempting Francois Couperin's Leçons de Ténèbres. Added value here comes from the fact that Vincent Dumestre, together with the spectacular voices of Claire Lefiliâtre and Camille Paul, are preparing it specifically for us.

9 April

Giovanni Battista Pergolesi – Stabat Mater
Giovanni Battista Pergolesi – Salve Regina
Nicola Antonio Porpora – Salve Regina
Francesco Durante – Concerto in mi minore
Leonardo Leo – Concerto in re minore

Maria Grazia Schiavo – soprano
Josè Maria Lo Monaco – kontralt

I Sonatori de la Gioiosa Marca
Giancarlo Rado – conductor

Maundy Thursday
9 April 2009, 9.30 pm
St. Katarzyna Church

Josè Maria Lo Monaco – a revelation from the previous edition of the Misteria Paschalia, and Maria Grazia Schiavo – a regular performer at the festival. This time, accompanied by the Giancarla Rada ensemble, they will perform the Salve Regina by Pergolesi and Porpola. We are in for an arousing performance, since this duo offers more than just beautiful voices ...

10 April

Antonio Vivaldi – Stabat Mater RV 621

Vivaldi RV634 - Stabat Mater - Largo: Eja mater
Asculta mai multe audio Muzica »
Antonio Vivaldi – Nisi Dominus RV 608

Vivaldi motet RV608 - Nisi Dominus - largo: Cum dederit dilectis suis somnum (Mingardo)
Asculta mai multe audio Muzica »
Antonio Vivaldi – Sonata Al Santo Sepolcro RV 130
Antonio Vivaldi – Sinfonia Al Santo Sepolcro RV 169

Sara Mingardo – kontralt

Venice Baroque Orchestra

Good Friday
10 April 2009

Everyone knows Sara Mingardo – a voice that enraptures and astounds. The artist accepted her invitation here along with the Kraków debut of the Andrea Marcon ensemble. Their offering corresponds with the compositions performed by Philippe Jaroussky during the Misteria Paschalia in 2005. Then, the best contratenor – now, the best contralto.

11 April

La Settimana Santa a Napoli nel Seicento

Francesco Provenzale – Dialogo per la Passione
Giovanni Vittorio Majello – Quasi cedrus
Giovanni Maria Sabino – Crux Fidelis
Giovanni Maria Sabino – Jesu corona coelsior
Pietro Andrea Ziani – Sonata a 5
Giovanni Salvatore – Stabat Mater
Giovanni Salvatore – Litanie per la Beata Vergine Maria

Maria Ercolano – soprano
Valentina Varriale – soprano
Eufemia Tufano – mezzosoprano
Giuseppe De Vittorio – tenor
Rosario Totaro – tenor
Giuseppe Naviglio – bass

Cappella della Pietà de’ Turchini
Antonio Florio – conductor

Holy Saturday
11 April 2009, 8.00 pm
St. Kinga Chapel , Wieliczka Salt Mine

Antonio Florio and his ensemble decided to bring to Kraków music which he explores and studies; one which fascinates and absorbs him and to which he is utterly devoted: the Naples of the 17th century and a completely new look at the Italian Baroque. Whoever has reached for recordings of Provenzale or Salvatore knows that this evening will be engraved in the memory for a long time.

12 April

Francesco Nicolò Fago – Il Faraone Sommerso

Marianne Beate Kielland – kontralt
Roberta Invernizzi – soprano
Emanuele d'Aguanno – tenor
Havard Stensvold – bass

Europa Galante
Fabio Biondi – conductor

Easter Sunday
12 April 2009, 8.00 pm
Krakow Philharmonic, Zwierzyniecka 1 str.

Who’s heard of Fago? Then again, who heard of Fabio Biondi before he brought his oratorio to Kraków? No one. And so we face a great unknown. A freshly reconstructed score. The first concert tour. Biondi’s choices are sure-fire hits; no doubt they will be spot on again.

13 April

Antonio Vivaldi – Arie e concerti I

Là sull'eterna sponda (Motezuma)
Sorge l'irato nembo (Farnace)
Vedrò con mio diletto (Giustino)
Ho il cor già lacero (Griselda)
Veni me, sequere fida (Juditha triumphans)
Agitata infido flatu (Juditha triumphans)
Sposa son disprezzata (Bajazet)
Nel profondo cieco mondo (Orlando furioso)
Concerto in sol minore RV 157

Sonia Prina – kontralt

Il Giardino Armonico
Giovanni Antonini – conductor

Easter Monday
13 April 2009, 8.00 pm
Krakow Philharmonic, Zwierzyniecka 1 str.

The series of the ‘Red Priest’s’ motets draws to an end, but there’s still timevfor another one – the finest arias from his oratorios and operas along with a handful of concerts. We start with the absolute premiere – the sparring between Sonia Prina and Giovanni Antonini’s ensemble. A joyful finale for a joyful day.

Voi reveni cu secvenţe muzicale pentru cele de mai sus de îndată ce mă voi organiza puţin.

Doamna mea

2009-01-13T16:29:00.004+02:00

I-aş ciopli, păcătosul de mine, chipul. Iar dacă vocea ar fi materie, din vocea ei aş ciopli chipul Vocii. Este nec plus ultra mea de cînd am descoperit-o - să tot fie patru ani de-atunci. Las aici o secvenţă splendidă - din păcate, una din puţinele video pe care le ştiu -, ariile Silviei din Orfeo a lui Monteverdi, "Ahi, caso acerbo" şi "In un' fiorito prato". Sara Mingardo, idolul meu, totemul urechilor mele.

Şi, pentru că exaltarea mea legată de această femeie, un summum al simbolisticilor mele amoroase (qui cognoscit) tocmai cunoaşte un redivivus dintr-acelea, stropit cu vin şi deranjul vecinilor, mai dăm aici şi o cantată super-bengoasă - RV 684 a lui Vivaldi, "Cessate, o mai cessate". Să menţionez că aranjamentele orchestrale aparţin, pentru Monteverdi, lui Jordi Savall (cu a sa Capella Reyal de Catalunya), respectiv, pentru Vivaldi, lui Rinaldo Alessandrini (şef la Concerto Italiano).

Recitativo: Cessate, omai cessate

Vivaldi RV684 - Cantata "Cessate, o mai cessate" (1)
Asculta mai multe audio Muzica »

Aria: Ah, ch'infelice sempre

Vivaldi RV684 "Cessate o mai cessate" (2)
Asculta mai multe audio Muzica »

Recitativo: A voi dunque ricorro

Vivaldi RV684 "Cessate o mai cessate" (3)
Asculta mai multe audio Muzica »

Aria: Nell'orrido albergo

Vivaldi RV684 "cessate o mai cessate" (4)
Asculta mai multe audio Muzica »

Hamas vs Tzahal la luptă, muzică, femei

2009-01-13T00:18:00.002+02:00

Clipuri cu care părţile beligerante din Fîşia Gaza îşi fac curaj la luptă. Păcat că nu se poate rîde de aşa ceva.

Victorieeeee!!!!... M U S C A ! ! !

2009-01-08T11:58:00.006+02:00

De şase ani doream să revăd Musca mea de fiecare dimineaţă. Mi-e greu să pun în cuvinte bucuria că m-am întîlnit cu unul din cei mai vechi prieteni ai mei. Am avut o relaţie de doar un an - dar ce relaţie! Musca îmi ţinea companie zilnic, de la 8 la 8 şi-un sfert dimineaţa. Voi depozita oricînd aici toate poveştile muscăi, cu mare drag şi candoare. Dedic această descoperire Ivonei, Silviei, Elenei, lui Ergean şi lui Victor, oamenii alături de care m-am desfătat muscăţeşte :)

Bărzăunele

Matador

Furnici

Orchestra

Desperately seeking shoes

La televizor

Pomul de Crăciun

Sughiţul

Super-ospăţ la supermarket

Musca şi termita

Centrul de control

Musca şi bebeluşul

Musca la chinezi

Musca oarbă

Un strop de portocală

Tornada

Ridică-mă la cer:)

Frica de întuneric

Musca şi bondarul

Musca şi bujgania-căţel

Ceasul cu cuc

De pulchritudine

2009-01-07T14:02:00.002+02:00

Nu voi regreta, totuşi, nicio clipă că am rămas fără o coastă. Cel mai frumos, periculos, exaltant, pasionant, înfiorător, vibrant şi puternic lucru din Univers. Bătrînele, dragă, merci că m-ai ciuntit. Mai bine aşa, decît fără :)

Cristian Vasile - Iubesc femeia
Asculta mai multe audio Muzica »

Muzici adulte

2009-01-05T12:03:00.002+02:00

Ne-am obişnuit să asociem felaţia cu gemete, icnete, gîfîieli şi suspine. Iată însă că cineva demonstrează că simbolistica intimităţii felatoare poate produce şi alte sunete. Dovada:

Nu se va sfîrşi niciodată

2009-01-04T18:07:00.002+02:00

Asist, zilnic, la un ciclu al urii aproape sufocant. Ură neputincioasă dintr-o parte, scîrbă, dispreţ şi complex de superioritate din cealaltă. M-am tot gîndit, în această perioadă, dacă am dreptate în crezul meu că ura este celălalt versant al iubirii, egal în pathos şi energie. În cazul lor, al celor de-acolo şi de pretutindeni, teamă mi-e că m-am înşelat. Se poate urî milenar, fără clipe de dragoste. Or, dacă nu, scara transformării urii în iubire este multimilenară - asta pentru că cel puţin una din părţi se crede eternă şi, mai ales, Aleasă.

Laibach - Yisrael (live la Bucureşti)
Vezi mai multe video din Muzica »

Toţi şi-l revendică pe Bătrînel. Mă întreb dacă se uită la ce-a lăsat în urmă, sau pe mîna cui a dat eternitatea.

26 decembrie

2008-12-26T00:08:00.002+02:00

Ziua cea mai frumoasă şi mai cumplită de peste an. În care mor în fiecare jumătate de clipă doar pentru ca în cealaltă jumătate să mă simt, hélas, din nou. Zi de extaz şi sfîşiere interioară, în care-ţi auzi fiecare particulă de viaţă cum se dilată, palpitînd, explodează, se stinge şi - fir-ar să fie - se adună din nou şi o ia de la capăt. Ziua tuturor gîndurilor schizoide şi a tuturor realităţilor inventate şi a memoriei care nu uită şi nu iartă. Am să fur ziua asta şi mi-o voi face naştere, prohod şi înviere. Nu am uitat nimic, nu mi-am iertat nimic, nu mi-am ispăşit pedeapsa. Te iubesc cu aceeaşi energie bolnavă care mă mutilează în fiecare clipă.
Iar astăzi colţii tăi mă sfîrtecă mai adînc decît de obicei.

Încă un an.

Iar la final, muzică - una ţie, una mie.

Jean Henri d'Anglebert - Passacaille d'Armide (d'apres Lully)
Asculta mai multe audio Muzica »

Tuxedomoon - The Waltz
Asculta mai multe audio Muzica »

Am viaţa pe care o merit.

Comme j'aimerais que tu m'comprennes

2008-12-17T20:11:00.003+02:00

Si tu savais comme j'ai envie d'un peu de silence. Dacă nu mi-ai mai urla aşa din străfunduri, poate că aş reuşi să-mi tac. Dar mă dori, ca frumuseţea. Nu din mimetism, că nu fac ca tine, ci din instinct tributar, urlu, la rîndu-mi, prima mea amintire muzicală.

C'est étrange, je ne sais pas ce qui m'arrive ce soir
Je te regarde comme pour la première fois

Encore des mots toujours des mots les mêmes mots
Je ne sais plus comment te dire
Rien que des mots

Mais tu es cette belle histoire d'amour que je ne cesserai jamais de lire

Des mots faciles des mots fragiles c'était trop beau
Tu es d'hier et de demain
Bien trop beau
De toujours ma seule vérité
Mais c'est fini le temps des rêves
Les souvenirs se fanent aussi quand on les oublient
Tu es comme le vent qui fait chanter les violons
et emporte au loin le parfum des roses
Caramels, bonbons et chocolats
Par moments, je ne te comprends pas
Merci, pas pour moi mais
Tu peux bien les offrir à une autre
Qui aime le vent et le parfum des roses
Moi les mots tendres enrobés de douceur
Se posent sur ma bouche
Mais jamais sur mon cœur
Une parole encore

Paroles et paroles et paroles
Écoute-moi
Paroles et paroles et paroles
Je t'en prie
Paroles et paroles et paroles
Je te jure
Paroles et paroles et paroles et paroles
Paroles et encore des paroles que tu sèmes au vent

Voilà mon destin te parler, te parler comme la première fois
Encore des mots toujours des mots les mêmes mots
Comme j'aimerais que tu me comprennes
Rien que des mots
Que tu m'écoutes au moins une fois
Des mots magiques des mots tactiques qui sonnent faux
Tu es mon rêve défendu
Oui tellement faux
Mon seul tourment et mon unique espérance
Rien ne t'arrêtes quand tu commences
Si tu savais comme j'ai envie d'un peu de silence
Tu es pour moi la seule musique
qui fait danser les étoiles sur les dunes
Caramels, bonbons et chocolats
Si tu n'existais pas déjà... je t'inventerais
Merci pas pour moi, mais
Tu peux bien les offrir à une autre
qui aime les étoiles sur les dunes
Moi les mots tendres enrobés de douceur
Se posent sur ma bouche mais jamais sur mon cœur
Encore un mot juste une parole

Paroles et paroles et paroles
Écoute-moi
Paroles et paroles et paroles
Je t'en prie
Paroles et paroles et paroles
Je te jure
Paroles et paroles et paroles et paroles
Paroles et encore des paroles que tu sèmes au vent
Que tu es belle !
Paroles et paroles et paroles
Que tu est belle !
Paroles et paroles et paroles
Que tu es belle !
Paroles et paroles et paroles
Que tu es belle !
Paroles et paroles et paroles et paroles
Paroles et encore des paroles que tu sèmes au vent.

URBI, NON ORBI

2008-12-15T07:08:00.005+02:00

Depun, aici, cîteva secvenţe romane, cu o întîrziere justificată doar de nevoia de macerare a momentului. Roma a fost o mirabilă experienţă iniţiatică - nu pentru că Cetatea ar arăta, în multe locuri, etern (aşa e), nu pentru că, adesea, e copleşitor de frumoasă (şi eu, şi aparatul foto am obosit, la un moment dat, să vrem să furăm digital ipostazele Romei), nici măcar pentru că în multe feluri m-am simţit ca acasă. Ci pentru că am redescoperit dragostea.

Una din acele crîşme

Şi da, aşa ceva se vinde la Roma

Roma nu mi-a oferit, aşa cum cer stereotipurile, soare. Asta nu a făcut-o cu nimic mai puţin plăcută.

A N T I E N N E S

2008-12-12T16:43:00.002+02:00

Antienne este strămoşul refrenului şi a apărut - unde altundeva - în biserică. Sunt psalmi cîntaţi de un solist dublat de un mini-cor. Pentru că găsesc unele din aceste antiennes extrem de frumoase, le plantez aici, să nu vreodată de ele. Charpy kicks ass, la fel şi Il seminario musicale şi Le Poeme Harmonique :)

Charpentier Psaume 26 - Dominus Illuminatio mea
Asculta mai multe audio Muzica »

Psalmul 26
1. Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?
2. Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?
3. Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu;
4. Cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut.
5. De s-ar rîndui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea.
6. De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc.
7. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
8. Ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui.
9. Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui;
10. Pe piatră m-a înălţat. Şi acum iată, a înălţat capul meu peste vrăjmaşii mei.
11. Înconjurat-am şi am jertfit în cortul Lui jertfă de laudă. Îl voi lăuda şi voi cânta Domnului.
12. Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieşte-mă şi mă ascultă.
13. Ţie a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta.
14. Să nu-ţi întorci faţa Ta de la mine şi să nu Te abaţi întru mânie de la robul Tău;
15. Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă laşi, Dumnezeule, Mântuitorul meu.
16. Că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat.
17. Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta şi mă îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.
18. Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi.
19. Cred că voi vedea bunătăţile Domnului, în pământul celor vii.
20. Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul.

Psalmus 26
[I.]
Dominus illuminatio mea, * et salus mea: quem timebo?
Dominus protector vitæ meæ: * a quo trepidabo?
Dum appropiant super me nocentes, * ut edant carnes meas,
Qui tribulant me inimici mei: * ipsi infirmati sunt et ceciderunt.
Si consistant adversum me castra, non timebit cor meum ;
si exsurgat adversum me prælium, * in hoc ego sperabo.
Unam petii a Domino, hanc requiram: * ut inhabitem in domo Domini omnibus diebus vitæ meæ;
Ut videam voluptatem Domini, * et visitem templum ejus.
Quoniam abscondit me in tabernaculo suo: * in die malorum protexit me in abscondito tabernaculi sui.
In petra exaltavit me: * et nunc exaltavit caput meum super inimicos meos.
Circuivi, et immolavi in tabernaculo ejus hostiam vociferationis: * cantabo, et psalmum dicam Domino.

[II.]
Exaudi, Domine, vocem meam, qua clamavi ad te: * miserere mei, et exaudi me.
Tibi dixit cor meum, exquisivit te facies mea: * faciem tuam, Domine, requiram.
Ne avertas faciem tuam a me: * ne declines in ira a servo tuo.
Adjutor meus esto: * ne derelinquas me, neque despicias me, Deus salutaris meus.
Quoniam pater meus et mater mea dereliquerunt me: * Dominus autem assumpsit me.
Legem pone mihi, Domine, in via tua: * et dirige me in semitam rectam, propter inimicos meos.
Ne tradideris me in animas tribulantium me, † quoniam insurrexerunt in me testes iniqui, * et mentita est iniquitas sibi.
Credo videre bona Domini * in terra viventium.
Expecta Dominum, viriliter age: * et confortetur cor tuum, et sustine Dominum.

Charpentier - Antienne - Psaume 69 - Deus in adjutorium meum
Asculta mai multe audio Muzica »

Psalmul 69
1. Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te!
2. Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu;
3. Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele;
4. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: "Bine, bine!"
5. Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!"
6. Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă!
7. Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi!

PSALMUS 69

Deus in adjutórium meum inténde : * Dómine, ad adjuvándum me festina.
Confundántur, et revereántur, * qui quaerunt ánimam meam.
Avertántur retrórsum, et erubéscant, * qui volunt mihi mala.
Avertántur statim erubescéntes * qui dicunt mihi: Euge, euge.
Exsùltent et laeténtur in te omnes qui quaerunt te : * et dicant semper: Magnificétur Dóminus: qui díligunt salutáre tuum.
Ego vero egénus, et pauper sum : * Deus ádjuva me,
Adjútor meus, et liberátor meus es tu : * Dómine, ne moreris.

Charpentier - Miserere - Psaume 50
Asculta mai multe audio Muzica »

Psalmul 50
1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Psalmus L
Miserere mei, Deus: secundum magnam misericordiam tuam.
Et secundum multitudinem miserationum tuarum, dēlē iniquitatem meam.
Amplius lavā me ab iniquitate mea: et a peccato meo mundā me.
Quoniam iniquitatem meam ego cognōscō: et peccatum meum contra me est semper.
Tibi soli peccāvī, et malum coram te fēcī: ut iustificeris in sermonibus tuis, et vincās cum iudicaris.
Ecce enim in inquitatibus conceptus sum: et in peccatis concepit me mater mea.
Ecce enim veritatem dilexisti: incerta et occulta sapientiae tuae manifestasti mihi.
Asperges me, Domine, hyssopo, et mundābor: lavābis me, et super nivem dēalbābor.
Auditui meo dabis gaudium et laetitiam: et exsultabunt ossa humiliata.
Averte faciem tuam a peccatis meis: et omnes iniquitates meas dele.
Cor mundum crea in me, Deus: et spiritum rectum innova in visceribus meis.
Ne proiicias me a facie tua: et spiritum sanctum tuum ne auferas a me.
Redde mihi laetitiam salutaris tui: et spiritu principali confirma me.
Docebo iniquos vias tuas: et impii ad te convertentur.
Libera me de sanguinibus, Deus, Deus salutis meae: et exsultabit lingua mea iustitiam tuam.
Domine, labia mea aperies: et os meum annuntiabit laudem tuam.
Quoniam si voluisses sacrificium, dedissem utique: holocaustis non delectaberis.
Sacrificium Deo spiritus contribulatus: cor contritum, et humiliatum, Deus, non despicies.
Benigne fac, Domine, in bona voluntate tua Sion: ut aedificentur muri Ierusalem.
Tunc acceptabis sacrificium iustitiae, oblationes, et holocausta: tunc imponent super altare tuum vitulos.

M.-A. Charpentier - Psaume 14 - Domine quis habitavit in tabernaculo tuo?
Asculta mai multe audio Muzica »

Psalmul 14
1. Doamne, cine va locui în locaşul Tău şi cine se va sălăşlui în muntele cel sfânt al Tău?
2. Cel ce umblă fără prihană şi face dreptate, cel ce are adevărul în inima sa,
3. Cel ce n-a viclenit cu limba, nici n-a făcut rău împotriva vecinului său şi ocară n-a rostit împotriva aproapelui său.
4. Defăimat să fie înaintea Lui "el ce vicleneşte, iar pe cei ce se tem de Domnul îi slăveşte; cel ce se jură aproapelui său şi nu se leapădă,
5. Argintul său nu l-a dat cu camătă şi daruri împotriva celor nevinovaţi n-a luat. Cel ce face acestea nu se va clătina în veac.

Psalmus XIV
Domine, quis habitabit in tabernaculo tuo?
aut quis requiescet in monte sancto tuo?
2 Qui ingreditur sine macula,
et operatur justitiam;
3 qui loquitur veritatem in corde suo:
qui non egit dolum in lingua sua,
nec fecit proximo suo malum,
et opprobrium non accepit adversus proximos suos.
4 Ad nihilum deductus est in conspectu ejus malignus;
timentes autem Dominum glorificat.
Qui jurat proximo suo, et non decipit;
5 qui pecuniam suam non dedit ad usuram,
et munera super innocentem non accepit:
qui facit hæc non movebitur in æternum.

Psalmul 70 - In te Domine speravi (falso bordone)
Asculta mai multe audio Muzica »

2 In te, Domine, speravi;
non confundar in æternum:
in justitia tua libera me.
3 Inclina ad me aurem tuam;
accelera ut eruas me.
Esto mihi in Deum protectorem,
et in domum refugii, ut salvum me facias:
4 quoniam fortitudo mea et refugium meum es tu;
et propter nomen tuum deduces me et enutries me.
5 Educes me de laqueo hoc quem absconderunt mihi,
quoniam tu es protector meus.
6 In manus tuas commendo spiritum meum;
redemisti me, Domine Deus veritatis.
7 Odisti observantes vanitates supervacue;
ego autem in Domino speravi.
8 Exsultabo, et lætabor in misericordia tua,
quoniam respexisti humilitatem meam;
salvasti de necessitatibus animam meam.
9 Nec conclusisti me in manibus inimici:
statuisti in loco spatioso pedes meos.
10 Miserere mei, Domine, quoniam tribulor;
conturbatus est in ira oculus meus, anima mea, et venter meus.
11 Quoniam defecit in dolore vita mea,
et anni mei in gemitibus.
Infirmata est in paupertate virtus mea,
et ossa mea conturbata sunt.
12 Super omnes inimicos meos factus sum opprobrium,
et vicinis meis valde, et timor notis meis;
qui videbant me foras fugerunt a me.
13 Oblivioni datus sum, tamquam mortuus a corde;
factus sum tamquam vas perditum:
14 quoniam audivi vituperationem multorum commorantium in circuitu.
In eo dum convenirent simul adversum me,
accipere animam meam consiliati sunt.
15 Ego autem in te speravi, Domine;
dixi: Deus meus es tu;
16 in manibus tuis sortes meæ:
eripe me de manu inimicorum meorum, et a persequentibus me.
17 Illustra faciem tuam super servum tuum;
salvum me fac in misericordia tua.
18 Domine, non confundar, quoniam invocavi te.
Erubescant impii, et deducantur in infernum;
19 muta fiant labia dolosa,
quæ loquuntur adversus justum iniquitatem,
in superbia, et in abusione.
20 Quam magna multitudo dulcedinis tuæ, Domine,
quam abscondisti timentibus te;
perfecisti eis qui sperant in te in conspectu filiorum hominum!
21 Abscondes eos in abscondito faciei tuæ a conturbatione hominum;
proteges eos in tabernaculo tuo, a contradictione linguarum.
22 Benedictus Dominus,
quoniam mirificavit misericordiam suam mihi in civitate munita.
23 Ego autem dixi in excessu mentis meæ:
Projectus sum a facie oculorum tuorum:
ideo exaudisti vocem orationis meæ, dum clamarem ad te.
24 Diligite Dominum, omnes sancti ejus,
quoniam veritatem requiret Dominus,
et retribuet abundanter facientibus superbiam.
25 Viriliter agite, et confortetur cor vestrum,
omnes qui speratis in Domino.

PSALMUL 30
Al lui David.

1. Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbăveşte-mă şi mă scoate.
2. Pleacă spre mine urechea Ta, grăbeşte de mă scoate. Fii mie Dumnezeu apărător şi casă de scăpare ca să mă mântuieşti.
3. Că puterea mea şi scăparea mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei hrăni.
4. Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti apărătorul meu.
5. În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului.
6. Urât-ai pe cei ce păzesc deşertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit.
7. Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu
8. Şi nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmaşului; pus-ai în loc desfătat picioarele mele.
9. Miluieşte-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu şi inima mea.
10. Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea şi oasele mele s-au tulburat.
11. La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de ocară şi vecinilor mei foarte, şi frică cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine.
12. Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat.
13. Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit.
14. Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: "Tu eşti Dumnezeul meu!"
15. În mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc.
16. Arată faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă cu mila Ta!
17. Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am chemat pe Tine; să se ruşineze necredincioşii şi să se coboare în iad.
18. Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare.
19. Cât este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor!
20. Ascunde-i-vei pe dânşii cu acoperământul feţei Tale de tulburarea oamenilor.
21. Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor.
22. Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită.
23. Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sunt de la faţa ochilor Tăi.
24. Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine.
25. Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui că adevărul caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mândresc, cu prisosinţă.
26. Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toii cei ce nădăjduiţi în Domnul.

Dacă Dumnezeu există, există pentru că oamenii l-au definit cu atîta frumuseţe.

ÎNTÎLNIREA DE LA MIEZUL NOPŢII

2008-12-10T02:20:00.003+02:00

BUNĂ SEARA DRAGI PRIETENI ŞI BINE AŢI VENIT LA ÎNTÎLNIREA DE LA MIEZUL NOPŢII - SĂ URMĂRIM ÎNTÎI GENERICUL (adică rezistaţi doar primele 25 de secunde) :)))

În această noapte de decembrie 2008 îmi propun un top al nostalgiilor tinereţii mele de degrabă scuturător de mătreaţă, cu piese de metalist oxidat care mi-au păpat mie nopţile aşteptînd în faţa unui televizor cu lămpi emisiunea lui Petre Magdin.

Aşadar, locul 10, o trupă germană de speed metal curăţel, cu săbii a la Manowar şi izmene a la Van Halen.
RUNNING WILD - Conquistadores!!!!

Cu nimic mai prejos decît Running Wild în materie de energie la scuturat mătreaţa şi aparenţe rizibile, doamnelor şi domnilor, locul 9 revine unei alte trupe germane, Helloween, cu piesa "Halloween", care a gravat bostanul pe tricou şi în memoria mea. Kai Hansen şi Michael Kieske în perioada lor de graţie.

Muahahahaa! Pe locul 8, campionul metalului de prost gust de acum două decenii, cu extra-talente prost folosite - King Diamond. Cînd am avut prima mea casetă cu "Them", albumul de pe care e piesa din top, "Welcome Home", eram cel mai fericit mucea din partea asta de univers. Aşadar, pentru nostalgie, King Diamond - "Welcome Home"!!!

Piesa de pe locul 7 a stat nişte veacuri în topul lui Magdin - o ascult şi acum cu plăcere, măcar pentru că-mi amintesc cum încercam să imit alto-urile de lovit în coaie ale vocalistului. Mare trupă de power metal new-yorkeză, a fost şi pe la noi, dar nu în componenţa ei de aur. O piesă reprezentativă: OVERKILL - "Elimination"!!!!!

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, cînd ascult piesa de pe locul 6, parcă-mi amintesc şi acum cum săreau tuleiele mele de emoţie că urma să o ascult. Pe vremea aceea mi se părea o creaţie foarte elaborată. Trupă de trash metal din şcoala de la Bay Area, lîngă San Francisco- TESTAMENT - "The Legacy".

Pe locul 5, nişte satanişti decenţi şi asumaţi într-o culme a superficialităţii californiene. Danzig - o trupă de LA care poartă acest nume nu din solidaritate cu Solidarnosc, ci pentru că pe solistul de pe vremea acestui album de glorie îl chema Glenn Danzig. Aşadar, locul 5 - DANZIG - "How the Gods kill"

Pe locul 4, piesa care m-a transformat, pentru doi ani, în fan. Prima dată cînd am căutat tricouri, albume, integrale, bootlegs. Megadeth a însemnat trecerea mea de la ascultător de muzică la meloman. În onoarea epocii de aur a lui Dave Mustaine, MEGADETH - "In my darkest hour".

O trupă care a deraiat şinele deja patinate de scuturători de mătreaţă de-acum aproape două decenii şi care a însemnat enorm pentru lupta împotriva aceleiaşi mătreţi - vocalistul se tundea zero. Orice-ar fi, Pantera e una din cele trei trupe din cele vremuri pe care le pot asculta şi acum. O piesă reprezentativă şi, evident, dragă mie, pe locul 3 - PANTERA - "Mouth for war".

Pe locul 2, definiţia tinereţii mele, probabil trupa care mi-a rămas cel mai mult în suflet, în formula ei iniţială. Înseamnă şi acum un nume mare, dar nu ca atunci. Şi, fără să ştiu cine e Dumnezeu şi cu ce se papă, mă rugam în fiecare seară de vineri ca Magdin să rezoneze cu mine şi să mai dea clipul ăsta. SEPULTURA - "Inner self".

Primul loc revine trupei care n-a făcut la viaţa ei, practic, decît variaţiuni pe aceeaşi temă - dar a făcut-o atăt de bine, încît e singura din acea vreme care nu lipseşte din playlist-urile mele. Cu aceleaşi două piese pe care le ascult cu nesaţ de veacuri. Ultrasupărare... S L A Y E E E E E E E E E Rrrrrrrrrrrrr!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Una din acele descoperiri - Iisus e Gemeni, nu Capricorn!! :)))

2008-12-09T15:16:00.002+02:00

Asta merită consemnat pentru toate posterităţile şi posterioarele.

Astronomii australieni susţin că Iisus s-a născut în luna iunie, după ce au cartografiat apariţia "stelei de Crăciun", despre care Biblia spune că i-a condus pe cei trei magi până în Betleem, la locul naşterii lui Cristos.

Astronomii au descoperit că steaua care i-a condus pe cei trei magi până la locul naşterii lui Iisus a apărut deasupra Betleemului în urmă cu două milenii, pe data de 17 iunie, nu pe 25 decembrie.

Cercetătorii susţin că "steaua de Crăciun" a fost, cel mai probabil, o aliniere spectaculoasă a planetelor Venus şi Jupiter, care s-au apropiat atât de mult, încât au început să strălucească împreună, dintr-o dată, "ca un singur far luminos".

Astronomul australian Dave Reneke a folosit un software complex pentru a cartografia poziţia exactă a tuturor corpurilor cereşti şi pentru a alcătui harta nocturnă a cerului, aşa cum a apărut ea în realitate, deasupra Pământului Sfânt, în urmă cu peste 2.000 de ani.

Această analiză a relevat existenţa unui eveniment astronomic spectaculos, în jurul datei la care s-a născut Iisus.

Reneke a spus că cei trei magi au interpretat, probabil, acest eveniment luminos de pe cer ca fiind semnalul pe care îl aşteptau. Astfel, ei au urmat calea indicată de aceasta "stea", către locul naşterii lui Iisus, la o iesle din Betleem, după cum a fost descrisă scena în biblie.

Studiile în general acceptate au plasat această naştere în intervalul cuprins între anii 3 î.Cr. şi 1 d.Cr.

Folosind "Evanghelia după Matei" ca punct de referinţă, Reneke a determinat că acest eveniment planetar luminos s-a produs pe data de 17 iunie, în anul 2 î.Cr.

Acelaşi astronom, care este, totodată, şi editorul revistei Sky and Space, a declarat: "Avem un software care poate să recreeze cu exactitate cerul nocturn, aşa cum era el în oricare noapte din secolele trecute".

"Venus şi Jupiter s-au apropiat foarte mult în anul 2 î.Cr. şi de pe Pământ păreau să fie o singură stea strălucitoare", a explicat Reneke.

"Noi nu susţinem că era chiar «steaua de Crăciun», dar mi se pare că este totuşi cea mai puternică explicaţie găsită până în prezent", a adăugat astronomul australian. "Decembrie este o dată arbitrară, iar oamenii au acceptat-o ca atare, dar asta nu înseamnă că aşa s-a întâmplat în realitate", a continuat Reneke.

Astronomul australian a declarat că teoria lui nu reprezintă în niciun caz o încercare de defăimare a religiei, ci dimpotrivă, rezultatele sale vin în sprijinul religiei, din moment ce un corp strălucitor a luminat cerul deasupra Orientului exact în perioada descrisă de textele religioase.

Teoriile anterioare au speculat ideea exploziei unei supernove sau trecerea unei comete. Reneke consideră că, prin micşorarea ariei de cercetare, tehnologia actuală a oferit cea mai convingătoare explicaţie de până acum.

La aşa O! ce veste minunată, un cîntec plin de pravoslavnică smerenie.

Nine Inch Nails - Closer
Vezi mai multe video din Muzica »

Glorie urbană, sfîrşitul reţetelor - PĂSTRĂV CU PIPER VERDE

2008-12-07T19:56:00.005+02:00

The Future Sound of London - My Kingdom
Vezi mai multe video din Muzica »

Un papa atît de bun, încît mi-am promis să fie singura reţetă pe care o voi repeta "à la carte". Reţeta a fost sugerată de o prietenă cu reale aptitudini culinare şi "rafistolată", vorba unor oameni dragi, de mine. Consider că e o reţetă urbană în ciuda aparenţei ele rustice, pentru că arată a haleu de crîşmă de multe stele prin delicateţe şi diversitatea gusturilor. Aşadar, pentru papa ăsta trebuie:
- doi păstrăvi evisceraţi, curăţaţi uşor de puţinii solzi.
- cartofi
- un plic de piper verde - eu aveam boabe, dar le-am strivit şi a ieşit foarte bine
- nişte piper alb
- muştar boabe
- o ţîră de ulei (eu am folosit ulei picant de măsline)
- coriandru boabe
- unt
- stafide
- două roşii
- o lămîie
- busuioc
- mărar
- sare
-vin alb sec

apoi,
- Un vas de cuptor încăpător pentru peşti - eu am unul de ceramică, probabil însă că e bun şi unul de sticlă termorezistentă
- O cratiţă de teflon cu capac (sau orice vas cu capac de care să nu se prindă lucrurile la găteală)

Bon.
Tava de ceramică (sau vasul de Jena) se unge uşor cu unt şi se pun aşa, în zig-zag, cîţiva stropi de ulei, nu mult. Se fac două paturi de roşie, adică se taie roşia discuri subţiri se aranjează pe lungimea vasului - pe roşii stă peştele la cuptor. Se presară, peste roşii, busuioc şi sare şi nişte piper verde. Acum, peştii evisceraţi, spălaţi - se pun în burtă nişte stafide, boabe de muştar şi coriandru (nu mult), o ţîştirică de unt, piper alb măcinat şi două trei felii de lămîie (tăiate discuri sau semidiscuri). Se aşează peştii pe patul de roşii şi se presară peste piper verde (cu generozitate, că la găteală se face o crustă). Mai puneţi şi deasupra cîteva boabe de coriandu. Cuptorul încălzit dinainte, Gata. Se ţine chestia 30 de minute la cuptor la foc mai mic şi, la fiecare 10 minute, se scoate tava şi, cu o linguriţă, stropiţi peştii cu sosul format. Cum daţi peştele la cuptor, puneţi şi cartofii la fiert. Care cartofi să fiarbă bine, iar cînd s-au fiert, scurgeţi apa, daţi cu sare şi tarhon şi, tot acoperit, mai lăsaţi pe foc fără apă şi agitaţi cratiţa din cînd în cînd. De aia ziceam cratiţă de teflon. Cartofilor li se formează astfel o crustă uşoară, care prinde sarea şi tarhonul şi e absolut delicioasă, iar cartofii nu se prind de fundul cratiţei. Cînd e gata peştele, adică după două stropiri cu sos şi 30j de minute la foc mic, scoateţi tava şi puneţi peste cartofii din cratiţă. Stropiţi totul cu zeama a juma' de lămîie, presăraţi mărar pe peşte şi pătrunjel pe cartofi, desfaceţi vinul, umpleţi paharul, iar restul vă priveşte. Na dovada :)

Spuneam că papa mi se pare urbană, asta şi pentru că mi-a reamintit cele două piese extrem de dragi şi importante din buletinul meu de meloman. Care vă invit să savuraţi.

R A K I M

2008-12-03T00:41:00.002+02:00

Asta, ca să nu uit vreodată, ingratul de mine, cine şi cu ce m-a transformat din auditor în meloman, şi din diseminator aleator în colecţionar de muzică. Piesa mea preferată de la trupa care a marcat maturizarea mea eufonică.

DEAD CAN DANCE - Rakim
Vezi mai multe video din Muzica »

Frumoasă corabie, meşteri cîrmaci

2008-11-30T15:50:00.003+02:00

Consemnez aici acest reportaj de agenţie de presă, să nu uit vreodată în ce ţară mirabilă am ales, mioritic, să trăiesc, cu ce vajnici de conaţionali conştienţi civic şi inteligenţi istoric convieţuiesc şi de ce să fim patrioţi. Vorba unui prieten, opriţi planeta, vreau să cobor.

Bisericile bucureştene au fost pline de Sfântul Andrei, iar la urne aproape pustiu

Bisericile bucureştene au fost pline până la refuz încă de la prima oră a dimineţii, duminică, de ziua Sfântului Andrei - Ocrotitorul României -, în timp ce în secţiile de votare era pustiu la câteva ore de la deschiderea urnelor.
"De ce să merg la vot? Ce, îmi dau ăia ceva? Măcar la Dumnezeu avem speranţă !", spune Marin Gavrilescu din Ploieşti, care a venit în Capitală de ziua băiatului său, Andrei, care aniversează trei decenii de viaţă.
Deşi era ceaţă şi doar câteva grade peste zero, în faţa bisericii cu hramul Sfântul Andrei de pe Şoseaua Chitila, zeci de oameni sosiţi din tot Bucureşti, şi nu numai, stau cuminiţi la coadă să atingă racla cu moaştele Apostolului românilor. Vorbesc de toate, aşa cum se-ntâmplă la orice coadă.
Subiectul de început face referire la criza financiară modială, la care se înscriu repede bărbaţii mai în vârstă, dar şi salariatele. Fiecare povesteşte despre câte o factură mai consistentă şi despre vecinii săraci, care nu mai au bani să plătească întreţinerea. Apoi trec surprinzător de repede la carnagiul din India.
"Doamne, ce nenorocire! Fereşte-ne Doamne!", spune o femeie. Ca la un semn, toţi cei din jur ridică ochii spre cer şi îşi fac semnul Crucii. Mai de la coadă se aude o voce: "Băi, Marine, ai fost la vot?" Atunci mulţimea se animă. "Vot, care vot? Am şi uitat. De fapt, nici nu mă interesează. De ce să merg la vot. Ce, îmi dau ăia ceva? Măcar la Dumnezeu avem speranţă. La ei? Nimic", răspunde bărbatul, în timp ce intra în biserică.
La fel ca el gândesc aproape toţi cei adunaţi în curtea lăcaşului de cult. Nimeni nu fusese la vot înainte să meargă la Biserică. Oamenii au spus că s-au sculat cu un singur gând: să se închine şi să se roage la Sfântul Andrei, după cum zice Ecaterina Maniu, o femeie de 73 de ani, din sectorul 4.
După ce ating moaştele Sfântului Andrei, oamenii intră în biserică. Acolo, slujba este tinută de un sobor de preoţi condus de părintele Teofil Anăstăsoaie, exarh al manăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor.
În timpul slujbei îşi face apariţia primarul sectorului 1. Este şi ziua lui. Este invitat de preotul paroh în faţă. Se aşează în partea dreaptă. Asistă la slujbă, cam o oră, apoi pleacă discret pe o uşă laterală pe unde au voie doar "ai casei''.
Slujba continuă în linişte, deşi biserica era arhiplină. Părintele Teofil Anăstăsoaie explică evanghelia zilei. Un dregător bogat l-a întrebat pe Isus: "Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?".
"Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele. Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie". Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu", pledează exarhul.
Apoi a vorbit despre ziua Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României. "Sfântul Andrei era din oraşul Betsaida, fiul lui Iona evreul, fratele lui Petru, cel dintâi dintre ucenicii lui Hristos. Acesta a fost mai întâi ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Auzind pe dascălul său zicând: Iată Mielul lui Dumnezeu cel ce ridică păcatul lumii, a urmat lui Hristos. Şi zicând lui Petru: Aflat-am pe Iisus cel din Nazaret, l-a atras spre dragostea lui Hristos. După ce a urmat lui Hristos, când a fost după înălţarea Lui la cer, sorţii au hotărât să propovăduiască în Bitinia şi Marea Neagră, în părţile Propontidei şi Calcedonului, Bizanţului, Traciei, Macedoniei, precum şi în părţile cele ce ajung până la fluviul Dunărea, Tesalia, Grecia şi părţile Ahaiei, asemenea şi în Aminsos, Trapezunta, Iraclia şi Amastris", a continuat părintele.
Sfântul Apostol Andrei a fost martirizat în Patras (Grecia de astăzi), fiind răstignit pe o cruce în formă de X, care poartă numele de "crucea Sf. Andrei".
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, ca sărbătoare naţională bisericească, a mai spus părintele Anăstăsoaie.
La sfârşit, credincioşii au primit pomană şi iconiţe. Săracii, clienţii permanenţi ai bisericii, au fost chemaţi la masă, după obiceiul din fiecare duminică. Unii au reuşit să-şi umple sacoşele cu merinde să aibă şi pentru zilele următoare. Oamenii făceau milostenie, mai ales nevoiaşilor. Aşa au auzit la predică. Apoi, încet, încet curtea s-a golit, rămânând buchetele mari de flori albe mărturii ale periplului de dimineaţă.

pentru aşa popor frumos, o piesă plină de dragoste.

Diamanda Galas - Sono l'Anticristo
Asculta mai multe audio Muzica »

Perversiuni pleurotoase

2008-11-26T23:21:00.002+02:00

O papa post-modernă, remix de supermarket al unei bunătăţi moldoveneşti de la bunica, stricto sensu - cighirul. Nu are niciun farmec cu ciuperci de cultură. Dacă tot nu aveţi bureţi de rouă sau ghebe de pe şnur, merg şi ciupercile pleurotus de la magazin.
Bon, aşadar, primul ingredient e o tigaie de teflon. Ciupercile se taie cît mai mărunt cu putinţă, la fel şi ceapa - în proporţia de trei părţi ciuperci la o parte ceapă. Afumătură de porc - costiţă, kaiser, pastramă, ce estem, se taie şi asta cît mai mărunt. Se încinge tigaia, cu un cubulache de unt lăsat la topit, cînd se încinge, arunci în tigaie afumătura tăiată mărunt, pînă-nspre rumenire. Între timp arunci şi niscai stropi de tărie - asta pentru ca la urmă afumărura să fie şi mai parfumată şi extremissim de fragedă, iar dacă e şi un ţîr de ienibahar, cu atît mai bine. Peste ceste minunate lucruri încinse se aruncă ceapa şi ciupercile. După cinci minute de rumeneală, începi să amesteci delicat, şi presari sare, piper şi un pic de rozmarin, care dă un acel gust iuţel-indescriptibil şi ciupercilor, şi cărnii afumate de porc. Ies aburi? Scad ciupercile ? Forţează nota! Aruncă juma' de pahar de vin sau bere, pune la loc pe foc şi agită înspre uniformizare. Cînd începe iar să scadă, arunci înăuntru două-trei linguri de smîntînă şi un ou, după care amesteci din nou. mai ţii la foc trei patru minute, să se prindă şi uniformizeze tot, apoi pui în farfurie, cu nişte pîine proaspătă şi un pahar de traminer sau fetească albă - e o nebunie. Alături, dacă e musai de garnitură, salată de roşii strivite cu busuioc sau niscai orez prăjit cu un alt ţîr de ceapă. Că tot veni vorba de nebunie, iată pe ce s-a gătitu-s-a ceastă mirabilă minune la minut:

John Playford - Faronell's Division
Asculta mai multe audio Muzica »

Lucruri nespuse

2008-11-19T22:29:00.006+02:00

Stare de transă - confluenţa cu toate locurile comune şi plăcute ale amorurilor stereotipe, de care, de data asta, n-am să fug. Ţi-aş dedica toate aceste cîntece, dacă ar fi ale mele. Şi aş dansa cu tine pe toate. Cum nu sunt, nu pot decît să ţi le amintesc. Te respir, doamnă.

TEARS FOR FEARS - WOMAN IN CHAINS
Vezi mai multe video din Muzica »

blondie - heart of glass
Vezi mai multe video din Muzica »

Chris Isaak - Wicked Game
Vezi mai multe video din Muzica »

chris rea - looking for the summer
Vezi mai multe video din Muzica »

Dire Straits-You and Your Friend
Vezi mai multe video din Muzica »

"MON AMIE LA ROSE"
Vezi mai multe video din Muzica »

Natacha Atlas - Gafsa
Vezi mai multe video din Muzica »

Nat King Cole - Aquellos Ojos Verdes
Asculta mai multe audio Muzica »

Bună ziua, Prinţesă!

2008-11-18T22:13:00.001+02:00

Cumplită formă, teribil fond. Acelaşi mesaj.

Q O T Z

2008-11-18T22:02:00.002+02:00

Mai am jumătate de viaţă, pentru că jumătate a plecat odată cu Yasser. Pentru jumătatea vieţii mele, un profil vizual idolatru:)

O nouă ispravă - vită iute în bere cu legume

2008-11-13T09:30:00.003+02:00

Un papa bun de nu se poa', care se face iute - şi la timp, şi la gust - şi se papă lejer în ceas de seară.

Care se ia o bucată de muşchi de viţel - nucă, vrăbioară, you name it - şi se taie în fîşii subţiri de tot. Fîşiile se dau cu măghiran, piper, cimbru, chili şi - miam-miam - niscai ghimbir de la plic, dacă nu estem proaspăt ras. Ca variantă, la următoarea recidivă voi încerca şi cu hrean ras, să văz cum iese. Se toacă o ceapă mică - de preferinţă cât mai mărunt, care se căleşte într-o ţîră de ulei. Cu tigaia încinsă (un wok e şi mai bun, dacă aveţi) şi ceapa sfîrîindă, aruncaţi fîşiile de vită, lăsaţi-le să facă sfîrrrr vreo două minute, după care începeţi şi puneţi bere peste - puţin, lăsaţi 30 sec pe foc, începe berea să se evapore şi să pătrundă carnea, agitaţi tigaia cum aţi văzut la tembelizor la chefi şi reluaţi procesul de cîteva ori - funcţie de calitatea cărnii, e gata cînd puteţi să luaţi o fîşie înţepînd uşor cu furculiţa, semn că s-a frăgezit suficient. Toate astea se întîmplă la foc iute. Acu'i acu - chestiunea se face aproape la fel cu legumele, care legume - ardei, dovlecei, eventual praz sau cozi de ţelină - eu am pus tulpinile de ţelină - se taie şi ele fîşii şi se prăjesc la foc puternic, tot cu bere, sare, busuioc şi, de preferinţă, alt fel de piper decît cel folosit la carne. Pentru cei care nu pun mare preţ pe nivelul de colesterol, ciupercuţe tăiate longitudinal, adăugate mai spre sfîrşit, să păstreze gust de ciuperci şi să nu absoarbă prea mult ulei. Se aranjează frumos în farfurie şi se papă - hehe - cu un vin roşu demisec.

Ei bine, la aşa fast food, o piesă realmente fast(ă) şi seducătoare:

Charles Gounod - Ou voulez-vous aller
Asculta mai multe audio Muzica »

Autruchameau - una din acele ciorbe

2008-11-02T20:53:00.004+02:00

Se numeşte şi ciorba-prototip, ciorba-compromis, bici super-pocnitor din căcat - aici căcatul înseamnă să ai te temirice pentru prepararea ei. mai precis de-atît, este vorba despre a face o ciorbă din nimic.

Adică: se iau nişte oase care se pun la fiert. Cu sare. Legumele (albitură, adică ţelină, pătrunjel sau păstîrnac, rase), un morcov, trei cepe medii sau două mai măricele, ardei sau gogoşari - vreo doi, cartofi sau orez, juma' de litru de borş, mazăre şi/sau dovlecei, condimente. Pun mai multă sare, pentru că legumele, albitura în special - sunt dulci şi absorb. Toate legumele se rad/taie în fîşii sau cubuleţe şi se prăjesc în tigaia de teflon, cu nişte ulei, vin, şi, de preferinţă, cu nişte măghiran din plic sau ienibahar. după ce se rumenesc bine se pun în supa în care au fiert oasele şi carnea. Aspectul esenţial - se numeşte ciorbă de struţocămilă pentreu că oasele trebuie să fie din altă specie de animal decît bucăţile de carne pe care le haleşti. A mers orice combinaţie- cubuleţe de porc cu supă din oase de vită sau pasăre, oase garf afumate cu piept de vită, cubuleţe de piept de pui şi aripioare sau spate de pui în supă de oase de viţel etc. Cel mai bine mi-a ieşit cea cu supa făcută din oase de vită, fierte vreo 3-4 ore la foc mic, cu cubuleţe de piept de pui.
Dar să revenim, Se fierb bine oasele, aşadar (şi se spumuieşte supa, evidemment) cu bucăţelele de carne. Se adaugă legumele bine rumenite în tigaie, iar de-aici începe balul. Cimbru, busuioc, un pic de rozmarin dacă bucăţelele de carne sunt de porc. după vreo oră de fiert, tot la foc mic, se pun cartofii, tăiaţi cubuleţe, sau orezul, se gustă, proporţionează (mai adăugaţi sare, dacă nu e suficient de sărată, iar dacă e prea sărată, una-două linguriţe de miere), boia de ardei iute sau chili - funcţie de gust, eu pun din belşug. După încă juma' de oră în care au fiert toate astea se adaugă borşul, în prealabil dat o dată în clocot cu frunze de leuştean. Mai fierbe cinci minute, după care se aruncă în ciorbă frunze de pătrunjel şi, mai ales dacă e carne de pui implicată, mărar, şi se opreşte focul. Se papă cu o cinzeacă de tărie rasă înainte, cu smîntînă şi ardei iute. Dacă e cu oase de porc, merge şi mai şi cu mămăligă, mai degrabă decît cu pîine. O asemenea abundeţă de gusturi distincte merită o piesă pe măsură.

Jean-Baptiste Lully - Te Deum
Asculta mai multe audio Muzica »

Cel mai accesibil deliciu: CIUPERCI LA GRĂTAR

2008-11-02T00:16:00.003+02:00

Un preparat de pus oricînd pe platou, la orice masă, va merge de minune, ca entrée, fel doi sau chiar desert. Pe cît de savuros, pe atît de simplu de pregătit. Aşadar, ciuperci de cultură, dintr-alea albe, cîte vă poftesc burta şi inima, cîte încap pe grătar, tigaia cu teflon etc. Se folosesc doar pălăriile, iar acelea trebuie curăţate de stratul protector , lucrubcare se face rapid, cu mîna. În fecare ciupercă se pun: niscai sare (nu mult, că se strică tot), o feliuţă dintr-un căţel de usturoi sau nişte usturoi pisat, se presară rozmarin (iarăşi, nu mult), iar în pălăria ciupercii se pune un cubuleţ de caşcaval sau brînză cheddar sau emmenthaler (nu puneţi telemea sau feta, că nu merge). Pentru mofturi, sub bucata de caşcaval se poate pune o bucată dintr-o felie de salam sau un cubuleţ proporţional de şuncă, iar deasupra se poate pune o felie de roşie deja coaptă un pic, dată cu nişte busuioc (merge şi fără astea). Neapărat, peste caşcaval, cîteva frunze de mărar şi o ţîştirică de piper. Ciupercile sunt gata cînd se topeşte caşcavalul şi acoperă pălăria. Le lăsaţi cinci minute să nu frigeţi limba şi păpaţi, de preferinţă cu o cinzeacă de tărie sau cu un vin alb, demisec (sauvignon, dacă e pe alese). Menţiune, dacă vi se pune pata să vedeţi cum sunt ciupercile ca desert, în loc de caşcaval puneţi brînză dulce, de la băcănie, iar în loc de alte mirodenii, miere zaharisită sau vreo dulceaţă la îndemînă (eu am folosit de cireşe amare). Gustul şi plăcerea sunt ceva de speriat, atît de de speriat că asociez ciupercile de mai sus cu piesa care li se cuvine.

Bumcello - Death in Brest
Asculta mai multe audio Muzica »