Nu e vorba de unchieşii mei dragi (salve, tituce ma puce!) ci de ultimul videoclip Massive Attack - superb, nici nu mă aşteptam să fie altfel. Muzica, însă, sună ca şi cum Robert del Naja ar fi ieşit la o bere cu James Lavelle, aka UNKLE, şi aşa ar fi ieşit piesa asta. Nu-i vorbă, sunt prieteni buni şi ce-au făcut împreună e minunat dar... mai puţin Massive Attack în acest "United Snakes".
Luaţi de vedeţi
octombrie 30, 2009
octombrie 17, 2009
Dedicaţii muzicale
A venit şi vremea lor, în ceste epoci de contraofensivă a Răului fetid din campania electorală. Principalii competitori din cursa pentru alegerile prezidenţiale sunt - în umila-mi părere, binişor reprezentaţi de cînticele foarte, foarte dragi mie.
Unele vor avea nevoie de comentarii, altele po' vraiment.
1) Lui TRAIAN BĂSESCU, un machiavelic putino-chavezo-ahmadinejat pur-sînge, adesea autist, acum ameninţat:
VNV Nation - Chrome
Asculta mai multe audio Muzica
A million faces, each a million lies
for each and all a chrome disguise
prompts for action, force reaction
embody promise in a sheen so pure.
Hurt, the measure of blind ambition,
the testament to your singular disease.
Against all wisdom you heed no warning,
your desires giving you away.
If I could change your mind,
I wouldn't save you from the path you wander.
In desperation dreams, any soul can set you free.
And I still hear you scream,
in every breath, in every single motion.
Burning innocence, the fire to set you free.
Your actions turn conquest to dust.
Importance of fate, you foolishly place trust.
Sense fear in your broken breathing.
Resort to shadows till your body expires.
All creation has the promise of heaven,
and still you travel the road to hell.
I'm saying nothing for the good of myself,
but I'm still talking and you're not listening.
If I could change your mind,
I wouldn't save you from the path you wander.
In desperation dreams, any soul can set you free.
And I still hear you scream,
in every breath, in every single motion.
Burning innocence, the fire to set you free.
As night descends upon the city,
the streets are cold, the lights go by.
And in the stories of the people,
a million faces, a million lies.
They'll never say they feel what you feel,
that they can see the world you see.
And in their faces, their expressions,
a million faces, a million lies.
2) SORIN OPRESCU - e întruchiparea însăşi a miticismului politic, şi poate cel mai caragialesc personaj, după Vadim. Piesa pe care i-o dedic îi vine ca o mănuşă.
Laibach - Kapital - Le privilege des morts
Asculta mai multe audio Muzica
Le Privilège Des Morts
La réalité soit trop complexe
Qui nous permet de courir le monde sous une forme
A cause du rôle qu'elle a vécu dans le passé
Vous demande logique, elle est sens de mot
Mémoire centrale
[Allez! Allez! en ligne!]
Les télécommunications, peut-être (?)
Ne vivra dans le futur ou tournerait sans fin
Mais la signification de l'ensemble
Ne change de sens... je vais maintenant.
Quel est le privilège des morts?
L'amour, la vérité, la nuit en lumière
Les "je ne sais pas encore"...
[Capital, de la douleur]
[Capital]
Capitaliste
[Capital, de la douleur]
Communiste
[Capital, de la douleur]
La mort
Quel est le privilège des morts?
[En ligne!]
Écoutez-moi, normaux! Nous voyons la vérité que vous ne pouvez plus voir!
La courage et la tendresse, la générosité et le sacrifice, par le progrès de notre ignorance aveugle!
[Allez! Allez! En ligne!]
Elles veulent détruire, c'est comme un cercle
Quel est votre secret? Dites-le-moi, dites-le-moi
[Capital]
[Capital, de la douleur]
Logique, de votre énigme, je trouverai
Quel est le privilège des morts, exactement, dites-le-moi
A mort, la porte est bloquée
La porte est bloquée
A mort, la porte est bloquée.
...deocamdată.
3) MIRCEA GEOANĂ - Trăiesc cu temerea că, într-un tur doi în care Geoană l-ar înfrunta pe Băsescu, mă voi vedea nevoit să pun ştampila pe cel dintîi - unul din coşmarurile mele electorale. În lumina comportamentului electoral al lui Mircea Geoană, la cît de departe e de fostul diplomat prin cruci şi doamne-ajută, îi dedic un frumos cîntec de beţie.
Corul Stavropoleos - Stihurile, glas V
Asculta mai multe audio Muzica
(din Psalmul 140 al lui David)
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngradire împrejurul buzelor mele.
Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele.
Cu oamenii cei ce fac fărădelege şi nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
Certa-mă-va Dreptul cu mila şi mă va mustra, iar untul de lemn al păcătoşilor să nu ungă capul meu.
Ca încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor; prăbuşească-se de pe stîncă judecătorii lor.
Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit. Ca o brazdă de pămînt s-au rupt pe pămînt, risipitu-s-au oasele lor lîngă iad.
Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu pînă ce voi trece.
Psalmul 141
Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
Cînd lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.
În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursa mie.
Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască.
Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: " Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pămîntul celor vii" .
Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decît mine...
4) CRIN ANTONESCU - Dezamăgirea mea. Omul în care-mi pusesem oareşce speranţe promite, complet neliberal, un parteneriat (eu aş cam citi pact) al statului cu biserica. Elocinţa nu compensează lipsa viziunii, tinereţea nu justifică în niciun fel ideile obtuze. Dacă îl voi vota, va fi pentru că e răul cel mai mic. Nici că puteam găsi o piesă mai potrivită.
SWANS - Failure
Asculta mai multe audio Muzica
I, I've been lonely
And I, I've been blind
And I,. I've learned nothing
So my hands are firmly tied
To the sinking leadweight
of failure
I've worked hard all my life
Money slips through my hands
My face in the mirror tells me
It's no surprise that I'm
Pushing the stone up the hill
of failure
They tempt me with violence
They punish me with ideals
And they crush me with an image of my
life that's nothing but unreal
Except on the goddamned slaveship
of failure
I'll drown here trying
to get up for some air
But each time I think I breathe
I'm laid on with a double share
of the punishing burden
of failure
I don't deserve to be down here
But I'll never leave
And I've learned one thing
You can't escape the beast
In the null and void pit
of failure
When I get my hands on some money
I'll kiss it's green skin
And I'll ask it's dirty face
"Where the hell have you been?"
"I am the fuel that fires the engine
of failure."
I'll be old and broken down
I'll forget who and where I am
I'll be senile or forgotten
But I'll remember and understand
You can bank your hard-earned money
on failure
I saw my father crying
I saw my mother break her hand
On a wall that wouldn't weep
But that certainly held in
The mechanical moans of a dying man
Who was a failure
My back hurts me when I bend
Because I carry a load
My brain hurts me like a knife-hole
Because I've yet to be shown
How to pull myself out from
The sucking quicksand
of failure
Some people live in hell
Many bastards succeed
But I. I've learned nothing
I can't even elegantly bleed
Out the poison blood
of failure
Unele vor avea nevoie de comentarii, altele po' vraiment.
1) Lui TRAIAN BĂSESCU, un machiavelic putino-chavezo-ahmadinejat pur-sînge, adesea autist, acum ameninţat:
VNV Nation - Chrome
Asculta mai multe audio Muzica
A million faces, each a million lies
for each and all a chrome disguise
prompts for action, force reaction
embody promise in a sheen so pure.
Hurt, the measure of blind ambition,
the testament to your singular disease.
Against all wisdom you heed no warning,
your desires giving you away.
If I could change your mind,
I wouldn't save you from the path you wander.
In desperation dreams, any soul can set you free.
And I still hear you scream,
in every breath, in every single motion.
Burning innocence, the fire to set you free.
Your actions turn conquest to dust.
Importance of fate, you foolishly place trust.
Sense fear in your broken breathing.
Resort to shadows till your body expires.
All creation has the promise of heaven,
and still you travel the road to hell.
I'm saying nothing for the good of myself,
but I'm still talking and you're not listening.
If I could change your mind,
I wouldn't save you from the path you wander.
In desperation dreams, any soul can set you free.
And I still hear you scream,
in every breath, in every single motion.
Burning innocence, the fire to set you free.
As night descends upon the city,
the streets are cold, the lights go by.
And in the stories of the people,
a million faces, a million lies.
They'll never say they feel what you feel,
that they can see the world you see.
And in their faces, their expressions,
a million faces, a million lies.
2) SORIN OPRESCU - e întruchiparea însăşi a miticismului politic, şi poate cel mai caragialesc personaj, după Vadim. Piesa pe care i-o dedic îi vine ca o mănuşă.
Laibach - Kapital - Le privilege des morts
Asculta mai multe audio Muzica
Le Privilège Des Morts
La réalité soit trop complexe
Qui nous permet de courir le monde sous une forme
A cause du rôle qu'elle a vécu dans le passé
Vous demande logique, elle est sens de mot
Mémoire centrale
[Allez! Allez! en ligne!]
Les télécommunications, peut-être (?)
Ne vivra dans le futur ou tournerait sans fin
Mais la signification de l'ensemble
Ne change de sens... je vais maintenant.
Quel est le privilège des morts?
L'amour, la vérité, la nuit en lumière
Les "je ne sais pas encore"...
[Capital, de la douleur]
[Capital]
Capitaliste
[Capital, de la douleur]
Communiste
[Capital, de la douleur]
La mort
Quel est le privilège des morts?
[En ligne!]
Écoutez-moi, normaux! Nous voyons la vérité que vous ne pouvez plus voir!
La courage et la tendresse, la générosité et le sacrifice, par le progrès de notre ignorance aveugle!
[Allez! Allez! En ligne!]
Elles veulent détruire, c'est comme un cercle
Quel est votre secret? Dites-le-moi, dites-le-moi
[Capital]
[Capital, de la douleur]
Logique, de votre énigme, je trouverai
Quel est le privilège des morts, exactement, dites-le-moi
A mort, la porte est bloquée
La porte est bloquée
A mort, la porte est bloquée.
...deocamdată.
3) MIRCEA GEOANĂ - Trăiesc cu temerea că, într-un tur doi în care Geoană l-ar înfrunta pe Băsescu, mă voi vedea nevoit să pun ştampila pe cel dintîi - unul din coşmarurile mele electorale. În lumina comportamentului electoral al lui Mircea Geoană, la cît de departe e de fostul diplomat prin cruci şi doamne-ajută, îi dedic un frumos cîntec de beţie.
Corul Stavropoleos - Stihurile, glas V
Asculta mai multe audio Muzica
(din Psalmul 140 al lui David)
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngradire împrejurul buzelor mele.
Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele.
Cu oamenii cei ce fac fărădelege şi nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
Certa-mă-va Dreptul cu mila şi mă va mustra, iar untul de lemn al păcătoşilor să nu ungă capul meu.
Ca încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor; prăbuşească-se de pe stîncă judecătorii lor.
Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit. Ca o brazdă de pămînt s-au rupt pe pămînt, risipitu-s-au oasele lor lîngă iad.
Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu pînă ce voi trece.
Psalmul 141
Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
Cînd lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.
În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursa mie.
Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască.
Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: " Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pămîntul celor vii" .
Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decît mine...
4) CRIN ANTONESCU - Dezamăgirea mea. Omul în care-mi pusesem oareşce speranţe promite, complet neliberal, un parteneriat (eu aş cam citi pact) al statului cu biserica. Elocinţa nu compensează lipsa viziunii, tinereţea nu justifică în niciun fel ideile obtuze. Dacă îl voi vota, va fi pentru că e răul cel mai mic. Nici că puteam găsi o piesă mai potrivită.
SWANS - Failure
Asculta mai multe audio Muzica
I, I've been lonely
And I, I've been blind
And I,. I've learned nothing
So my hands are firmly tied
To the sinking leadweight
of failure
I've worked hard all my life
Money slips through my hands
My face in the mirror tells me
It's no surprise that I'm
Pushing the stone up the hill
of failure
They tempt me with violence
They punish me with ideals
And they crush me with an image of my
life that's nothing but unreal
Except on the goddamned slaveship
of failure
I'll drown here trying
to get up for some air
But each time I think I breathe
I'm laid on with a double share
of the punishing burden
of failure
I don't deserve to be down here
But I'll never leave
And I've learned one thing
You can't escape the beast
In the null and void pit
of failure
When I get my hands on some money
I'll kiss it's green skin
And I'll ask it's dirty face
"Where the hell have you been?"
"I am the fuel that fires the engine
of failure."
I'll be old and broken down
I'll forget who and where I am
I'll be senile or forgotten
But I'll remember and understand
You can bank your hard-earned money
on failure
I saw my father crying
I saw my mother break her hand
On a wall that wouldn't weep
But that certainly held in
The mechanical moans of a dying man
Who was a failure
My back hurts me when I bend
Because I carry a load
My brain hurts me like a knife-hole
Because I've yet to be shown
How to pull myself out from
The sucking quicksand
of failure
Some people live in hell
Many bastards succeed
But I. I've learned nothing
I can't even elegantly bleed
Out the poison blood
of failure
octombrie 09, 2009
În sfîrşit!
Recomand cu putere ultimul editorial al lui Teodor Baconsky din Dilema Veche, e prima dată cînd văd un creştin luminat - unul din puţinii creştini asumaţi pe care îi admir necondiţionat - care are curajul să diagnosticheze tara românească. Mi-ar plăcea să văd că domnul Baconsky are curajul să susţină la fel de răspicat legătura dintre retardul istoric românesc şi biserica "naţională" a românilor. Mergeţi pînă la capăt, domnule ambasador! deocamdată, tot respectul meu.
...DIN POLUL PLUS
Teodor BACONSKY | turn înclinat
Salvarea în mit
Ne-am dorit obsesiv să fim membri ai Uniunii Europene: am obţinut (ultimii) acest statut – la pachet cu Bulgaria –, dar nu l-am transformat în sursă de idei europene şi nici în motor al unor practici sociale adaptate. La doi ani după momentul oficial al integrării, viaţa politică, sfera media şi societatea civilă din această ţară ilustrează exemplul cel mai frapant al fenomenului pe care îmi place să-l numesc singurătatea în mulţime. Nu orice individ participă, organic, la chimia particulară a grupului din care face parte. Aşa cum insecta mimetizată ca frunză nu este... frunză. Poţi fi undeva, formal, în vreme ce spiritul tău se află, de fapt, altundeva. E ceea ce ni se întîmplă nouă. Folosim apartenenţa la UE ca pe o pavăză menită să ne disimuleze opţiunea de a stagna, adică de a regresa lent, implacabil, spre mlaştina unui fetid imaginar pseudo-conservator. Pretindem că ne conservăm tradiţia, deşi perpetuăm doar viciile moştenite din trecutul unei modernizări fracturate schizofrenic.
Aruncaţi în realitatea europeană, trecem examenul numai dacă scoatem din manşetă fiţuica şi din flaşnetă, lozinca. Faptul, evident, că depăşirea pragului 2007 a rămas fără urmări profunde ne va fi în curînd explicat prin argumente eurosceptice rău plasate. Ni se poate spune, bunăoară, că UE subzistă ca organizaţie internaţională, dar că „europenii“ nu se simt în primul rînd europeni, pentru că logica naţională (şi chiar naţionalistă) continuă să opereze. UE a reuşit să promoveze un proiect pacifist, menit să reconstruiască economic Europa postbelică. Însă olandezul sau francezul, italianul sau maltezul, suedezul sau spaniolul îşi păstrează, fiecare, propria identitate, la care nu are de ce şi nici nu vrea să renunţe. Doar familiile lingvistice, afinităţile confesionale (de pildă, sudul catolic) sau regionale (precum solidaritatea baltico-scandinavă) par să lucreze ca factori de coagulare a unor difuze ansambluri „supranaţionale“.
Se aminteşte, adesea, că UE nu se poate compara cu SUA. Şi că nu va fi mai mult decît o piaţă mutualizată pînă cînd nu-şi va articula o politică externă şi de apărare „comună“. Asemenea truisme nu pot fi scuze pentru cronica noastră retardare. E drept că „eurocraţii“ – masa funcţionarilor care populează instituţiile comunitare – rămîn „departe“ de opinia publică a statelor-membre, rupţi de „realitatea străzii“ etc. Acesta este tristul stereotip folosit în politica internă a multor state-membre, pentru a face din UE ţapul ispăşitor al deficienţelor locale. În realitate, la Bruxelles se fac jocurile pe baza mandatelor politice din fiecare capitală. Nici o treaptă din procesul de „construcţie europeană“ nu a fost urcată altfel decît prin însumarea, democratic validată, a unor „voinţe“ naţionale proiectate spre centrul instituţional al UE. Oricît ar fi de mulţi, de hermetici în limbajul folosit sau de excesiv remuneraţi, funcţionarii comunitari oferă doar instrumentul prin care cei 27 generează – şi fructifică în politici sectoriale – consensul asupra destinului nostru comun.
La noi, frontul eurosceptic este slab organizat întrucît nivelul de cunoaştere al cetăţeanului mediu e aproape de zero, dar şi pentru că ne credem europeni, fără să ne comportăm ca atare. UE apare încă în costumul zînei bune, care ne poate atinge cu bagheta magică justiţia nereformată sau infrastructura debilă ş.a.m.d. Nu acuzăm demagogic limitele UE, pentru simplul motiv că nu le-am atins, de facto, în nici un domeniu. Pe de altă parte, persistenţa infantilă în stadiul mitologic al apartenenţei unionale acţionează ca frînă psihologică, pentru că oferă cea mai comodă justificare a imobilismului românesc. Atîta vreme cît „Europa“ rămîne un mit, o credinţă salvaţionistă, realitatea autohtonă se poate gratula, paradoxal, cu propriile eşecuri. Prevăd chiar că vom adopta euroscepticimul cu mult înainte de naşterea primei generaţii româneşti compuse din europeni plauzibili.
de asemenea, o dedicaţie domnului Baconsky, cu drag:
G.P. Telemann - Sinfonia spirituosa în re major TWV 44:1
Asculta mai multe audio Muzica
...DIN POLUL PLUS
Teodor BACONSKY | turn înclinat
Salvarea în mit
Ne-am dorit obsesiv să fim membri ai Uniunii Europene: am obţinut (ultimii) acest statut – la pachet cu Bulgaria –, dar nu l-am transformat în sursă de idei europene şi nici în motor al unor practici sociale adaptate. La doi ani după momentul oficial al integrării, viaţa politică, sfera media şi societatea civilă din această ţară ilustrează exemplul cel mai frapant al fenomenului pe care îmi place să-l numesc singurătatea în mulţime. Nu orice individ participă, organic, la chimia particulară a grupului din care face parte. Aşa cum insecta mimetizată ca frunză nu este... frunză. Poţi fi undeva, formal, în vreme ce spiritul tău se află, de fapt, altundeva. E ceea ce ni se întîmplă nouă. Folosim apartenenţa la UE ca pe o pavăză menită să ne disimuleze opţiunea de a stagna, adică de a regresa lent, implacabil, spre mlaştina unui fetid imaginar pseudo-conservator. Pretindem că ne conservăm tradiţia, deşi perpetuăm doar viciile moştenite din trecutul unei modernizări fracturate schizofrenic.
Aruncaţi în realitatea europeană, trecem examenul numai dacă scoatem din manşetă fiţuica şi din flaşnetă, lozinca. Faptul, evident, că depăşirea pragului 2007 a rămas fără urmări profunde ne va fi în curînd explicat prin argumente eurosceptice rău plasate. Ni se poate spune, bunăoară, că UE subzistă ca organizaţie internaţională, dar că „europenii“ nu se simt în primul rînd europeni, pentru că logica naţională (şi chiar naţionalistă) continuă să opereze. UE a reuşit să promoveze un proiect pacifist, menit să reconstruiască economic Europa postbelică. Însă olandezul sau francezul, italianul sau maltezul, suedezul sau spaniolul îşi păstrează, fiecare, propria identitate, la care nu are de ce şi nici nu vrea să renunţe. Doar familiile lingvistice, afinităţile confesionale (de pildă, sudul catolic) sau regionale (precum solidaritatea baltico-scandinavă) par să lucreze ca factori de coagulare a unor difuze ansambluri „supranaţionale“.
Se aminteşte, adesea, că UE nu se poate compara cu SUA. Şi că nu va fi mai mult decît o piaţă mutualizată pînă cînd nu-şi va articula o politică externă şi de apărare „comună“. Asemenea truisme nu pot fi scuze pentru cronica noastră retardare. E drept că „eurocraţii“ – masa funcţionarilor care populează instituţiile comunitare – rămîn „departe“ de opinia publică a statelor-membre, rupţi de „realitatea străzii“ etc. Acesta este tristul stereotip folosit în politica internă a multor state-membre, pentru a face din UE ţapul ispăşitor al deficienţelor locale. În realitate, la Bruxelles se fac jocurile pe baza mandatelor politice din fiecare capitală. Nici o treaptă din procesul de „construcţie europeană“ nu a fost urcată altfel decît prin însumarea, democratic validată, a unor „voinţe“ naţionale proiectate spre centrul instituţional al UE. Oricît ar fi de mulţi, de hermetici în limbajul folosit sau de excesiv remuneraţi, funcţionarii comunitari oferă doar instrumentul prin care cei 27 generează – şi fructifică în politici sectoriale – consensul asupra destinului nostru comun.
La noi, frontul eurosceptic este slab organizat întrucît nivelul de cunoaştere al cetăţeanului mediu e aproape de zero, dar şi pentru că ne credem europeni, fără să ne comportăm ca atare. UE apare încă în costumul zînei bune, care ne poate atinge cu bagheta magică justiţia nereformată sau infrastructura debilă ş.a.m.d. Nu acuzăm demagogic limitele UE, pentru simplul motiv că nu le-am atins, de facto, în nici un domeniu. Pe de altă parte, persistenţa infantilă în stadiul mitologic al apartenenţei unionale acţionează ca frînă psihologică, pentru că oferă cea mai comodă justificare a imobilismului românesc. Atîta vreme cît „Europa“ rămîne un mit, o credinţă salvaţionistă, realitatea autohtonă se poate gratula, paradoxal, cu propriile eşecuri. Prevăd chiar că vom adopta euroscepticimul cu mult înainte de naşterea primei generaţii româneşti compuse din europeni plauzibili.
de asemenea, o dedicaţie domnului Baconsky, cu drag:
G.P. Telemann - Sinfonia spirituosa în re major TWV 44:1
Asculta mai multe audio Muzica
octombrie 02, 2009
Psyche
Imginea de mai sus este coperta ultimului Massive Attack, un Extended Play intitulat "Splitting the atom" şi care se ridică la nivelul aşteptărilor. Patru piese diferite, care-mi arată, une fois de plus, că trupa mea fetiş este capabilă în continuare să se reinventeze şi să-şi păstreze axiomele deopotrivă. Supun audiţiei piesa Psyche, degrabă răscolitoare şi mustind a adîncimi de sunet şi-a ritm discret şi adictiv. Vă aştept cu păreri.
Massive Attack - Psyche [Van Rivers & The Subliminal Kid Remix]
Asculta mai multe audio Muzica
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
