septembrie 24, 2009

recursvm ad utero

În vremuri aşa de interesante, ca cele pe care le trăiesc eu acum, simt nevoia să fac recurs la valorile perene - cam ca pravoslavnicul care, neştiind ce să mai facă, se închină şi bagă cruci, că atîta ştie. Eu atîta ştiu, că muzica e frumoasă, iar anumite piese şi interpretări sunt atît de frumoase şi de puternice (probabil, echivalentul îngerilor în eres-ul meu meloman), încît o simplă audiţie îmi dă curaj să-mi continuu întreprinderea. Nu pot uita cum am audiat piesa de mai jos live, într-o capelă subterană din Polonia, poştind o vodcă în deplină tăcere cu prietenul meu întîi reticent şi apoi dependent. În cinstea lucrurilor perene şi pline de energie de pe lumea asta, mai postez odată acest cîntec:

Psalmul 70 - In te Domine speravi (falso bordone)
Asculta mai multe audio Muzica

septembrie 20, 2009

Trilulilu

Constat, nu fără regret, că de trei zile-ncoace Trilulilu tace. Mă văd nevoit, pînă la remedierea situaţiei, mă văd nevoit să completez postările cu muzici youtubiste şi nu trilulilurice.

În cele de mai jos, o dedicaţie sinceră pentru oricine se face răspunzător pentru suspendarea/închiderea/whatever s-a întîmplat cu www.trilulilu.ro:

septembrie 15, 2009

Ştampila

Domnul Crin Antonescu m-a pierdut de elector. Mă declar nemulţumit de răspunsul pe care l-a dat scrisorii mele deschise, pe care îl voi reproduce mai jos:

"- O problema de principiu: libertatea de constiinta. Eu cred in libertatea de constiinta neingradita. Atat timp cat libertarea fiecaruia dintre noi nu o lezeaza pe altora. Nu ma intereseaza optiunile religioase sau de alta natura ale fiecarui om luat in parte. Nu astfel de optiuni iti dau dreptul de a fi sau a nu fi om. Si asta, mentinand ceea ce am spus despre Patriarhul Daniel. Sper ca imi permiteti, daca tot vorbim de libertatea de constiinta."

Îi voi aminti domnului Antonescu faptul că trăim într-o criptodictatură a majorităţii şi o democraţie prost înţeleasă de către ortodocşi, o democraţie schizoid-dihotomică şi profund ipocrită, în care cine nu e cu noi e împotriva noastră şi în care religia este prost înţeleasă, prost aplicată şi, în consecinţă, nocivă istoric. Libertatea de conştiinţă ESTE ÎNGRĂDITĂ în România, a fost inclusiv în timpul guvernului Tăriceanu, care a sponsorizat proiectul catedralei mîntuirii neamului din banii contribuabililor şi a făcut din biserica ortodoxă partener egal de dialog, ignorînd tendinţele ei feudale de amestec în treburile statului. Nu cu astfel de alegeri se va vindeca acest popor de propriile tare istorice.

În consecinţă, nu-i voi acorda votul domnului Antonescu, ci-l voi îndrepta către un candidat fără şanse reale în această epocă, Remus Cernea, pe care îl îndemn să se maturizeze politic şi să lupte în continuare, fără să se descurajeze în faţa sisificelor eforturi de deşteptare a românului. Îl asigur că are mai mult de un susţinător, şi voi adera la efortul lui politic.

În buna mea tradiţie, îi voi dedica şi un cîntecel (lasă titlul, ascultă textul, i-auzi ia minimalism percutant:) ):

Laibach - Satanic versus
Asculta mai multe audio Muzica

septembrie 09, 2009

Mă simt dator cu răspunsuri.

Sunt de-a dreptul şocat de multitudinea de comentarii suscitate de un apel firesc într-un stat de drept. În cei doi ani de existenţă a blogului nu am primit niciodată atît de multe mesaje. Dată fiind, însă, natura lor, aş vrea să fac niţele precizări punctuale, care încearcă să justifice atît existenţa, cît şi necesitatea epistolei deschise expediate domnului Antonescu. Menţionez, nu fără regret, că nimeni n-a avut nimic de spus despre piesele pe care i le-am dedicat domnului Antonescu.

Mihai Piteşteanul:
Problema mea - citeşte: temerea mea - e că România anilor 2009-2014 - sau, mai precis, poporul român - va fi la fel cum e de vreun mileniu încoace - pasiv, îngălat, vanituos, puturos, cîrcotaş, complexat, ipocrit - că nu-i aşa, să nu supărăm pre Domnul.

Paula:
Şi în 2004 am crezut că a făcut alegerea corectă. Antonescu ar trebui - printr-un miracol - să devină preşedintele unei Românii care nu-l merită. Ar trebui ca ceilalţi să se compromită singuri ca amicul Antonescu să iasă preşedinte. Nu uita în ce ţară trăim şi ce fel de compatrioţi avem - ăia majoritari, fireşte.

Anonim:
Enunţi o platitudine care mă face să cred că eşti răspîndac electoral. Buni şi ăştia, dar tema e mai precisă de-atît.

Anonim2:
Problema mea e un nod gordian care trebuie tăiat - cel dintre biserică şi stat. Nu am nimic cu Biserica, atît timp cît stă la locul ei şi-şi vede de mîntuirea pulimii obtuze. Atît timp, însă, cît trăim într-o ţară în care forumistu' creştin justifică incidentul Tanacu şi cere vehement un modus vivendi obsolescent, iar ortodoxul majoritar face cruce cu o mînă şi fură cu alta, avem o problemă cu Biserica. E, unul, o am. Antonescu va avea votul meu dacă promite că va tăia acest nod gordian.

Anonim3: Antonescu ar putea schimba ceva by default - va fi altcineva decît Băsescu. Am văzut cu ochii mei că poate fi un om deschis şi un opinent pertinent cu ochii mei. Ce vreau să aflu este dacă e în stare să-şi asume principiile liberale care l-au adus în postura de candidat liberal la preşedinţie.

Silinrul:
Antonescu a dovedit în apariţiile publice multă decenţă şi o carismă europeană, pe care mioriticul are clare dificultăţi în a o înţelege - ce să mai vorbim de asimilare. De asta îl şi creditez cu încrederea mea - asta pînă la proba contrarie.

katrina:
Faptul că ar fi un bun administrator al bunurilor patriei (lucru de care se ocupă guvernul, nu preşedintele, el trebuie, în cel mai bun caz, să fie paznicul acestor bunuri) mă face să cred că eşti pe dinafara discuţiei. Faptul că Antonescu ar fi un bun gospodar (asta îl priveşte pe el şi ce face în casa lui, ţara nu trebuie gospodărită, ci condusă în numele nostru, care l-am mandatat electoral) mă face să cred că eşti o prelungire firească a românului mediu, adică exact specia pe care aş vrea-o stîrpită. Ei bine, faptul că Antonescu ar fi un bun creştin nu numai că l-ar descalifica avant la lettre din statutul de candidat preferat, ci aş vota, într-un tur doi, fix cu rivalul lui, tocmai pentru că de la Crin Antonescu am altfel de aşteptări.

andutzu:
Adevăr grăieşti, şi asta şi vreau. Ortodoxia, fie ea religia asumată de 99,9% dintre cetăţenii unui stat, nu 80%, şi tot ar trebui să fie la acelaşi nivel cu celelalte culte. Tocmai asta e problema, că nu e! În şcoală şi în familia mioritică se face prozelitism ortodox, BOR violează cu perversiuni noţiunea de stat de drept (presiunile de a închide gura CNSAS pe tema popilor securişti e doar un exemplu), iar politicul românesc, atît cît există, se lasă violat cu plăcere, pentru că dacă te pui rău cu preotul comunităţii nu ai voturi. Aşa că revenim la problema axiomatică - mentalitatea mioriticului, adică problema pe care îi cer d-lui Antonescu să o rezolve mai tranşant decît predecesorii lui, sau să se dea cu mioriticii, ca să nu-i supere.

anonim4:
Da, este cel mai potrivit. Atît timp cît va juc după aceleaşi reguli, că ăsta e poporul, va fi cel mai ochios chior peste aceiaşi orbi.

Botezatu:
Încă o dată, degetul pe rană. Nu vreau să se sfătuiască cu Patriarhul, vreau să ceară patriarhului lucruri, să impună norme şi să amintească onor clerului ce e aia stat de drept - stat de drept pe care BOR îl dispreţuieşte uneori făţiş. Nu suntem pe vremea lui Teodosie cel mare, ci pe vremea lui Google. BOR, ca şi celelalte culte, ar trebui să nu aibă bani de la buget, nici putere mai amre decît a unui ONG. Să văd atunci mioriticul cîţi bani va scoate să-şi facă moftul endemic cu botezul, nunta, sfinţirea etc, başca prezenţa contra cost la liturghie!

eduardo34:
îi voi acorda girul dacă - tocmai - va promite că va lupta să schimbe statutul religiei în acest stat, de la constituţie la generaţiile viitoare, că la venerabila pesedistă din Oltenia sau la răzeşul creştin şi degrabă futac de curva satului din Noldova nu mai am nicio speranţă. Măcar nepoţii mei să apuce un stat de drept normal.

eugen:
De acord, cu menţiunea "de a fi preşedintele altei ţări", a uneia în care drepturile tuturor să fie respectate şi în care obtuzii pravoslavnici să fie sancţionaţi nu de vreun despot luminat, ci de societatea civilă ideală.

renate:
Iar miroase a pupincurism de postac plătit. Faptul că a renunţat la o funcţie e un minim gest de decenţă într-un sistem politic defect ca al nostru. În Franţa sau Finlanda nu ar fi băgat nimeni de seamă, pentru că vine de la sine.

placinta cu iaurt:
You've made my point. românii nu ştiu să muncească, de aia adevărata religie e aia a şpăgii şi de aia mîntuirea e prin descurcare/fraierire. Crin Antonescu are o problemă foarte serioasă, pentru că românii sutn cum sunt din cauza ortodoxiei şi pentru că răul trebuie tăiat de la rădăcină. Nu uita, pulimea va merge tot spre tandemul Băsescu-Geoană. Antonescu are însă o şansă să se afirme ca prezidenţiabil pentru reala şi radicala schimbare a acestei ţări frumoase şi nenorocite. Vreau să-l văd pe Crin Antonescu aplicînd "deşteaptă-te, române" în cel mai profund înţeles al sintagmei. Mi-e teamă, însă, să merg cu sacul la pomul lăudat.

tetylek:
Aici îi baiul, domnule, că biserica nu înnobilează cetatea, ci o ţine prizonieră. Litera acestei Biserici e anacronică (ţi-o dovedesc oricînd, cu texte în faţă), iar spiritul aceleiaşi Biserici e retrograd. D'aia suntem năuciţi, că am stat orbiţi veacuri, am văzut că e loc de mai bine şi habar nu avem cum să procedăm. Biserica trebuie marginalizată în cetate.

septembrie 07, 2009

Scrisoare adresată candidatului PNL la preşedinţia României, Crin Antonescu

Domnule Antonescu,
Se întîmplă să ne intersectăm destul de des, pentru că activitatea dumneavoastră publică are legătură cu activitatea mea profesională. Recunosc că de fiecare dată şi, cu precădere, în ultimul timp îmi vine să vă acostez şi să vă cer cîteva precizări de care depinde, în primă instanţă, votul meu şi al cîtorva prieteni care mă creditează cu pertinenţă analitică electorală. Nu o fac, pentru că sunteţi neîndoielnic un om cu agenda foarte plină, însă descoperind acest blog, aş vrea să răspundeţi aici - direct pe email sau postare pe blog, e mai puţin important. Curiozitatea mea e legată de felul în care veţi dialoga şi - mai ales - în care vă veţi raporta la biserica ortodoxă, dacă veţi fi ales preşedinte. Am aderat la liberalism de cînd l-am cunoscut, la jumătatea deceniului trecut, la principii paradigmatice precum laicitatea statului de drept şi separaţia clară a puterilor în stat. Nu o dată, şi mîna cu ştampila, şi girul pe care l-am acordat PNL au tremurat în faţa unor atitudini dacă nu servile, cel puţin suspect de conciliatorii faţă de această instituţie pe care eu o consider responsabilă pentru aproape toată simptomatica socioistorică ce v-a determinat chiar şi pe dumneavoastră să scrieţi aici că "România e o ţară bolnavă". Eu cred că românii sunt un popor bolnav de ortodoxită şi vreau să creditez un preşedinte capabil să explice românilor că libertatea de conştiinţă este adevăratul lucru sfînt şi că de nicio manieră, într-un stat de drept, religia nu trebuie impusă ci, în cel mai bun caz, propusă. Cel mai recent acest lucru s-a întîmplat atunci cînd v-am citit declaraţia despre prima întîlnire ca preşedinte, cea cu Patriarhul Daniel. Vă rog, aşadar, să detaliaţi, în măsura posibilului, iniţiativele şi proiectele pe care le aveţi în vedere în această privinţă, a raportului dintre biserică şi stat şi a raportării la cultul majoritar în România.
Mulţumesc şi sper că lectura mesajului nu a fost obositoare.

Cu interes şi încredere,

PS: Am trimis scrisoarea şi pe blogul domnului Antonescu, sub forma unui comentariu.
PPS: Fiind pe blogul meu, care e preponderent dedicat nonsensurilor cu tîlc şi muzicii, îmi permit să-i dedic domnului Antonescu şi două piese:
prima, pentru că mi-e drag şi are, încă, încrederea mea:


a doua, pentru că somnul raţiunii naşte monştri, iar beţia se face cu vin, nu cu aghiazmă:

Laibach - Across the Universe
Vezi mai multe video din Muzica

septembrie 01, 2009

Comparaţi şi comentaţi!

Piesele de mai jos îmi vizitează recurent oniriile, fac parte dintr-o categorie restrînsă de muzici pe care le visez, şi asta de cel puţin cinci ani. Ultima dată cînd am visat una din ele mi-am dat seama că, treaz, am dorit să o ascult pe cealaltă. Atunci, deşi ştiu una de zece ani şi pe cealaltă de vreo 6, abia acum le-am ascultat împreună şi mi-am dat seama că, de fapt, seamănă foarte mult. Mi-ar prinde bine nişte păreri avizate din partea publicului, care foarte mulţămim avant la lettre :)