Mă simt dator cu răspunsuri.

Sunt de-a dreptul şocat de multitudinea de comentarii suscitate de un apel firesc într-un stat de drept. În cei doi ani de existenţă a blogului nu am primit niciodată atît de multe mesaje. Dată fiind, însă, natura lor, aş vrea să fac niţele precizări punctuale, care încearcă să justifice atît existenţa, cît şi necesitatea epistolei deschise expediate domnului Antonescu. Menţionez, nu fără regret, că nimeni n-a avut nimic de spus despre piesele pe care i le-am dedicat domnului Antonescu.

Mihai Piteşteanul:
Problema mea - citeşte: temerea mea - e că România anilor 2009-2014 - sau, mai precis, poporul român - va fi la fel cum e de vreun mileniu încoace - pasiv, îngălat, vanituos, puturos, cîrcotaş, complexat, ipocrit - că nu-i aşa, să nu supărăm pre Domnul.

Paula:
Şi în 2004 am crezut că a făcut alegerea corectă. Antonescu ar trebui - printr-un miracol - să devină preşedintele unei Românii care nu-l merită. Ar trebui ca ceilalţi să se compromită singuri ca amicul Antonescu să iasă preşedinte. Nu uita în ce ţară trăim şi ce fel de compatrioţi avem - ăia majoritari, fireşte.

Anonim:
Enunţi o platitudine care mă face să cred că eşti răspîndac electoral. Buni şi ăştia, dar tema e mai precisă de-atît.

Anonim2:
Problema mea e un nod gordian care trebuie tăiat - cel dintre biserică şi stat. Nu am nimic cu Biserica, atît timp cît stă la locul ei şi-şi vede de mîntuirea pulimii obtuze. Atît timp, însă, cît trăim într-o ţară în care forumistu' creştin justifică incidentul Tanacu şi cere vehement un modus vivendi obsolescent, iar ortodoxul majoritar face cruce cu o mînă şi fură cu alta, avem o problemă cu Biserica. E, unul, o am. Antonescu va avea votul meu dacă promite că va tăia acest nod gordian.

Anonim3: Antonescu ar putea schimba ceva by default - va fi altcineva decît Băsescu. Am văzut cu ochii mei că poate fi un om deschis şi un opinent pertinent cu ochii mei. Ce vreau să aflu este dacă e în stare să-şi asume principiile liberale care l-au adus în postura de candidat liberal la preşedinţie.

Silinrul:
Antonescu a dovedit în apariţiile publice multă decenţă şi o carismă europeană, pe care mioriticul are clare dificultăţi în a o înţelege - ce să mai vorbim de asimilare. De asta îl şi creditez cu încrederea mea - asta pînă la proba contrarie.

katrina:
Faptul că ar fi un bun administrator al bunurilor patriei (lucru de care se ocupă guvernul, nu preşedintele, el trebuie, în cel mai bun caz, să fie paznicul acestor bunuri) mă face să cred că eşti pe dinafara discuţiei. Faptul că Antonescu ar fi un bun gospodar (asta îl priveşte pe el şi ce face în casa lui, ţara nu trebuie gospodărită, ci condusă în numele nostru, care l-am mandatat electoral) mă face să cred că eşti o prelungire firească a românului mediu, adică exact specia pe care aş vrea-o stîrpită. Ei bine, faptul că Antonescu ar fi un bun creştin nu numai că l-ar descalifica avant la lettre din statutul de candidat preferat, ci aş vota, într-un tur doi, fix cu rivalul lui, tocmai pentru că de la Crin Antonescu am altfel de aşteptări.

andutzu:
Adevăr grăieşti, şi asta şi vreau. Ortodoxia, fie ea religia asumată de 99,9% dintre cetăţenii unui stat, nu 80%, şi tot ar trebui să fie la acelaşi nivel cu celelalte culte. Tocmai asta e problema, că nu e! În şcoală şi în familia mioritică se face prozelitism ortodox, BOR violează cu perversiuni noţiunea de stat de drept (presiunile de a închide gura CNSAS pe tema popilor securişti e doar un exemplu), iar politicul românesc, atît cît există, se lasă violat cu plăcere, pentru că dacă te pui rău cu preotul comunităţii nu ai voturi. Aşa că revenim la problema axiomatică - mentalitatea mioriticului, adică problema pe care îi cer d-lui Antonescu să o rezolve mai tranşant decît predecesorii lui, sau să se dea cu mioriticii, ca să nu-i supere.

anonim4:
Da, este cel mai potrivit. Atît timp cît va juc după aceleaşi reguli, că ăsta e poporul, va fi cel mai ochios chior peste aceiaşi orbi.

Botezatu:
Încă o dată, degetul pe rană. Nu vreau să se sfătuiască cu Patriarhul, vreau să ceară patriarhului lucruri, să impună norme şi să amintească onor clerului ce e aia stat de drept - stat de drept pe care BOR îl dispreţuieşte uneori făţiş. Nu suntem pe vremea lui Teodosie cel mare, ci pe vremea lui Google. BOR, ca şi celelalte culte, ar trebui să nu aibă bani de la buget, nici putere mai amre decît a unui ONG. Să văd atunci mioriticul cîţi bani va scoate să-şi facă moftul endemic cu botezul, nunta, sfinţirea etc, başca prezenţa contra cost la liturghie!

eduardo34:
îi voi acorda girul dacă - tocmai - va promite că va lupta să schimbe statutul religiei în acest stat, de la constituţie la generaţiile viitoare, că la venerabila pesedistă din Oltenia sau la răzeşul creştin şi degrabă futac de curva satului din Noldova nu mai am nicio speranţă. Măcar nepoţii mei să apuce un stat de drept normal.

eugen:
De acord, cu menţiunea "de a fi preşedintele altei ţări", a uneia în care drepturile tuturor să fie respectate şi în care obtuzii pravoslavnici să fie sancţionaţi nu de vreun despot luminat, ci de societatea civilă ideală.

renate:
Iar miroase a pupincurism de postac plătit. Faptul că a renunţat la o funcţie e un minim gest de decenţă într-un sistem politic defect ca al nostru. În Franţa sau Finlanda nu ar fi băgat nimeni de seamă, pentru că vine de la sine.

placinta cu iaurt:
You've made my point. românii nu ştiu să muncească, de aia adevărata religie e aia a şpăgii şi de aia mîntuirea e prin descurcare/fraierire. Crin Antonescu are o problemă foarte serioasă, pentru că românii sutn cum sunt din cauza ortodoxiei şi pentru că răul trebuie tăiat de la rădăcină. Nu uita, pulimea va merge tot spre tandemul Băsescu-Geoană. Antonescu are însă o şansă să se afirme ca prezidenţiabil pentru reala şi radicala schimbare a acestei ţări frumoase şi nenorocite. Vreau să-l văd pe Crin Antonescu aplicînd "deşteaptă-te, române" în cel mai profund înţeles al sintagmei. Mi-e teamă, însă, să merg cu sacul la pomul lăudat.

tetylek:
Aici îi baiul, domnule, că biserica nu înnobilează cetatea, ci o ţine prizonieră. Litera acestei Biserici e anacronică (ţi-o dovedesc oricînd, cu texte în faţă), iar spiritul aceleiaşi Biserici e retrograd. D'aia suntem năuciţi, că am stat orbiţi veacuri, am văzut că e loc de mai bine şi habar nu avem cum să procedăm. Biserica trebuie marginalizată în cetate.