Am trecut nesperat de usor peste socul zilei de ieri - femeia iubita, dar de care ma despartisem, m-a vizitat si mi-a anuntat nonsalant noua ei relatie intima, cu un (odinioara) foarte bun amic. Este a patra oara in viata cind mi se intimpla asta si nu stiu cum as putea sa schimb aceasta stare de fapt. Refuz sa cred ca motivul ar fi cine stie ce vocatie, de a face oameni sa se cunoasca si apropie, iar de data asta sentimentul ca am fost tradat e mai puternic decit in trecut, asta si pentru ca am sperat pina in ultima clipa ca relatia cu femeia iubita se va reinfiripa. Totul rezida, imi spun eu acum, in incapacitatea mea de a administra o relatie, dublata, in cazul de fata, de o perspectiva materialista care gireaza viziunea femeii despre viata si care a ucis poezia - motorul meu emotional. Am luat, tot ieri, decizia de a rupe definitiv legaturile cu oamenii din cercul meu, confiscat de ea, oameni cu o viziune foarte diferita despre prietenie decit mine. Este foarte greu de suportat ideea ca oamenii investiti cu incredere si dragoste iti ascund lucruri care te intereseaza in cel mai dramatic si direct mod cu putinta si, mai grav, nu te ajuta atunci cind ar trebui sa stie ca ai nevoie de ajutorul lor. Este timpul unei reevaluari radicale a sistemului de valori, al meu si al alteritatii. Sper sa ajung repede, dar nu pripit, la concluzii.