aprilie 27, 2008
Pascalitate
Am înţeles încă o dată, în noaptea Învierii, că există Dumnezeu şi că - mai ales - Bătrînelul are zăhărelul în mîna stîngă şi bîta în dreapta - iar Dumnezeu este drept(aci). Dă mult mai uşor cu bîta decît dă dulceaţă vieţii. Mi-a rezervat o seară cu prietenii mei cei mai buni, compania unei tinere plăcute, lucruri dragi mie - mîncare bună, alcool din belşug, muzică psaltică minunată. Aceasta fiind date cu Mîna-I stîngă. Cu dreapta, mi-a rezervat încă o cădere nervoasă, cîteva ore de bocet în toată regula, ascultînd, beat, muzicile mele de suflet, cu iubita dispărută în gînd şi femeia aşteptîndă în pat - femeie care a plecat, fireşte. Şi o durere insuportabilă de dinţi, care m-a ţinut treaz şi panicat o zi întreagă. Serenă, dar deprimantă sărbătoare, Paştele ortodox.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Nu te poti reduce la un simplu receptor al Vointei divine, care iata, nu prea stie ce vrea, potrivit "viziunii" tale. Am doua chestiuni de amintit: 1. nu iti face tu chip cioplit Domnului dupa asemanarea ta si 2. relatia cu divinitatea e o miscare cu dublu sens, de sus in jos si de la tine spre ceruri - ia de te cauta un pic la cat de atlet esti :p-. p.s. durerile de dinti dauneaza sanatatii intalnirilor de orice fel :)
Trimiteți un comentariu