De coquinaria

În urmă cu nu foarte mult timp, mă plîngeam aici că acest blog şi-a pierdut sensul odată cu dispariţia motorului generator, suferinţele sufletului. Pentru că am primit adesea un feedback destul de convingător în ceea ce priveşte una din calităţile mele, intenţionez să adaug acestui spaţiu o bază motivaţională pozitivă - mai precis, una din bucuriile sufletului şi, după cum se va vedea, nu numai a lui. Îmi place să gătesc, oamenii din jurul meu ştiu asta, iar multora le-a plăcut ce-au păpat de la mine. Deşi majoritatea lucrurilor pe care le gătesc sunt improvizaţii personale pornind de la o reţetă clasică, intenţionez să depun aici procesele de fabricaţie ale mai multor reţete pe care le transform frecvent în papa de zi cu zi. Fiecare reţetă publicată aici va fi însoţită de o piesă muzicală, fie una sugerată de produsul finit, fie una care m-a inspirat la un truc culinar sau altul. Sunt îndrăgostit, am motive să jubilez, fie şi la burdihan. Voi reveni cu o primă alegere.

Cel mai tare cîntec de crîşmă, cu mici adnotări grobiene

Pune, Doamne, pază gurii mele
Şi uşă de îngradire împrejurul buzelor mele...
Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug,
Ca să tăgăduiesc răspunsurile cele din păcate (aaaarrrrghhhhhh!!)...
Cu oamenii cei ce lucrează fărădelege (rrroaaaarrr...)
Şi nu mă voi insoţi cu aleşii lor.
Certa-mă-va Dreptul cu mila şi mă va mustra, (mîrrrrrrr...)
Iară untul de lemn al păcătosului să nu ungă capul meu! (Doamne, fereşte...)
Că încă şi rugăciunea mea este întru bune vrerile lor. (mmmm.... bizantin)
Zdrobise-vor de piatră judecătorii lor!!! (aaaaaaaaaaaarghhhhhh!!! cel mai tare)
Auzi-se-vor graiurile mele, că s-au indulcit,
Ca o brazdă ce se taie din pămînt,
Se risipesc oasele lor. (siepulturrrraaaaaaa!!!!)
Lîngă iaaaaaaaad (rrroaaaarrrr!!!)
Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei,
Spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu. (păi de ce nu? muahahaha)
Păzeşte-mă de cursa (pe) care mi-au pus(-o) mie
Şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
Cădea-vor in mreaja lor păcătosii, deosebi sunt eu, pînă ce voi trece. (adică pasivitate, apatie, neimplicare în lupta cu fărădelegile - tipic ortodox)
Cu glasul meu către Domnul am strigat, (Doaaaaaaamneeeeeeeeeee!!!)
Cu glasul meu către Domnul m-am rugat. (amin, amin, amin.)
Vărsa-voi inaintea Lui rugăciunea mea,
Necazul meu inaintea Lui voi spune. (adică: lamentabil impotent, deşi zice că El le ştie avant la lettre pe toate)
Cînd lipsea dintru mine duhul meu,
Tu ai cunoscut cărările mele (măcar atît, dacă avea mai multe cărări, e de-al casei :) ).
În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursa mie. (adică underground tuning de maşini în loc de creiere, pla mea)
Luat-am seama de-a dreapta şi am privit
Şi nu era cine să mă cunoască (dacă nu era un bizon univoc, se uita naibii şi la stînga -bhuooooooo!!!).
Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce căuta sufletul meu. (păi care suflet, frate, mai devreme implorai divinitatea să nu ţi-l ia)
Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am:
«Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pămîntul celor vii».
Ia aminte spre rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. (ete pla, se mai dă şi mare cu asta, deja e păcat de trufie să te dai mare cu cît de smerit eşti, lasă Bătrînelu' să vadă asta - muaaaaahahahahaa!!!!9
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, ca s-au întărit mai mult decît mine." (normal, tu stai bizon şi aştepţi ca totul să vină de sus - rrrroaaaaarrrrrrrrr...)



Corul Stavropoleos - Stihurile, glas V
Asculta mai multe audio Muzica »

Experienţa damaschină, apud Realitatea TV

E altfel decît cum mi-am imaginat la început, e mai puţin decît merita, e mai bine decît deloc. Pentru cine are chef şi răbdare, ultimele 10 minute din emisiunea "reporterii Realităţii" de mai jos sunt dedicate unui material realizat la Damasc la sfîrşitul lunii iunie. Un oraş viu şi mirabil, cu femei superbe şi bărbaţi decenţi, construcţii degrabă tăietoare de suflu şi vestigii copleşitoare, unde miroase pe stradă a mirodenii şi deşert. Cu cafele, ceaiuri şi mîncare de care nu m-aş putea sătura tot restul vieţii, cu icoane splendide alături de poze cu Hassan Nasrallah, şeful Hezbollah. Şi unde, dacă s-ar găsi alcool altfel decît la hoteluri scumpe sau la contrabandişti suspicioşi, m-aş muta de mîine. Cu limitele libertăţii de expresie m-aş putea, probabil, obişnui, ambetat de aroame şi cadîne:)

E un anumit fel de a spune

Mai am atîtea să-ţi spun. Trebuie să relativizez, pentru că, o clipă, am senzaţia că ţi-am spus tot. În clipa imediat următoare, sunt panicat de faptul că nu ţi-am spus, de fapt, nimic. Nici nu mai ştiu cîte ţi-am spus. Dar aş lua-o oricînd de la capăt, pentru că încă simt că ţie am să-ţi spun totul. Şi tînjesc după cuvîntul tău. Mi-e foame de cuvintele tale, mi-e sete de şoaptele tale, mi-e cumplit de dor chiar şi de ţipetele tale. Dar tu, nu-i aşa, crezi că mi-ai spus totul.



Tuxedomoon - In a manner of speaking
Vezi mai multe video din Muzica »

Nici Shakespeare, zice-se, nu le-a scris pe toate

Citez mai jos doar ştirea şi propun o interpretare spre audiţie. Subit, sub influenţa suspiciunii, totul sună mai...feminin :)

Soţia compozitorului german Johann Sebastian Bach, Anna Magdalena Wilcke, este adevărata autoare a câtorva dintre operele atribuite celebrului muzician, potrivit unui cercetător australian, care susţine că a descoperit dovezi în acest sens. Printr-un studiu minuţios care a durat peste 30 de ani şi prin folosirea celor mai recente metode de investigare, profesorul australian Martin Jarvis a ajuns la concluzia că Anna Magdalena Wilcke, cea de-a doua soţie a lui Bach, a scris câteva dintre operele care sunt atribuite celebrului ei soţ. Jarvis, care este şi dirijorul Orchestrei Darwin din Sydney, a declarat că este sigur de faptul că celebra "Suită pentru violoncel" n-a fost scrisă de Johann Sebastian Bach. El a mărturisit că a devenit intrigat de acest mister încă din tinereţe, pe când era student la Royal Academy of Music din Londra. În timp ce interpreta "Suita pentru violoncel", a devenit tot mai convins de faptul că ceva nu era în regulă. În 2001, el a alcătuit o listă de 18 motive pentru care această operă nu ar putea să aparţină lui Bach. Jarvis găsise între timp două dintre celebrele manuscrise din 1713 ale lui Bach, dar care erau scrise de mâna Annei Magdalena. Aplicând tehnici moderne de analiză, Jarvis a examinat manuscrisele cu minuţiozitate şi a descoperit adnotarea "Ecrite par Madam Bachen" pe coperta lor. Era o mică notă scrisă de un prieten muzician al lui Bach, iar acele cuvinte înseamnă "scris de doamna Bach", nu "copiat de doamna Bach".
"Toate aceste elemente împreună conduc la concluzia evidentă că ea a fost implicată în scrierea acestor opere", a declarat Jarvis. Bach s-a căsătorit cu Anna Magdalena în 1721.

Exhaustivizarea rîsului

Clipul YouTube de mai jos era să mă omoare, fiind pe punctul de a mă sufoca de rîs. E prima dată în veacuri cînd am rîs într-un asemenea hal. Personajul are şi site-ul lui, în care se ia foarte în serios, cum, probabil, această pastişă personalizată a Thriller-ului lui Michael Jackson s-a luat, la vremea ei, în serios. Subtitlurile în engleză au augmentat gradul de sufocare în timpul partidei de rîs, motiv pentru care le-am urmărit cu dificultate :))