De coquinaria

În urmă cu nu foarte mult timp, mă plîngeam aici că acest blog şi-a pierdut sensul odată cu dispariţia motorului generator, suferinţele sufletului. Pentru că am primit adesea un feedback destul de convingător în ceea ce priveşte una din calităţile mele, intenţionez să adaug acestui spaţiu o bază motivaţională pozitivă - mai precis, una din bucuriile sufletului şi, după cum se va vedea, nu numai a lui. Îmi place să gătesc, oamenii din jurul meu ştiu asta, iar multora le-a plăcut ce-au păpat de la mine. Deşi majoritatea lucrurilor pe care le gătesc sunt improvizaţii personale pornind de la o reţetă clasică, intenţionez să depun aici procesele de fabricaţie ale mai multor reţete pe care le transform frecvent în papa de zi cu zi. Fiecare reţetă publicată aici va fi însoţită de o piesă muzicală, fie una sugerată de produsul finit, fie una care m-a inspirat la un truc culinar sau altul. Sunt îndrăgostit, am motive să jubilez, fie şi la burdihan. Voi reveni cu o primă alegere.