Un preparat de pus oricînd pe platou, la orice masă, va merge de minune, ca entrée, fel doi sau chiar desert. Pe cît de savuros, pe atît de simplu de pregătit. Aşadar, ciuperci de cultură, dintr-alea albe, cîte vă poftesc burta şi inima, cîte încap pe grătar, tigaia cu teflon etc. Se folosesc doar pălăriile, iar acelea trebuie curăţate de stratul protector , lucrubcare se face rapid, cu mîna. În fecare ciupercă se pun: niscai sare (nu mult, că se strică tot), o feliuţă dintr-un căţel de usturoi sau nişte usturoi pisat, se presară rozmarin (iarăşi, nu mult), iar în pălăria ciupercii se pune un cubuleţ de caşcaval sau brînză cheddar sau emmenthaler (nu puneţi telemea sau feta, că nu merge). Pentru mofturi, sub bucata de caşcaval se poate pune o bucată dintr-o felie de salam sau un cubuleţ proporţional de şuncă, iar deasupra se poate pune o felie de roşie deja coaptă un pic, dată cu nişte busuioc (merge şi fără astea). Neapărat, peste caşcaval, cîteva frunze de mărar şi o ţîştirică de piper. Ciupercile sunt gata cînd se topeşte caşcavalul şi acoperă pălăria. Le lăsaţi cinci minute să nu frigeţi limba şi păpaţi, de preferinţă cu o cinzeacă de tărie sau cu un vin alb, demisec (sauvignon, dacă e pe alese). Menţiune, dacă vi se pune pata să vedeţi cum sunt ciupercile ca desert, în loc de caşcaval puneţi brînză dulce, de la băcănie, iar în loc de alte mirodenii, miere zaharisită sau vreo dulceaţă la îndemînă (eu am folosit de cireşe amare). Gustul şi plăcerea sunt ceva de speriat, atît de de speriat că asociez ciupercile de mai sus cu piesa care li se cuvine.
Bumcello - Death in Brest
Asculta mai multe audio Muzica »
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
mi-amintesc ca am vazut candva la niste japonezi ceva extrem de simplu,ceva legume gratinate parca,si 2 palarii de ciuperci infierbantate,stropite cu sosuri fluide de-ale lor.Era un cuplu de doctoranzi si bineinteles el gatea si facea pe modestul.
Trimiteți un comentariu