Autruchameau - una din acele ciorbe

Se numeşte şi ciorba-prototip, ciorba-compromis, bici super-pocnitor din căcat - aici căcatul înseamnă să ai te temirice pentru prepararea ei. mai precis de-atît, este vorba despre a face o ciorbă din nimic.

Adică: se iau nişte oase care se pun la fiert. Cu sare. Legumele (albitură, adică ţelină, pătrunjel sau păstîrnac, rase), un morcov, trei cepe medii sau două mai măricele, ardei sau gogoşari - vreo doi, cartofi sau orez, juma' de litru de borş, mazăre şi/sau dovlecei, condimente. Pun mai multă sare, pentru că legumele, albitura în special - sunt dulci şi absorb. Toate legumele se rad/taie în fîşii sau cubuleţe şi se prăjesc în tigaia de teflon, cu nişte ulei, vin, şi, de preferinţă, cu nişte măghiran din plic sau ienibahar. după ce se rumenesc bine se pun în supa în care au fiert oasele şi carnea. Aspectul esenţial - se numeşte ciorbă de struţocămilă pentreu că oasele trebuie să fie din altă specie de animal decît bucăţile de carne pe care le haleşti. A mers orice combinaţie- cubuleţe de porc cu supă din oase de vită sau pasăre, oase garf afumate cu piept de vită, cubuleţe de piept de pui şi aripioare sau spate de pui în supă de oase de viţel etc. Cel mai bine mi-a ieşit cea cu supa făcută din oase de vită, fierte vreo 3-4 ore la foc mic, cu cubuleţe de piept de pui.
Dar să revenim, Se fierb bine oasele, aşadar (şi se spumuieşte supa, evidemment) cu bucăţelele de carne. Se adaugă legumele bine rumenite în tigaie, iar de-aici începe balul. Cimbru, busuioc, un pic de rozmarin dacă bucăţelele de carne sunt de porc. după vreo oră de fiert, tot la foc mic, se pun cartofii, tăiaţi cubuleţe, sau orezul, se gustă, proporţionează (mai adăugaţi sare, dacă nu e suficient de sărată, iar dacă e prea sărată, una-două linguriţe de miere), boia de ardei iute sau chili - funcţie de gust, eu pun din belşug. După încă juma' de oră în care au fiert toate astea se adaugă borşul, în prealabil dat o dată în clocot cu frunze de leuştean. Mai fierbe cinci minute, după care se aruncă în ciorbă frunze de pătrunjel şi, mai ales dacă e carne de pui implicată, mărar, şi se opreşte focul. Se papă cu o cinzeacă de tărie rasă înainte, cu smîntînă şi ardei iute. Dacă e cu oase de porc, merge şi mai şi cu mămăligă, mai degrabă decît cu pîine. O asemenea abundeţă de gusturi distincte merită o piesă pe măsură.



Jean-Baptiste Lully - Te Deum
Asculta mai multe audio Muzica »