Perversiuni pleurotoase

O papa post-modernă, remix de supermarket al unei bunătăţi moldoveneşti de la bunica, stricto sensu - cighirul. Nu are niciun farmec cu ciuperci de cultură. Dacă tot nu aveţi bureţi de rouă sau ghebe de pe şnur, merg şi ciupercile pleurotus de la magazin.
Bon, aşadar, primul ingredient e o tigaie de teflon. Ciupercile se taie cît mai mărunt cu putinţă, la fel şi ceapa - în proporţia de trei părţi ciuperci la o parte ceapă. Afumătură de porc - costiţă, kaiser, pastramă, ce estem, se taie şi asta cît mai mărunt. Se încinge tigaia, cu un cubulache de unt lăsat la topit, cînd se încinge, arunci în tigaie afumătura tăiată mărunt, pînă-nspre rumenire. Între timp arunci şi niscai stropi de tărie - asta pentru ca la urmă afumărura să fie şi mai parfumată şi extremissim de fragedă, iar dacă e şi un ţîr de ienibahar, cu atît mai bine. Peste ceste minunate lucruri încinse se aruncă ceapa şi ciupercile. După cinci minute de rumeneală, începi să amesteci delicat, şi presari sare, piper şi un pic de rozmarin, care dă un acel gust iuţel-indescriptibil şi ciupercilor, şi cărnii afumate de porc. Ies aburi? Scad ciupercile ? Forţează nota! Aruncă juma' de pahar de vin sau bere, pune la loc pe foc şi agită înspre uniformizare. Cînd începe iar să scadă, arunci înăuntru două-trei linguri de smîntînă şi un ou, după care amesteci din nou. mai ţii la foc trei patru minute, să se prindă şi uniformizeze tot, apoi pui în farfurie, cu nişte pîine proaspătă şi un pahar de traminer sau fetească albă - e o nebunie. Alături, dacă e musai de garnitură, salată de roşii strivite cu busuioc sau niscai orez prăjit cu un alt ţîr de ceapă. Că tot veni vorba de nebunie, iată pe ce s-a gătitu-s-a ceastă mirabilă minune la minut:



John Playford - Faronell's Division
Asculta mai multe audio Muzica »