Glorie urbană, sfîrşitul reţetelor - PĂSTRĂV CU PIPER VERDE

The Future Sound of London - My Kingdom
Vezi mai multe video din Muzica »

Un papa atît de bun, încît mi-am promis să fie singura reţetă pe care o voi repeta "à la carte". Reţeta a fost sugerată de o prietenă cu reale aptitudini culinare şi "rafistolată", vorba unor oameni dragi, de mine. Consider că e o reţetă urbană în ciuda aparenţei ele rustice, pentru că arată a haleu de crîşmă de multe stele prin delicateţe şi diversitatea gusturilor. Aşadar, pentru papa ăsta trebuie:
- doi păstrăvi evisceraţi, curăţaţi uşor de puţinii solzi.
- cartofi
- un plic de piper verde - eu aveam boabe, dar le-am strivit şi a ieşit foarte bine
- nişte piper alb
- muştar boabe
- o ţîră de ulei (eu am folosit ulei picant de măsline)
- coriandru boabe
- unt
- stafide
- două roşii
- o lămîie
- busuioc
- mărar
- sare
-vin alb sec

apoi,
- Un vas de cuptor încăpător pentru peşti - eu am unul de ceramică, probabil însă că e bun şi unul de sticlă termorezistentă
- O cratiţă de teflon cu capac (sau orice vas cu capac de care să nu se prindă lucrurile la găteală)

Bon.
Tava de ceramică (sau vasul de Jena) se unge uşor cu unt şi se pun aşa, în zig-zag, cîţiva stropi de ulei, nu mult. Se fac două paturi de roşie, adică se taie roşia discuri subţiri se aranjează pe lungimea vasului - pe roşii stă peştele la cuptor. Se presară, peste roşii, busuioc şi sare şi nişte piper verde. Acum, peştii evisceraţi, spălaţi - se pun în burtă nişte stafide, boabe de muştar şi coriandru (nu mult), o ţîştirică de unt, piper alb măcinat şi două trei felii de lămîie (tăiate discuri sau semidiscuri). Se aşează peştii pe patul de roşii şi se presară peste piper verde (cu generozitate, că la găteală se face o crustă). Mai puneţi şi deasupra cîteva boabe de coriandu. Cuptorul încălzit dinainte, Gata. Se ţine chestia 30 de minute la cuptor la foc mai mic şi, la fiecare 10 minute, se scoate tava şi, cu o linguriţă, stropiţi peştii cu sosul format. Cum daţi peştele la cuptor, puneţi şi cartofii la fiert. Care cartofi să fiarbă bine, iar cînd s-au fiert, scurgeţi apa, daţi cu sare şi tarhon şi, tot acoperit, mai lăsaţi pe foc fără apă şi agitaţi cratiţa din cînd în cînd. De aia ziceam cratiţă de teflon. Cartofilor li se formează astfel o crustă uşoară, care prinde sarea şi tarhonul şi e absolut delicioasă, iar cartofii nu se prind de fundul cratiţei. Cînd e gata peştele, adică după două stropiri cu sos şi 30j de minute la foc mic, scoateţi tava şi puneţi peste cartofii din cratiţă. Stropiţi totul cu zeama a juma' de lămîie, presăraţi mărar pe peşte şi pătrunjel pe cartofi, desfaceţi vinul, umpleţi paharul, iar restul vă priveşte. Na dovada :)




Spuneam că papa mi se pare urbană, asta şi pentru că mi-a reamintit cele două piese extrem de dragi şi importante din buletinul meu de meloman. Care vă invit să savuraţi.