De ce (să mai) iubim femeia

Parafrazînd celebra zicală, dacă bărbatul este lup, atunci femeia este însuşi năravul, pentru că dragostea pentru femeie este una din imanenţele cu care trăim, conştient sau nu, toată viaţa. Afirm asta cu convingere în prima zi a primăverii, anotimpul cînd se topesc, simbolic, toate gheţurile, iar broaştele şi iepurii se dezmorţesc şi se asociază drăgăstos printre ghiocei şi alte ierburi:)
Voi încerca să formulez în rîndurile de mai jos cîteva motive - probabil generale, cu siguranţă aplicate personal - pentru care noi, vanituoşii, umilii, violenţii, protectorii, abjecţii, tandrii, furioşii bărbaţi încă avem motive să spunem "te iubesc, femeie". Aşa cum mi-e năravu' meloman, voi încerca să întăresc ideile cu o piesă potrivită. O fac, evident, în primul rînd pentru mine, ca exerciţiu de memorie, să nu uit unul din rosturile vieţii.

- FRUMUSEŢEA. Ce fel de om poţi fi să nu iubeşti ce e frumos? Oricum ai lua-o, grasă, costelivă, fleşcăită, strîmbă, orice femeie - fără excepţie - ascunde în ea cel puţin o formă de frumuseţe. Iar revelarea acestei frumuseţi, acolo unde ea este ascunsă, este adesea un drum iniţiatic mai interesant şi mai preţios decît destinaţia însăşi, adică dragostea femeii. Am ajuns să cred că toate femeile sunt frumoase pentru că am cunoscut atîtea şi, la orice fel de bilanţ, nu am găsit-o încă pe cea care să nu aibă nicio formă de frumuseţe. Nu este neapărat nevoie ca acea frumuseţe să şi rezoneze cu chimiile noastre, este suficient să o revelezi şi să o admiri pentru simpla-i prezenţă. Fizică, spirituală, caracterială, socială, you name it - orice femeie este frumoasă în însăşi natura ei. Inquit, femeia merită iubită de către cei care iubesc frumosul. Cît despre femeia conştientă deja de frumuseţea ei, şi care şi-o şi evidenţiază/exploatează, omagii şi reverenţe, şi să mulţumim Naturii creatoare că face ca totul în jur să pară mai frumos doar prin simpla Ei existenţă.



Transglobal Underground - A tongue of flame
Asculta mai multe audio Muzica »

SEXUL - Ei da, sfînta Pizdă (ce nume tandru!) - Mecca tuturor credinţelor dintre coapse, Roma în care ai muri după ce-o vezi, Ierusalimul tuturor martiriilor amoroase, universul pentru care noi, bărbaţii, facem atîtea lucruri care ne par nefireşti dar care sunt, de fapt, cele mai naturale. Poate fi oaza din care bei după deşertul seducţiei, poate fi, dimpotrivă, răsplata cotidiană a dragostei fireşti. Graalul dintre coapsele femeii iubite nu are rival între marile mirări şi căutări existenţiale. Nu există mirare mai mirabilă decît cea din momentul în care te descoperi stăpîn peste Marele Secret dintre Coapsele Ei. Toate sunt altfel, oricare îţi permite infinite asocieri senzoriale şi estetice: că e dulceaţa bunicii, cea mai straşnică fleică suculentă a oricărui prînz pantagruelic, pădurea sălbatică în care te pasc frumuseţi copleşitoare şi pericole nebănuite, duna versatilă şi aluncoasă a deşertului, cel mai îmbătător alcool, portul în care-ţi odihneşti corabia, gaura neagră în care se pierd şi renasc toate astrele Universului. Sexul femeii îşi are propria cosmogonie, copleşitor de bogată şi de personală. Pizda, epicentrul tuturor tumulturilor vieţii, este dovada princeps a existenţei lui Dumnezeu, început şi sfîrşit, catharsis şi agonie, receptaculul senzaţiilor absolute. Ei bine, contactul cu această capitală a tuturor mirărilor este un motiv - chiar şi separat - pentru care să iubeşti femeia. Pentru că - să nu uităm principala condiţie - niciunul din superlativele de mai sus nu e valabil dacă nu se ajunge acolo cu dragoste, prin dragoste şi pentru dragoste. Sexul femeii e putere şi energie, dar îşi pierde savoarea dacă e folosit ca instrument al puterii, controlului. Aşadar, să iubim femeia, ca să-i merităm coapsele. q.e.d.



Vivaldi RV634 - Stabat Mater - Largo: Eja mater
Asculta mai multe audio Muzica »

GRAŢIA: E un complement firesc al primelor două argumente. O femeie poate fi frumoasă fără să fie graţioasă, iar sexul ei, oricît de promiţător, nu poate fi la fel de savuros dacă nu e servit împreună cu acest ingredient. Sper deosebire de frumuseţe şi de sex, cu care femeia s-a născut, graţia este dobîndită, e un dat, cel mai adesea, cultural. Graţia - din fericire, majoritatea femeilor o dobîndeşte la timp - este sarea pe acest festin al existenţei. O frumuseţe lipsită de graţie este ca o mîncare pentru diabetici. O femeie care nu-şi oferă intimitatea graţios pierde jumătate din transferul de frumuseţe. Iar felul în care femeia îşi poate cultiva şi întreţine cel mai eficace graţia este - ei da, mulţumesc şi speţei noastre că există :) - dragostea. Iubind, femeia îşi acutizează şi dezvoltă tot ce e mai puternic în ea, începînd cu frumuseţea. Dacă există în ea o sămînţă de graţie, aceasta va încolţi, iar femeia care iubeşte şi se simte iubită devine Graţia prin excelenţă. Şi femeia care aşteaptă dragostea poate fi graţioasă, pentru că Graţia este o armă de seducţie la îndemînă. Graţia nu e ca mersul pe bicicletă, o femeie poate uita ce este graţia - iar atunci, pentru salvarea lucrurilor frumoase din lume, e datoria noastră să amintim femeii că, fără graţie, nu se mai califică drept miracol demiurgic. Iubind-o, fireşte!



This Mortal Coil - Elizabeth Fraser and Robin Guthrie - Song to the Siren
Asculta mai multe audio Muzica »

EMOŢIA - Am spus despre graţie că e sarea în bucatele femeii? Ei bine, pathos-ul, sau emoţia, cum i-am spus mai simplu - e principalul ingredient. Femeia m-a pedepsit pentru că mă iubea. Femeia mi-a căzut în genunchi, implorînd dragostea, pentru că mă iubea. Femeia m-a lovit, insultat, blestemat, pentru că mă iubea. O femeie iubită a aruncat cu scrumiera de marmură după mine şi a vrut să dea foc CD-urior cu muzică. O alta a încercat să mă pedepsească prin pisicile mele, lovindu-le. O alta a traversat ţara din dragoste ca să-şi împlinească aşteptările - pe care, malgré moi, i le-am înşelat. Oricît de mare e sentimentul de vină, oricît de puternică este ura momentană (care e doar reversul temporar al iubirii), oricît de devastator e sentimentul distrugerii iubirii, pentru aceste emoţii extreme, pentru asocierea iubirii însăşi cu rostul în viaţă, merită să cauţi şi să iubeşti femeia. Degeaba cucereşti lumea, dacă nu ai cui dedica victoria. Degeaba răstorni munţi şi învingi sisiful urcînd bolovanul pe culme, dacă asta nu e răsplătită cu emoţia iubitei. Oricum ai lua-o, nu e răsplată mai mare.



Diamanda Galas - Interlude
Asculta mai multe audio Muzica »

OSMOZA - I-aţi pregătit vreodată iubitei micul dejun după o noapte de dragoste ? V-aţi aruncat în vîrtejuri sociale, mizerii birocratice, abjecţii cotidiene ca să o ajutaţi să depăşească o problemă ? I-aţi transmis vreodată înţelegerea deplină sau solidaritatea cu o singură privire sau un gest relevant? Aţi renunţat la obiceiuri sau momente dragi pentru că acestea contraveneau ordinii ei interioare ? ...Nu...? Atunci nu sunteţi demni de iubirea femeii. Să iubeşti femeia înseamnă să te mîntuieşti prin dragostea ei, postind de egoisme şi vanităţi. Înseamnă să te dărui ca să ţi se dăruie. Şi să te simţi împlinit cu ea, şi în ea, şi ciuntit fără. Iar căutarea acestui tot unitar şi osmotic este, prin sine, motivul pentru care să iubeşti femeia.



11-Francois Couperin-Lully jouant le sujet, et Corelli l'accompagnant
Asculta mai multe audio Muzica »


12-Francois Couperin-Corelli jouant le sujet, a son tour , que Lully accompagne
Asculta mai multe audio Muzica »

...care să mă ierte, puţinii, dar distinşii cititori ai Foliilor, dacă am exagerat. Luaţi-o ca pe un mărţişor onest.