RSM - Românul Standard Mediu

O definiţie aproape perfectă dată grosului conaţionalilor mei de Cristian Tudor Popescu într-un editorial din Prosport despre becalita cronică, una din bolile noastre naţionale. O reproduc mai jos, cu tristă admiraţie - eu n-aş fi rezumat natura noastră atît de bine:

"G. Becali a urcat spre cer în ochii naţiei când a început să emită judecăţi morale tranşante la propriu, căci scula sa legiuitoare era „Sabia Dreptăţii“. Războinicul luminii (supranume azi aproape uitat) promitea să spintece în stânga şi în dreapta, să facă dreptate, să stârpească hoţii, mafioţii şi trădătorii de neam.
Cum urma să se facă asta, tehnic vorbind, cu sabia în cauză, nu ştim nici azi. Importante erau glasul bubuitor, gesticulaţia parkinsonică şi bombasmele debitate pe un ton de profet al moralei divine.
Genul acesta de discurs atinge o coardă profundă a sufletului românesc. Lipsit de fibră morală, de sentimentul onoarei, de conştiinţa cuvântului dat, plin de o admiraţie aproape mistică pentru banul nemuncit cinstit şi din greu, cu şpaga în sânge şi cumetria de gât, românul standard mediu (RSM) are din când în când vedenii morale. Dreptate pentru RSM înseamnă suspendarea actului de justiţie şi înlocuirea lui cu mitraliera pe stadion (C.V. Tudor), ţepele în Piaţa Victoriei (T. Băsescu), sabia dreptăţii (G. Becali). „Ne trebuie o dictatură ca-n Rusia, dacă aş fi eu preşedinte, i-aş duce pe ăştia la muncă cu puşca la spate, să fie ordine, să se facă dreptate, băiete, încă o baterie la gheaţă“, acesta este visul RSM. Când îl narează, el subînţelege faptul că, spre deosebire de Justiţie, mitraliera, ţeapa sau paloşul, arme grele, o să-i radă doar pe ştabi, iar el va putea să-şi facă liniştit învârtelile de zi cu zi, că aşa e cinstit. Ultimul şmenar de Dorobanţi, după a doua sticlă de vin, începe să delireze eroic, nu erotic, despre cum vede el dreptatea în România.
Gigi Becali a fost un simptom al bolii unui popor cronic afectat de minţirea de sine. Şi nu ultimul".