E altfel decît cum mi-am imaginat la început, e mai puţin decît merita, e mai bine decît deloc. Pentru cine are chef şi răbdare, ultimele 10 minute din emisiunea "reporterii Realităţii" de mai jos sunt dedicate unui material realizat la Damasc la sfîrşitul lunii iunie. Un oraş viu şi mirabil, cu femei superbe şi bărbaţi decenţi, construcţii degrabă tăietoare de suflu şi vestigii copleşitoare, unde miroase pe stradă a mirodenii şi deşert. Cu cafele, ceaiuri şi mîncare de care nu m-aş putea sătura tot restul vieţii, cu icoane splendide alături de poze cu Hassan Nasrallah, şeful Hezbollah. Şi unde, dacă s-ar găsi alcool altfel decît la hoteluri scumpe sau la contrabandişti suspicioşi, m-aş muta de mîine. Cu limitele libertăţii de expresie m-aş putea, probabil, obişnui, ambetat de aroame şi cadîne:)
octombrie 20, 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Incalc autoritatea sondajului si imi exprim aici dorinta de a intregi suita de nobile exprimari cu Piano Magic - Saint Marie. Numai asa se inchide cercul si pot merge sa dorm cu zambetul pe buze.
Trimiteți un comentariu