Frumoasă corabie, meşteri cîrmaci

Consemnez aici acest reportaj de agenţie de presă, să nu uit vreodată în ce ţară mirabilă am ales, mioritic, să trăiesc, cu ce vajnici de conaţionali conştienţi civic şi inteligenţi istoric convieţuiesc şi de ce să fim patrioţi. Vorba unui prieten, opriţi planeta, vreau să cobor.

Bisericile bucureştene au fost pline de Sfântul Andrei, iar la urne aproape pustiu

Bisericile bucureştene au fost pline până la refuz încă de la prima oră a dimineţii, duminică, de ziua Sfântului Andrei - Ocrotitorul României -, în timp ce în secţiile de votare era pustiu la câteva ore de la deschiderea urnelor.
"De ce să merg la vot? Ce, îmi dau ăia ceva? Măcar la Dumnezeu avem speranţă !", spune Marin Gavrilescu din Ploieşti, care a venit în Capitală de ziua băiatului său, Andrei, care aniversează trei decenii de viaţă.
Deşi era ceaţă şi doar câteva grade peste zero, în faţa bisericii cu hramul Sfântul Andrei de pe Şoseaua Chitila, zeci de oameni sosiţi din tot Bucureşti, şi nu numai, stau cuminiţi la coadă să atingă racla cu moaştele Apostolului românilor. Vorbesc de toate, aşa cum se-ntâmplă la orice coadă.
Subiectul de început face referire la criza financiară modială, la care se înscriu repede bărbaţii mai în vârstă, dar şi salariatele. Fiecare povesteşte despre câte o factură mai consistentă şi despre vecinii săraci, care nu mai au bani să plătească întreţinerea. Apoi trec surprinzător de repede la carnagiul din India.
"Doamne, ce nenorocire! Fereşte-ne Doamne!", spune o femeie. Ca la un semn, toţi cei din jur ridică ochii spre cer şi îşi fac semnul Crucii. Mai de la coadă se aude o voce: "Băi, Marine, ai fost la vot?" Atunci mulţimea se animă. "Vot, care vot? Am şi uitat. De fapt, nici nu mă interesează. De ce să merg la vot. Ce, îmi dau ăia ceva? Măcar la Dumnezeu avem speranţă. La ei? Nimic", răspunde bărbatul, în timp ce intra în biserică.
La fel ca el gândesc aproape toţi cei adunaţi în curtea lăcaşului de cult. Nimeni nu fusese la vot înainte să meargă la Biserică. Oamenii au spus că s-au sculat cu un singur gând: să se închine şi să se roage la Sfântul Andrei, după cum zice Ecaterina Maniu, o femeie de 73 de ani, din sectorul 4.
După ce ating moaştele Sfântului Andrei, oamenii intră în biserică. Acolo, slujba este tinută de un sobor de preoţi condus de părintele Teofil Anăstăsoaie, exarh al manăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor.
În timpul slujbei îşi face apariţia primarul sectorului 1. Este şi ziua lui. Este invitat de preotul paroh în faţă. Se aşează în partea dreaptă. Asistă la slujbă, cam o oră, apoi pleacă discret pe o uşă laterală pe unde au voie doar "ai casei''.
Slujba continuă în linişte, deşi biserica era arhiplină. Părintele Teofil Anăstăsoaie explică evanghelia zilei. Un dregător bogat l-a întrebat pe Isus: "Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?".
"Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele. Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie". Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu", pledează exarhul.
Apoi a vorbit despre ziua Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României. "Sfântul Andrei era din oraşul Betsaida, fiul lui Iona evreul, fratele lui Petru, cel dintâi dintre ucenicii lui Hristos. Acesta a fost mai întâi ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Auzind pe dascălul său zicând: Iată Mielul lui Dumnezeu cel ce ridică păcatul lumii, a urmat lui Hristos. Şi zicând lui Petru: Aflat-am pe Iisus cel din Nazaret, l-a atras spre dragostea lui Hristos. După ce a urmat lui Hristos, când a fost după înălţarea Lui la cer, sorţii au hotărât să propovăduiască în Bitinia şi Marea Neagră, în părţile Propontidei şi Calcedonului, Bizanţului, Traciei, Macedoniei, precum şi în părţile cele ce ajung până la fluviul Dunărea, Tesalia, Grecia şi părţile Ahaiei, asemenea şi în Aminsos, Trapezunta, Iraclia şi Amastris", a continuat părintele.
Sfântul Apostol Andrei a fost martirizat în Patras (Grecia de astăzi), fiind răstignit pe o cruce în formă de X, care poartă numele de "crucea Sf. Andrei".
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, ca sărbătoare naţională bisericească, a mai spus părintele Anăstăsoaie.
La sfârşit, credincioşii au primit pomană şi iconiţe. Săracii, clienţii permanenţi ai bisericii, au fost chemaţi la masă, după obiceiul din fiecare duminică. Unii au reuşit să-şi umple sacoşele cu merinde să aibă şi pentru zilele următoare. Oamenii făceau milostenie, mai ales nevoiaşilor. Aşa au auzit la predică. Apoi, încet, încet curtea s-a golit, rămânând buchetele mari de flori albe mărturii ale periplului de dimineaţă.


pentru aşa popor frumos, o piesă plină de dragoste.



Diamanda Galas - Sono l'Anticristo
Asculta mai multe audio Muzica »

Perversiuni pleurotoase

O papa post-modernă, remix de supermarket al unei bunătăţi moldoveneşti de la bunica, stricto sensu - cighirul. Nu are niciun farmec cu ciuperci de cultură. Dacă tot nu aveţi bureţi de rouă sau ghebe de pe şnur, merg şi ciupercile pleurotus de la magazin.
Bon, aşadar, primul ingredient e o tigaie de teflon. Ciupercile se taie cît mai mărunt cu putinţă, la fel şi ceapa - în proporţia de trei părţi ciuperci la o parte ceapă. Afumătură de porc - costiţă, kaiser, pastramă, ce estem, se taie şi asta cît mai mărunt. Se încinge tigaia, cu un cubulache de unt lăsat la topit, cînd se încinge, arunci în tigaie afumătura tăiată mărunt, pînă-nspre rumenire. Între timp arunci şi niscai stropi de tărie - asta pentru ca la urmă afumărura să fie şi mai parfumată şi extremissim de fragedă, iar dacă e şi un ţîr de ienibahar, cu atît mai bine. Peste ceste minunate lucruri încinse se aruncă ceapa şi ciupercile. După cinci minute de rumeneală, începi să amesteci delicat, şi presari sare, piper şi un pic de rozmarin, care dă un acel gust iuţel-indescriptibil şi ciupercilor, şi cărnii afumate de porc. Ies aburi? Scad ciupercile ? Forţează nota! Aruncă juma' de pahar de vin sau bere, pune la loc pe foc şi agită înspre uniformizare. Cînd începe iar să scadă, arunci înăuntru două-trei linguri de smîntînă şi un ou, după care amesteci din nou. mai ţii la foc trei patru minute, să se prindă şi uniformizeze tot, apoi pui în farfurie, cu nişte pîine proaspătă şi un pahar de traminer sau fetească albă - e o nebunie. Alături, dacă e musai de garnitură, salată de roşii strivite cu busuioc sau niscai orez prăjit cu un alt ţîr de ceapă. Că tot veni vorba de nebunie, iată pe ce s-a gătitu-s-a ceastă mirabilă minune la minut:



John Playford - Faronell's Division
Asculta mai multe audio Muzica »

Lucruri nespuse

Stare de transă - confluenţa cu toate locurile comune şi plăcute ale amorurilor stereotipe, de care, de data asta, n-am să fug. Ţi-aş dedica toate aceste cîntece, dacă ar fi ale mele. Şi aş dansa cu tine pe toate. Cum nu sunt, nu pot decît să ţi le amintesc. Te respir, doamnă.









TEARS FOR FEARS - WOMAN IN CHAINS
Vezi mai multe video din Muzica »



blondie - heart of glass
Vezi mai multe video din Muzica »



Chris Isaak - Wicked Game
Vezi mai multe video din Muzica »



chris rea - looking for the summer
Vezi mai multe video din Muzica »



Dire Straits-You and Your Friend
Vezi mai multe video din Muzica »



"MON AMIE LA ROSE"
Vezi mai multe video din Muzica »



Natacha Atlas - Gafsa
Vezi mai multe video din Muzica »



Nat King Cole - Aquellos Ojos Verdes
Asculta mai multe audio Muzica »

Bună ziua, Prinţesă!

Cumplită formă, teribil fond. Acelaşi mesaj.

Q O T Z

Mai am jumătate de viaţă, pentru că jumătate a plecat odată cu Yasser. Pentru jumătatea vieţii mele, un profil vizual idolatru:)

O nouă ispravă - vită iute în bere cu legume

Un papa bun de nu se poa', care se face iute - şi la timp, şi la gust - şi se papă lejer în ceas de seară.

Care se ia o bucată de muşchi de viţel - nucă, vrăbioară, you name it - şi se taie în fîşii subţiri de tot. Fîşiile se dau cu măghiran, piper, cimbru, chili şi - miam-miam - niscai ghimbir de la plic, dacă nu estem proaspăt ras. Ca variantă, la următoarea recidivă voi încerca şi cu hrean ras, să văz cum iese. Se toacă o ceapă mică - de preferinţă cât mai mărunt, care se căleşte într-o ţîră de ulei. Cu tigaia încinsă (un wok e şi mai bun, dacă aveţi) şi ceapa sfîrîindă, aruncaţi fîşiile de vită, lăsaţi-le să facă sfîrrrr vreo două minute, după care începeţi şi puneţi bere peste - puţin, lăsaţi 30 sec pe foc, începe berea să se evapore şi să pătrundă carnea, agitaţi tigaia cum aţi văzut la tembelizor la chefi şi reluaţi procesul de cîteva ori - funcţie de calitatea cărnii, e gata cînd puteţi să luaţi o fîşie înţepînd uşor cu furculiţa, semn că s-a frăgezit suficient. Toate astea se întîmplă la foc iute. Acu'i acu - chestiunea se face aproape la fel cu legumele, care legume - ardei, dovlecei, eventual praz sau cozi de ţelină - eu am pus tulpinile de ţelină - se taie şi ele fîşii şi se prăjesc la foc puternic, tot cu bere, sare, busuioc şi, de preferinţă, alt fel de piper decît cel folosit la carne. Pentru cei care nu pun mare preţ pe nivelul de colesterol, ciupercuţe tăiate longitudinal, adăugate mai spre sfîrşit, să păstreze gust de ciuperci şi să nu absoarbă prea mult ulei. Se aranjează frumos în farfurie şi se papă - hehe - cu un vin roşu demisec.

Ei bine, la aşa fast food, o piesă realmente fast(ă) şi seducătoare:



Charles Gounod - Ou voulez-vous aller
Asculta mai multe audio Muzica »

Autruchameau - una din acele ciorbe

Se numeşte şi ciorba-prototip, ciorba-compromis, bici super-pocnitor din căcat - aici căcatul înseamnă să ai te temirice pentru prepararea ei. mai precis de-atît, este vorba despre a face o ciorbă din nimic.

Adică: se iau nişte oase care se pun la fiert. Cu sare. Legumele (albitură, adică ţelină, pătrunjel sau păstîrnac, rase), un morcov, trei cepe medii sau două mai măricele, ardei sau gogoşari - vreo doi, cartofi sau orez, juma' de litru de borş, mazăre şi/sau dovlecei, condimente. Pun mai multă sare, pentru că legumele, albitura în special - sunt dulci şi absorb. Toate legumele se rad/taie în fîşii sau cubuleţe şi se prăjesc în tigaia de teflon, cu nişte ulei, vin, şi, de preferinţă, cu nişte măghiran din plic sau ienibahar. după ce se rumenesc bine se pun în supa în care au fiert oasele şi carnea. Aspectul esenţial - se numeşte ciorbă de struţocămilă pentreu că oasele trebuie să fie din altă specie de animal decît bucăţile de carne pe care le haleşti. A mers orice combinaţie- cubuleţe de porc cu supă din oase de vită sau pasăre, oase garf afumate cu piept de vită, cubuleţe de piept de pui şi aripioare sau spate de pui în supă de oase de viţel etc. Cel mai bine mi-a ieşit cea cu supa făcută din oase de vită, fierte vreo 3-4 ore la foc mic, cu cubuleţe de piept de pui.
Dar să revenim, Se fierb bine oasele, aşadar (şi se spumuieşte supa, evidemment) cu bucăţelele de carne. Se adaugă legumele bine rumenite în tigaie, iar de-aici începe balul. Cimbru, busuioc, un pic de rozmarin dacă bucăţelele de carne sunt de porc. după vreo oră de fiert, tot la foc mic, se pun cartofii, tăiaţi cubuleţe, sau orezul, se gustă, proporţionează (mai adăugaţi sare, dacă nu e suficient de sărată, iar dacă e prea sărată, una-două linguriţe de miere), boia de ardei iute sau chili - funcţie de gust, eu pun din belşug. După încă juma' de oră în care au fiert toate astea se adaugă borşul, în prealabil dat o dată în clocot cu frunze de leuştean. Mai fierbe cinci minute, după care se aruncă în ciorbă frunze de pătrunjel şi, mai ales dacă e carne de pui implicată, mărar, şi se opreşte focul. Se papă cu o cinzeacă de tărie rasă înainte, cu smîntînă şi ardei iute. Dacă e cu oase de porc, merge şi mai şi cu mămăligă, mai degrabă decît cu pîine. O asemenea abundeţă de gusturi distincte merită o piesă pe măsură.



Jean-Baptiste Lully - Te Deum
Asculta mai multe audio Muzica »

Cel mai accesibil deliciu: CIUPERCI LA GRĂTAR

Un preparat de pus oricînd pe platou, la orice masă, va merge de minune, ca entrée, fel doi sau chiar desert. Pe cît de savuros, pe atît de simplu de pregătit. Aşadar, ciuperci de cultură, dintr-alea albe, cîte vă poftesc burta şi inima, cîte încap pe grătar, tigaia cu teflon etc. Se folosesc doar pălăriile, iar acelea trebuie curăţate de stratul protector , lucrubcare se face rapid, cu mîna. În fecare ciupercă se pun: niscai sare (nu mult, că se strică tot), o feliuţă dintr-un căţel de usturoi sau nişte usturoi pisat, se presară rozmarin (iarăşi, nu mult), iar în pălăria ciupercii se pune un cubuleţ de caşcaval sau brînză cheddar sau emmenthaler (nu puneţi telemea sau feta, că nu merge). Pentru mofturi, sub bucata de caşcaval se poate pune o bucată dintr-o felie de salam sau un cubuleţ proporţional de şuncă, iar deasupra se poate pune o felie de roşie deja coaptă un pic, dată cu nişte busuioc (merge şi fără astea). Neapărat, peste caşcaval, cîteva frunze de mărar şi o ţîştirică de piper. Ciupercile sunt gata cînd se topeşte caşcavalul şi acoperă pălăria. Le lăsaţi cinci minute să nu frigeţi limba şi păpaţi, de preferinţă cu o cinzeacă de tărie sau cu un vin alb, demisec (sauvignon, dacă e pe alese). Menţiune, dacă vi se pune pata să vedeţi cum sunt ciupercile ca desert, în loc de caşcaval puneţi brînză dulce, de la băcănie, iar în loc de alte mirodenii, miere zaharisită sau vreo dulceaţă la îndemînă (eu am folosit de cireşe amare). Gustul şi plăcerea sunt ceva de speriat, atît de de speriat că asociez ciupercile de mai sus cu piesa care li se cuvine.



Bumcello - Death in Brest
Asculta mai multe audio Muzica »