Cîteva opinii despre noi

publicat la 16 ianuarie 2010


Revin cu feedback-ul de odinioară pe care ni-l dădeau străinii. Textele de mai jos sunt reproduse din cartea la care promiteam să revin - "Firea românilor", un amplu eseu de filosofie politică sub coordonarea dr. Daniel Barbu.

Conrad Iacob Hildebrandt, diplomat şi predicator protestant suedez, la 1656:
"Aceşti români de rînd, de condiţie servilă, sunt aplecaţi spre hoţie şi tîlhărie, de aceea sunt pedepsiţi aspru în Transilvania şi traşi de obicei în ţeapă, astfel că se pot vedea aproape înaintea tuturor oraşelor, tîrgurilor şi satelor ţării astfel de spectacole îngrozitoare. Faţă de moartea prin ţeapă sau par, ei merg bucuroşi la spînzurătoare cînd sunt osîndiţi, spunînd că şi Hristos mîntuitorul lor a fost spînzurat pe cruce."

Petru Bogdan Baksic, episcop catolic, călător în Moldova, 1640:
"Preoţii sunt ignoranţi. Oficiază în limba slavonă a Sf. Chiril. Călugării şi preoţii români citesc şi slujesc în limba slavonă, cu slovele Sf. Chiril şi nu înţeleg nimic din ceea ce citesc; sunt foarte puţini acei care înţeleg ce citesc..."

"Am văzut că atunci cînd vine cineva pentru vreo pricină, soţ contra soţiei sau soţie contra soţului sau paroh contra laic etc, el (episcopul) rezolvă repede pricina, fără a ţine seama nici de canoane, nici de concilii sau de autorii care ne învaţă să judecăm drept. Şi pe care-l găseşte vinovat, îl bagă imediat la închisoare şi-l bate ca pe animale, uneori cu propria lui mînă (bătaia e ruptă din rai, nu? - n.m.), fără a păzi preceptul care zice "cei care lovesc..." şi apoi ia cît vrea ca pedeapsa pentru vina pe care o are. Cînd vrea să se despartă soţie de soţ şi să desfacă legătura căsătoriei, cum se obişnuieşte la ei pentru cel mai neînsemnat cuvînt, face mai întîi o învoială cu ei: "Cît daţi?" şi după ce a făcut mai întîi preţul, dă voie ca un bărbat să ia altă soţie şi o femeie alt soţ. De asemeni cînd cineva se vrea hirotonit, se înţelege mai întîi din preţ şi apoi este hirotonit.

Erasmus Heinrich Schneider von Weismantel, militar german şi locotenent al armatei suedeze, la 1713:
"Această ţară (Moldova) are pămîntul cel mai minunat şi mai mănos şi nu ar fi mai prejos nici de Ungaria, nici de Podolia, dacă un asemenea pămînt ar fi stăpînit de alţi locuitori şi muncitori mai harnici (...) aici nu se duce lipsă de nimic decît de oameni harnici şi cinstiţi."

"Aşa după cum sunt originea, firea, obiceiurile şi moravurile lor, tot astfel este şi credinţa şi religia lor, deşi ei se socotesc creştini şi anume de rit ortodox. Totuşi, la oamenii de rînd noţiunile despre creştinism nu merg mai departe decît că ei ştiu că au fost botezaţi, că ar exista Sfînta Treime, îngerii şi satana şi că ar fi o viaţă veşnică şi o osîndă veşnică. Despre cuvîntul Domnului şi despre Biblie nu au nicio cunoştinţă, iar puţinii lor preoţi au foarte puţine cunoştinţe, căci nu ştiu mai mult decît doar să citească, iar mulţi dintre ei nici nu ştiu să scrie. Ce este o predică nu ştie nimeni în toată ţara. Popa cîntă cîntările şi psalmii rituali numai din obişnuinţă, pe lîngă popă enoriaşii nu sunt în stare nici să înţeleagă bine şi nici să tălmăcească cele auzite... Ar vrea şi ei să se roage, dar nu ştiu nicio rugăciune, chiar Tatăl Nostru îl ştiu foate puţini oameni din toată ţara. Ei cad doar în genunchi dinaintea icoanelor, dimineaţa şi seara, mari şi mici şi în loc de rugăciune fac atîtea cruci cîte vor. Totuşi, ca să arate că ei sunt creştini adevăraţi şi că pe deasupra ei mai aparţin singurei religii adevărate, ei se fălesc cu postul şi în fapt şi postesc foarte mult şi aspru (...) iar femeile, măcar că aproape nu ştiu nimic despre cuvîntul lui Dumnezeu, ţin totuşi morţis la post şi la ceremoniile lor, deşi ele se duc puţin - şi multe dintre ele chiar deloc - la biserică. (...) Cu acest creştinism aşa grozav al lor, ei dispreţuiesc religiile noastre şi sunt aşa de îndărătnici că nu ne lasă nicidecum de voie bună să îngropăm pe morţi noştri alături de ai lor sau măcar numai în aceleaşi cimitire, chiar dacă în cele din urmă s-au încredinţat şi lămurit că eram şi noi creştini, măcar că nu ţineam posturile lor, în a căror ostentaţie se mărginea toată religia lor creştină."

Pe-aşa veselie de texte îmi vine să veselesc şi chefuiesc, aşa că vă ofer tarantella mea preferată (din aceeaşi perioadă cu textele astea):


Tarantella di Napoli
Asculta mai multe audio Muzica

a bon entendeur!