iunie 21, 2008

Apellvm necessitatis

Au trecut nouă luni - cît o gestaţie - de cînd îmi iau armele de omorît timpul duşman de la americani, britanici, ruşi sau, mai ales, germani. Mult timp am avut de ucis, dacă am ajuns să trag cu toate, iar timpul, iată, tot nu a murit. Cel mai interesant este însă contactul cu ceilalţi ucigaşi de timp cu arme din al Doilea Război Mondial. Un microunivers social în sine, cu doctori, pungaşi, aventurieri, femei, fanatici în religia lor, filantropi, guru, ingineri, beţivi etc. Experienţa de comunicare cu această masă m-a învăţat şi mai multe despre iertare, toleranţă şi acceptarea diversităţii. Şi, mai ales, despre propriile limite - inclusiv cele ale timpului.

Amicilor mei de la Toujane, Carentan, Matmatah, Stalingrad şi alte fronturi le dedic o piesă motivaţională pentru orice Caută&Strică.



SITD - Propaganda
Asculta mai multe audio Muzica »

Toate cele bune!

Niciun comentariu: