mai 09, 2008

BKL

Îmi pun multe speranţe în amploarea pe care o ia scandalul banilor pe care Gigi Becali îi trimisese la Cluj ca să stimuleze jucătorii de la Universitatea. Speranţa mea - naivă, ce-i drept - e să văd acest simbol al românismului etern şi recent deopotrivă după gratii. Sau, măcar preţ de cîteva zile, cu cătuşe la mîini. Becali întrupează în mare măsură cam tot ce-mi repugnă mie mai mult în fiinţa noastră naţională - acest "mioritism militant", dacă poate fi numit astfel. Trăiesc cu fantasma - candidă, ce-i drept - că odată cu acest personaj intră în recluziune mîrlănia naţională, creştinismul formal şi exhibit, şmecheria, bucuria de a-l ţepui pe Celălalt, care e fraier, poluţiile ultranaţionaliste pe chiloţii lui Mihai Viteazu. Adică manelismul în mai toate formele lui de manifestare. Mergînd mai departe cu fantasma, ar fi frumos ca BOR, vinovată de tolerarea, chiar de complicitatea prin tăcere a acestui tip de manifestare, să-şi spele din păcate excomunicîndu-l pe Becali. Atunci m-aş simţi mai bine ca român. Iar dacă toate acestea vor porni din Cluj-Napoca, o urbe faţă de care - o spuneam şi deunăzi - am o afecţiune cu totul specială, m-ar putea chiar încerca o senzaţie de "smerită mîndrie" - scuze pentru oximoron - că sunt român.

Niciun comentariu: