Pe dinafară mi-e tot mai rău, pe dinăuntru, tot mai bine. Vine un fel de primăvară în mine, de două zile nu am mai avut coşmaruri - ba, mai mult, tocmai îmi începe un vis frumos. Îmi dau seama că lucrurile simple sunt cele mai frumoase. Că un ou fiert la vremea lui e mai delicios decît cea mai sofisticată salată de fructe de mare cu un vin exquisite. Că adevărul nu e Unică sferă, ci cub relativ, şi că niciodată, nimeni nu îl va vedea fix la fel. Şi chiar dacă doi oameni îşi alătură privirile şi li se pare că-l văd din acelaşi unghi, cu tîmplele lipite, sigur nu îl vor vedea la fel. Odată înţeles şi acceptat adevărul despre adevăr, lucrurile par mai simple şi mai frumoase. Mă bucur de această stare care, prin comparaţie cu recentul meu, îmi pare, realmente, una de graţie. Voi construi pe această temelie, cu diferenţa că, dacă şi acum se va surpa, voi regăsi puterea de a o lua de la capăt, pentru că e suficient să mă mut din locul din care priveam cubul. Sau să-l mişc puţin, eventual cu un şut. Visez la Renaştere.
PS: Tot mai mulţi oameni îmi reproşează discursul mai degrabă livresc şi pigmentat cu volute bombastice. Când mai mulţi îţi spun că eşti beat, te duci şi te culci, aşa că voi încerca să-l simplific. Sper ca intenţiile mele de sinteză să nu derapeze în verbiaje.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu