Vremea schimbărilor

Jean-Baptiste Lully - Te Deum
Asculta mai multe audio Muzica »


O idee minunată cît graţia triumfală a acestui marş celebru, pe care ţin să-l asociez cu rîndurile de mai jos.

Povesteam nu cu mult timp în urmă despre prinţesa gîndurilor mele şi despre felul în care dragostea mea de curte reuşeşte să mă ţină departe de recentul meu negru. Revin cu cîteva consideraţii despre personaj devenit, nu tocmai peste noapte, punctul de referinţă al prezentului personal.
Mai întîi, ideea: prinţesa a vorbit, în curtea castelului în care stăm amîndoi, despre un om care, înglodat în datorii la cămătari, a înfiinţat o loterie avînd ca premiu propria casă, pentru care acumulase aceste datorii. Suficiente bilete cît să acopere datoria, iar cel care cumpăra un bilet de loterie avea şansa, contra a cinci ludovici, să devină proprietarul casei. Este minunat! Vreau să fac o loterie cu amintiri - cea mai grea povară de pe umerii mei. Nu ştiu ce preţ să pun pentru aşa ceva, o să mă gîndesc dacă am măcar ceva valoros de oferit ca mare premiu. Dar cel care va cumpăra un bilet de loterie se alege, oricum, cu o amintire care nu e a lui şi care îi poate folosi, iar eu scap de acest balast.
Peste doar cîteva zile mă mut din grajdurile castelului în dependinţele apartamentelor castelanei mele. Inutil să remarc evoluţia extaordinară, schimbarea aşternutului de paie cu cearşafuri albe de in sau faptul că voi asculta direct de ordinele prinţesei şi nu de vreun herghelegiu cu ambiţii ecvestre. Pot compara prinţesa mea cu un maestru kung fu din filmele chinezeşti cu karate care, atacat de tot felul de probleme din toate părţile, se bate cu ele cu serenitatea imbatabilului, primeşte pumni şi palme şi lovituri de picior, parează, contraatacă fără să clipească. Cum castelana mea kung fu este om şi nu zeu, dacă o mai ţine mult aşa va fi, în cele din urmă, doborîtă. Am decis să mă arunc în luptă alături de ea, măcar cît să-i pasez la timp săbiile, suliţele sau beţele de care are nevoie pentru a-şi neutraliza inamicii. Dacă va fi doborîtă, probabil că adversarii nu mă vor ierta nici pe mine, cum am fost parte implicată. Dacă împreună vom doborî duşmanii ei, îmi va fi recunoscătoare şi mă va ajuta să mă lupt cu ai mei. Dacă voi fi doborît numai eu, pier într-un scop altruist şi nobil şi nu-mi pare rău. Iar dacă suntem învinşi amîndoi, măcar o facem împreună.
În altă ordine de idei, am primit astăzi o propunere greu de refuzat. Aceea de a face o investiţie. Mai precis, să fac un credit, cu care să finaţez reparaţia casei bunicului meu, aflată în paragină, şi care, după ceva timp, va fi a mea. Este în Moldova săracă, într-o zonă nesigură, ocolită de prosperitate şi de investiţii. Dar este locul de care mă leagă cele mai frumoase amintiri din copilărie, care are o minimă infrastructură cît să se poată trăi şi în care m-aş putea refugia departe de tumultul Capitalei. Aşa că voi renunţa la alte intenţii şi mă voi concentra aici . viitoarea mea casă la ţară :)