Pentru prima dată în ultimii 15 ani, sentimentele mele politice sunt bulversate - un amestec de dezamăgire şi apatie. În '96, 2000 şi 2004 am mers ţintă la secţia de votare, ştiind unde să pun ştampila, ştiind ce aştept de la candidat şi, mai ales, împotriva cui dau votul. Restul acestui popor damnat la inerţii retrograde m-a forţat, în 2000, să pun înfrigurat ştampila pe Iliescu, răul mai puţin uriaş, în comparaţie cu Vadim. Patru ani mai tîrziu stăteam la coadă să votez împotriva lui Năstase, inconştient că dădeam girul meu unui preşedinte manelist cu veleităţi de Vodă. Ei bine, duminică nu ştiu exact ce să caut la vot. Sunt profund dezamăgit de partidul care, cel puţin în principiu, se subsuma convingerilor mele liberale. Sunt dezamăgit şi de candidatul la Primărie pe care, altfel coerent, suficient de român şi suficient de neromân cît să-mi cîştige încrederea, eram gata să-l votez. Aşteptam ca PNL să lupte pentru separarea, într-un stat bolnav de visul lui Teodosie, a regatului ceresc de cel terestru, a Bisericii de Stat. Aşteptam o pledoarie perpetuă pentru Statul de drept şi primesc subsidii grase pentru Catedrala Megalomaniei Neamului şi candidaţi cu sutană pe listele PNL. Aşteptam un Orban prieten cu toţi şi primesc un Orban homofob şi teribilist în promisiuni. În premieră, votul meu nu poate fi unul politic, PNL nu-mi mai inspiră încredere. Partea cea mai neplăcută e însă că nu am alternativă. Oprescu, favoritul concitadinilor mei, e de nevotat - extensia presupus decentă a unui Iliescu indecent cît pentru o istorie. Vasile Blaga e ambasadorul şi clona lui Băsescu, un om pentru care eu nu-mi mai sacrific girul electoral – autoritar şi slugarnic, pretenţii de gospodar şi istorie de pişicher mioritic. Diaconescu, poate singurul candidat de bun simţ, e victima unui joc politic şi se complace, probabil că tot din bun simţ, în postura de sparring partner venit dintr-un partid pe care nu-l pot vota din principiu. Ceilalţi sunt de neluat în seamă – Guşă e un trîmbiţaş cu idei suprarealiste şi eurosceptic pe deasupra, Pavelescu, un marţafoi retoric ieşit strict din filosofia miticistă. Cât despre homofobul de Ştefănescu, aleg să nu mă propnunţ, pentru că nu vreau să devin obscen. Speram să nu cad în plasa cetăţeanului apatic şi a celui care îi bagă pe toţi în aceeaşi oală a nepăsării. Şi totuşi, trebuie să mă duc la vot. Mai desfac o bere şi întreb: cu cine pla calului să votez?
Manu Chao - Politik Kills
Asculta mai multe audio Muzica »
mai 28, 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu