Uraganul meu devastator. Cataclismul meu de primă maturitate. A venit ca cea mai dulce briză cu iz de muson, aducătoare de ploi fertile şi prosperitate lăuntrică. S-a oprit şi m-a transformat în secetă, mi-a pîrjolit culturile şi mi-a secat rîurile. A trecut apoi peste mine uraganul, care a ras tot de pe faţa pământului, a inundat şi transformat totul într-o uriaşă mocirlă, duhnind fetid a moarte. Mirosul se întoarce la fiecare briză. În acest loc nu se mai poate trăi. Voi peregrina pînă departe sperînd să găsesc pămînt fecund. Deocamdată, mă sperie cu groază de moarte fiecare briză.
Pizda măsii de viaţă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Asa cum tu imi spuneai mie ca avem intotdeauna pamant fecund a ne tavali in el pana la gasirea identitatii, asa iti spun si eu ... altfel. Esti victima unui furt. Pe fata. Furat, dus, nu mai exista. Acea bucata din viata ta. Mie mi-au furat portofelul. Important. Pentru ca eram in clasa a 9-a si mergeam cu autobuzul 135. Stiu si cine mi l-a furat. Un individ slinos care a stat pe ganduri, fie sa ma pipai prin sarafanul bleumarin (ca deh, sunt suficient de batrana sa fi purtat oroarea aceea de sarafan) ori sa imi ia portofelul. Portofelul a fost mai atractiv, pana la urma. De ce m-a durut? De ce o sa-i tin minte mutra infecta toata viata? Pentru ca era un portofel rosu, din piele frumos mirositoare, de varsta mea. Mama il cumparase la Beijing/Pekin acum 36 de ani si nu-mi dadea voie sa umblu la el. Il cumparase in ziua in care a aflat ca este insarcinata cu mine gratie ierburilor chinezesti, nicidecum eforturilor la Sovata. O dubla rusine, deci. Am pierdut si portofelul rosu pe care il adoram pur si simplu si simbolul lui. Dar uite, n-am sa uit ca a existat. Mi-e dor de el. Dar acum, la maturitate, mi-am cumparat un portofel galben cu flori brodate cu 15 RON. Imi place la fel de mult si il inlocuieste cu succes pe cel rosu, pentru ca e o noua etapa si mi se potriveste mai bine acum. Nu mai plang dupa portofelul rosu, din piele frumos mirositoare. Portofelul galben e din plastic, dar astea-s vremurile in care traim. Nimic mai spectaculos pentru o fiinta inteligenta decat adaptarea.
Trimiteți un comentariu