26 decembrie

Ziua cea mai frumoasă şi mai cumplită de peste an. În care mor în fiecare jumătate de clipă doar pentru ca în cealaltă jumătate să mă simt, hélas, din nou. Zi de extaz şi sfîşiere interioară, în care-ţi auzi fiecare particulă de viaţă cum se dilată, palpitînd, explodează, se stinge şi - fir-ar să fie - se adună din nou şi o ia de la capăt. Ziua tuturor gîndurilor schizoide şi a tuturor realităţilor inventate şi a memoriei care nu uită şi nu iartă. Am să fur ziua asta şi mi-o voi face naştere, prohod şi înviere. Nu am uitat nimic, nu mi-am iertat nimic, nu mi-am ispăşit pedeapsa. Te iubesc cu aceeaşi energie bolnavă care mă mutilează în fiecare clipă.
Iar astăzi colţii tăi mă sfîrtecă mai adînc decît de obicei.

Încă un an.

Iar la final, muzică - una ţie, una mie.



Jean Henri d'Anglebert - Passacaille d'Armide (d'apres Lully)
Asculta mai multe audio Muzica »



Tuxedomoon - The Waltz
Asculta mai multe audio Muzica »

Am viaţa pe care o merit.

Comme j'aimerais que tu m'comprennes

Si tu savais comme j'ai envie d'un peu de silence. Dacă nu mi-ai mai urla aşa din străfunduri, poate că aş reuşi să-mi tac. Dar mă dori, ca frumuseţea. Nu din mimetism, că nu fac ca tine, ci din instinct tributar, urlu, la rîndu-mi, prima mea amintire muzicală.



C'est étrange, je ne sais pas ce qui m'arrive ce soir
Je te regarde comme pour la première fois

Encore des mots toujours des mots les mêmes mots
Je ne sais plus comment te dire
Rien que des mots

Mais tu es cette belle histoire d'amour que je ne cesserai jamais de lire

Des mots faciles des mots fragiles c'était trop beau
Tu es d'hier et de demain
Bien trop beau
De toujours ma seule vérité
Mais c'est fini le temps des rêves
Les souvenirs se fanent aussi quand on les oublient
Tu es comme le vent qui fait chanter les violons
et emporte au loin le parfum des roses
Caramels, bonbons et chocolats
Par moments, je ne te comprends pas
Merci, pas pour moi mais
Tu peux bien les offrir à une autre
Qui aime le vent et le parfum des roses
Moi les mots tendres enrobés de douceur
Se posent sur ma bouche
Mais jamais sur mon cœur
Une parole encore

Paroles et paroles et paroles
Écoute-moi
Paroles et paroles et paroles
Je t'en prie
Paroles et paroles et paroles
Je te jure
Paroles et paroles et paroles et paroles
Paroles et encore des paroles que tu sèmes au vent

Voilà mon destin te parler, te parler comme la première fois
Encore des mots toujours des mots les mêmes mots
Comme j'aimerais que tu me comprennes
Rien que des mots
Que tu m'écoutes au moins une fois
Des mots magiques des mots tactiques qui sonnent faux
Tu es mon rêve défendu
Oui tellement faux
Mon seul tourment et mon unique espérance
Rien ne t'arrêtes quand tu commences
Si tu savais comme j'ai envie d'un peu de silence
Tu es pour moi la seule musique
qui fait danser les étoiles sur les dunes
Caramels, bonbons et chocolats
Si tu n'existais pas déjà... je t'inventerais
Merci pas pour moi, mais
Tu peux bien les offrir à une autre
qui aime les étoiles sur les dunes
Moi les mots tendres enrobés de douceur
Se posent sur ma bouche mais jamais sur mon cœur
Encore un mot juste une parole

Paroles et paroles et paroles
Écoute-moi
Paroles et paroles et paroles
Je t'en prie
Paroles et paroles et paroles
Je te jure
Paroles et paroles et paroles et paroles
Paroles et encore des paroles que tu sèmes au vent
Que tu es belle !
Paroles et paroles et paroles
Que tu est belle !
Paroles et paroles et paroles
Que tu es belle !
Paroles et paroles et paroles
Que tu es belle !
Paroles et paroles et paroles et paroles
Paroles et encore des paroles que tu sèmes au vent.

URBI, NON ORBI

Depun, aici, cîteva secvenţe romane, cu o întîrziere justificată doar de nevoia de macerare a momentului. Roma a fost o mirabilă experienţă iniţiatică - nu pentru că Cetatea ar arăta, în multe locuri, etern (aşa e), nu pentru că, adesea, e copleşitor de frumoasă (şi eu, şi aparatul foto am obosit, la un moment dat, să vrem să furăm digital ipostazele Romei), nici măcar pentru că în multe feluri m-am simţit ca acasă. Ci pentru că am redescoperit dragostea.





Una din acele crîşme


Şi da, aşa ceva se vinde la Roma


Roma nu mi-a oferit, aşa cum cer stereotipurile, soare. Asta nu a făcut-o cu nimic mai puţin plăcută.

A N T I E N N E S

Antienne este strămoşul refrenului şi a apărut - unde altundeva - în biserică. Sunt psalmi cîntaţi de un solist dublat de un mini-cor. Pentru că găsesc unele din aceste antiennes extrem de frumoase, le plantez aici, să nu vreodată de ele. Charpy kicks ass, la fel şi Il seminario musicale şi Le Poeme Harmonique :)



Charpentier Psaume 26 - Dominus Illuminatio mea
Asculta mai multe audio Muzica »

Psalmul 26
1. Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?
2. Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?
3. Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu;
4. Cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut.
5. De s-ar rîndui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea.
6. De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc.
7. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
8. Ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui.
9. Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui;
10. Pe piatră m-a înălţat. Şi acum iată, a înălţat capul meu peste vrăjmaşii mei.
11. Înconjurat-am şi am jertfit în cortul Lui jertfă de laudă. Îl voi lăuda şi voi cânta Domnului.
12. Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieşte-mă şi mă ascultă.
13. Ţie a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta.
14. Să nu-ţi întorci faţa Ta de la mine şi să nu Te abaţi întru mânie de la robul Tău;
15. Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă laşi, Dumnezeule, Mântuitorul meu.
16. Că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat.
17. Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta şi mă îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.
18. Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi.
19. Cred că voi vedea bunătăţile Domnului, în pământul celor vii.
20. Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul.

Psalmus 26
[I.]
Dominus illuminatio mea, * et salus mea: quem timebo?
Dominus protector vitæ meæ: * a quo trepidabo?
Dum appropiant super me nocentes, * ut edant carnes meas,
Qui tribulant me inimici mei: * ipsi infirmati sunt et ceciderunt.
Si consistant adversum me castra, non timebit cor meum ;
si exsurgat adversum me prælium, * in hoc ego sperabo.
Unam petii a Domino, hanc requiram: * ut inhabitem in domo Domini omnibus diebus vitæ meæ;
Ut videam voluptatem Domini, * et visitem templum ejus.
Quoniam abscondit me in tabernaculo suo: * in die malorum protexit me in abscondito tabernaculi sui.
In petra exaltavit me: * et nunc exaltavit caput meum super inimicos meos.
Circuivi, et immolavi in tabernaculo ejus hostiam vociferationis: * cantabo, et psalmum dicam Domino.

[II.]
Exaudi, Domine, vocem meam, qua clamavi ad te: * miserere mei, et exaudi me.
Tibi dixit cor meum, exquisivit te facies mea: * faciem tuam, Domine, requiram.
Ne avertas faciem tuam a me: * ne declines in ira a servo tuo.
Adjutor meus esto: * ne derelinquas me, neque despicias me, Deus salutaris meus.
Quoniam pater meus et mater mea dereliquerunt me: * Dominus autem assumpsit me.
Legem pone mihi, Domine, in via tua: * et dirige me in semitam rectam, propter inimicos meos.
Ne tradideris me in animas tribulantium me, † quoniam insurrexerunt in me testes iniqui, * et mentita est iniquitas sibi.
Credo videre bona Domini * in terra viventium.
Expecta Dominum, viriliter age: * et confortetur cor tuum, et sustine Dominum.




Charpentier - Antienne - Psaume 69 - Deus in adjutorium meum
Asculta mai multe audio Muzica »

Psalmul 69
1. Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te!
2. Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu;
3. Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele;
4. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: "Bine, bine!"
5. Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!"
6. Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă!
7. Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi!

PSALMUS 69

Deus in adjutórium meum inténde : * Dómine, ad adjuvándum me festina.
Confundántur, et revereántur, * qui quaerunt ánimam meam.
Avertántur retrórsum, et erubéscant, * qui volunt mihi mala.
Avertántur statim erubescéntes * qui dicunt mihi: Euge, euge.
Exsùltent et laeténtur in te omnes qui quaerunt te : * et dicant semper: Magnificétur Dóminus: qui díligunt salutáre tuum.
Ego vero egénus, et pauper sum : * Deus ádjuva me,
Adjútor meus, et liberátor meus es tu : * Dómine, ne moreris.




Charpentier - Miserere - Psaume 50
Asculta mai multe audio Muzica »

Psalmul 50
1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Psalmus L
Miserere mei, Deus: secundum magnam misericordiam tuam.
Et secundum multitudinem miserationum tuarum, dēlē iniquitatem meam.
Amplius lavā me ab iniquitate mea: et a peccato meo mundā me.
Quoniam iniquitatem meam ego cognōscō: et peccatum meum contra me est semper.
Tibi soli peccāvī, et malum coram te fēcī: ut iustificeris in sermonibus tuis, et vincās cum iudicaris.
Ecce enim in inquitatibus conceptus sum: et in peccatis concepit me mater mea.
Ecce enim veritatem dilexisti: incerta et occulta sapientiae tuae manifestasti mihi.
Asperges me, Domine, hyssopo, et mundābor: lavābis me, et super nivem dēalbābor.
Auditui meo dabis gaudium et laetitiam: et exsultabunt ossa humiliata.
Averte faciem tuam a peccatis meis: et omnes iniquitates meas dele.
Cor mundum crea in me, Deus: et spiritum rectum innova in visceribus meis.
Ne proiicias me a facie tua: et spiritum sanctum tuum ne auferas a me.
Redde mihi laetitiam salutaris tui: et spiritu principali confirma me.
Docebo iniquos vias tuas: et impii ad te convertentur.
Libera me de sanguinibus, Deus, Deus salutis meae: et exsultabit lingua mea iustitiam tuam.
Domine, labia mea aperies: et os meum annuntiabit laudem tuam.
Quoniam si voluisses sacrificium, dedissem utique: holocaustis non delectaberis.
Sacrificium Deo spiritus contribulatus: cor contritum, et humiliatum, Deus, non despicies.
Benigne fac, Domine, in bona voluntate tua Sion: ut aedificentur muri Ierusalem.
Tunc acceptabis sacrificium iustitiae, oblationes, et holocausta: tunc imponent super altare tuum vitulos.




M.-A. Charpentier - Psaume 14 - Domine quis habitavit in tabernaculo tuo?
Asculta mai multe audio Muzica »

Psalmul 14
1. Doamne, cine va locui în locaşul Tău şi cine se va sălăşlui în muntele cel sfânt al Tău?
2. Cel ce umblă fără prihană şi face dreptate, cel ce are adevărul în inima sa,
3. Cel ce n-a viclenit cu limba, nici n-a făcut rău împotriva vecinului său şi ocară n-a rostit împotriva aproapelui său.
4. Defăimat să fie înaintea Lui "el ce vicleneşte, iar pe cei ce se tem de Domnul îi slăveşte; cel ce se jură aproapelui său şi nu se leapădă,
5. Argintul său nu l-a dat cu camătă şi daruri împotriva celor nevinovaţi n-a luat. Cel ce face acestea nu se va clătina în veac.

Psalmus XIV
Domine, quis habitabit in tabernaculo tuo?
aut quis requiescet in monte sancto tuo?
2 Qui ingreditur sine macula,
et operatur justitiam;
3 qui loquitur veritatem in corde suo:
qui non egit dolum in lingua sua,
nec fecit proximo suo malum,
et opprobrium non accepit adversus proximos suos.
4 Ad nihilum deductus est in conspectu ejus malignus;
timentes autem Dominum glorificat.
Qui jurat proximo suo, et non decipit;
5 qui pecuniam suam non dedit ad usuram,
et munera super innocentem non accepit:
qui facit hæc non movebitur in æternum.




Psalmul 70 - In te Domine speravi (falso bordone)
Asculta mai multe audio Muzica »


2 In te, Domine, speravi;
non confundar in æternum:
in justitia tua libera me.
3 Inclina ad me aurem tuam;
accelera ut eruas me.
Esto mihi in Deum protectorem,
et in domum refugii, ut salvum me facias:
4 quoniam fortitudo mea et refugium meum es tu;
et propter nomen tuum deduces me et enutries me.
5 Educes me de laqueo hoc quem absconderunt mihi,
quoniam tu es protector meus.
6 In manus tuas commendo spiritum meum;
redemisti me, Domine Deus veritatis.
7 Odisti observantes vanitates supervacue;
ego autem in Domino speravi.
8 Exsultabo, et lætabor in misericordia tua,
quoniam respexisti humilitatem meam;
salvasti de necessitatibus animam meam.
9 Nec conclusisti me in manibus inimici:
statuisti in loco spatioso pedes meos.
10 Miserere mei, Domine, quoniam tribulor;
conturbatus est in ira oculus meus, anima mea, et venter meus.
11 Quoniam defecit in dolore vita mea,
et anni mei in gemitibus.
Infirmata est in paupertate virtus mea,
et ossa mea conturbata sunt.
12 Super omnes inimicos meos factus sum opprobrium,
et vicinis meis valde, et timor notis meis;
qui videbant me foras fugerunt a me.
13 Oblivioni datus sum, tamquam mortuus a corde;
factus sum tamquam vas perditum:
14 quoniam audivi vituperationem multorum commorantium in circuitu.
In eo dum convenirent simul adversum me,
accipere animam meam consiliati sunt.
15 Ego autem in te speravi, Domine;
dixi: Deus meus es tu;
16 in manibus tuis sortes meæ:
eripe me de manu inimicorum meorum, et a persequentibus me.
17 Illustra faciem tuam super servum tuum;
salvum me fac in misericordia tua.
18 Domine, non confundar, quoniam invocavi te.
Erubescant impii, et deducantur in infernum;
19 muta fiant labia dolosa,
quæ loquuntur adversus justum iniquitatem,
in superbia, et in abusione.
20 Quam magna multitudo dulcedinis tuæ, Domine,
quam abscondisti timentibus te;
perfecisti eis qui sperant in te in conspectu filiorum hominum!
21 Abscondes eos in abscondito faciei tuæ a conturbatione hominum;
proteges eos in tabernaculo tuo, a contradictione linguarum.
22 Benedictus Dominus,
quoniam mirificavit misericordiam suam mihi in civitate munita.
23 Ego autem dixi in excessu mentis meæ:
Projectus sum a facie oculorum tuorum:
ideo exaudisti vocem orationis meæ, dum clamarem ad te.
24 Diligite Dominum, omnes sancti ejus,
quoniam veritatem requiret Dominus,
et retribuet abundanter facientibus superbiam.
25 Viriliter agite, et confortetur cor vestrum,
omnes qui speratis in Domino.

PSALMUL 30
Al lui David.

1. Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbăveşte-mă şi mă scoate.
2. Pleacă spre mine urechea Ta, grăbeşte de mă scoate. Fii mie Dumnezeu apărător şi casă de scăpare ca să mă mântuieşti.
3. Că puterea mea şi scăparea mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei hrăni.
4. Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti apărătorul meu.
5. În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului.
6. Urât-ai pe cei ce păzesc deşertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit.
7. Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu
8. Şi nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmaşului; pus-ai în loc desfătat picioarele mele.
9. Miluieşte-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu şi inima mea.
10. Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea şi oasele mele s-au tulburat.
11. La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de ocară şi vecinilor mei foarte, şi frică cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine.
12. Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat.
13. Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit.
14. Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: "Tu eşti Dumnezeul meu!"
15. În mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc.
16. Arată faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă cu mila Ta!
17. Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am chemat pe Tine; să se ruşineze necredincioşii şi să se coboare în iad.
18. Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare.
19. Cât este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor!
20. Ascunde-i-vei pe dânşii cu acoperământul feţei Tale de tulburarea oamenilor.
21. Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor.
22. Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită.
23. Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sunt de la faţa ochilor Tăi.
24. Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine.
25. Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui că adevărul caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mândresc, cu prisosinţă.
26. Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toii cei ce nădăjduiţi în Domnul.

Dacă Dumnezeu există, există pentru că oamenii l-au definit cu atîta frumuseţe.

ÎNTÎLNIREA DE LA MIEZUL NOPŢII

BUNĂ SEARA DRAGI PRIETENI ŞI BINE AŢI VENIT LA ÎNTÎLNIREA DE LA MIEZUL NOPŢII - SĂ URMĂRIM ÎNTÎI GENERICUL (adică rezistaţi doar primele 25 de secunde) :)))


În această noapte de decembrie 2008 îmi propun un top al nostalgiilor tinereţii mele de degrabă scuturător de mătreaţă, cu piese de metalist oxidat care mi-au păpat mie nopţile aşteptînd în faţa unui televizor cu lămpi emisiunea lui Petre Magdin.

Aşadar, locul 10, o trupă germană de speed metal curăţel, cu săbii a la Manowar şi izmene a la Van Halen.
RUNNING WILD - Conquistadores!!!!


Cu nimic mai prejos decît Running Wild în materie de energie la scuturat mătreaţa şi aparenţe rizibile, doamnelor şi domnilor, locul 9 revine unei alte trupe germane, Helloween, cu piesa "Halloween", care a gravat bostanul pe tricou şi în memoria mea. Kai Hansen şi Michael Kieske în perioada lor de graţie.


Muahahahaa! Pe locul 8, campionul metalului de prost gust de acum două decenii, cu extra-talente prost folosite - King Diamond. Cînd am avut prima mea casetă cu "Them", albumul de pe care e piesa din top, "Welcome Home", eram cel mai fericit mucea din partea asta de univers. Aşadar, pentru nostalgie, King Diamond - "Welcome Home"!!!


Piesa de pe locul 7 a stat nişte veacuri în topul lui Magdin - o ascult şi acum cu plăcere, măcar pentru că-mi amintesc cum încercam să imit alto-urile de lovit în coaie ale vocalistului. Mare trupă de power metal new-yorkeză, a fost şi pe la noi, dar nu în componenţa ei de aur. O piesă reprezentativă: OVERKILL - "Elimination"!!!!!


Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, cînd ascult piesa de pe locul 6, parcă-mi amintesc şi acum cum săreau tuleiele mele de emoţie că urma să o ascult. Pe vremea aceea mi se părea o creaţie foarte elaborată. Trupă de trash metal din şcoala de la Bay Area, lîngă San Francisco- TESTAMENT - "The Legacy".


Pe locul 5, nişte satanişti decenţi şi asumaţi într-o culme a superficialităţii californiene. Danzig - o trupă de LA care poartă acest nume nu din solidaritate cu Solidarnosc, ci pentru că pe solistul de pe vremea acestui album de glorie îl chema Glenn Danzig. Aşadar, locul 5 - DANZIG - "How the Gods kill"


Pe locul 4, piesa care m-a transformat, pentru doi ani, în fan. Prima dată cînd am căutat tricouri, albume, integrale, bootlegs. Megadeth a însemnat trecerea mea de la ascultător de muzică la meloman. În onoarea epocii de aur a lui Dave Mustaine, MEGADETH - "In my darkest hour".


O trupă care a deraiat şinele deja patinate de scuturători de mătreaţă de-acum aproape două decenii şi care a însemnat enorm pentru lupta împotriva aceleiaşi mătreţi - vocalistul se tundea zero. Orice-ar fi, Pantera e una din cele trei trupe din cele vremuri pe care le pot asculta şi acum. O piesă reprezentativă şi, evident, dragă mie, pe locul 3 - PANTERA - "Mouth for war".


Pe locul 2, definiţia tinereţii mele, probabil trupa care mi-a rămas cel mai mult în suflet, în formula ei iniţială. Înseamnă şi acum un nume mare, dar nu ca atunci. Şi, fără să ştiu cine e Dumnezeu şi cu ce se papă, mă rugam în fiecare seară de vineri ca Magdin să rezoneze cu mine şi să mai dea clipul ăsta. SEPULTURA - "Inner self".


Primul loc revine trupei care n-a făcut la viaţa ei, practic, decît variaţiuni pe aceeaşi temă - dar a făcut-o atăt de bine, încît e singura din acea vreme care nu lipseşte din playlist-urile mele. Cu aceleaşi două piese pe care le ascult cu nesaţ de veacuri. Ultrasupărare... S L A Y E E E E E E E E E Rrrrrrrrrrrrr!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Una din acele descoperiri - Iisus e Gemeni, nu Capricorn!! :)))

Asta merită consemnat pentru toate posterităţile şi posterioarele.

Astronomii australieni susţin că Iisus s-a născut în luna iunie, după ce au cartografiat apariţia "stelei de Crăciun", despre care Biblia spune că i-a condus pe cei trei magi până în Betleem, la locul naşterii lui Cristos.

Astronomii au descoperit că steaua care i-a condus pe cei trei magi până la locul naşterii lui Iisus a apărut deasupra Betleemului în urmă cu două milenii, pe data de 17 iunie, nu pe 25 decembrie.

Cercetătorii susţin că "steaua de Crăciun" a fost, cel mai probabil, o aliniere spectaculoasă a planetelor Venus şi Jupiter, care s-au apropiat atât de mult, încât au început să strălucească împreună, dintr-o dată, "ca un singur far luminos".

Astronomul australian Dave Reneke a folosit un software complex pentru a cartografia poziţia exactă a tuturor corpurilor cereşti şi pentru a alcătui harta nocturnă a cerului, aşa cum a apărut ea în realitate, deasupra Pământului Sfânt, în urmă cu peste 2.000 de ani.

Această analiză a relevat existenţa unui eveniment astronomic spectaculos, în jurul datei la care s-a născut Iisus.

Reneke a spus că cei trei magi au interpretat, probabil, acest eveniment luminos de pe cer ca fiind semnalul pe care îl aşteptau. Astfel, ei au urmat calea indicată de aceasta "stea", către locul naşterii lui Iisus, la o iesle din Betleem, după cum a fost descrisă scena în biblie.

Studiile în general acceptate au plasat această naştere în intervalul cuprins între anii 3 î.Cr. şi 1 d.Cr.

Folosind "Evanghelia după Matei" ca punct de referinţă, Reneke a determinat că acest eveniment planetar luminos s-a produs pe data de 17 iunie, în anul 2 î.Cr.

Acelaşi astronom, care este, totodată, şi editorul revistei Sky and Space, a declarat: "Avem un software care poate să recreeze cu exactitate cerul nocturn, aşa cum era el în oricare noapte din secolele trecute".

"Venus şi Jupiter s-au apropiat foarte mult în anul 2 î.Cr. şi de pe Pământ păreau să fie o singură stea strălucitoare", a explicat Reneke.

"Noi nu susţinem că era chiar «steaua de Crăciun», dar mi se pare că este totuşi cea mai puternică explicaţie găsită până în prezent", a adăugat astronomul australian. "Decembrie este o dată arbitrară, iar oamenii au acceptat-o ca atare, dar asta nu înseamnă că aşa s-a întâmplat în realitate", a continuat Reneke.

Astronomul australian a declarat că teoria lui nu reprezintă în niciun caz o încercare de defăimare a religiei, ci dimpotrivă, rezultatele sale vin în sprijinul religiei, din moment ce un corp strălucitor a luminat cerul deasupra Orientului exact în perioada descrisă de textele religioase.

Teoriile anterioare au speculat ideea exploziei unei supernove sau trecerea unei comete. Reneke consideră că, prin micşorarea ariei de cercetare, tehnologia actuală a oferit cea mai convingătoare explicaţie de până acum.


La aşa O! ce veste minunată, un cîntec plin de pravoslavnică smerenie.


Nine Inch Nails - Closer
Vezi mai multe video din Muzica »

Glorie urbană, sfîrşitul reţetelor - PĂSTRĂV CU PIPER VERDE

The Future Sound of London - My Kingdom
Vezi mai multe video din Muzica »

Un papa atît de bun, încît mi-am promis să fie singura reţetă pe care o voi repeta "à la carte". Reţeta a fost sugerată de o prietenă cu reale aptitudini culinare şi "rafistolată", vorba unor oameni dragi, de mine. Consider că e o reţetă urbană în ciuda aparenţei ele rustice, pentru că arată a haleu de crîşmă de multe stele prin delicateţe şi diversitatea gusturilor. Aşadar, pentru papa ăsta trebuie:
- doi păstrăvi evisceraţi, curăţaţi uşor de puţinii solzi.
- cartofi
- un plic de piper verde - eu aveam boabe, dar le-am strivit şi a ieşit foarte bine
- nişte piper alb
- muştar boabe
- o ţîră de ulei (eu am folosit ulei picant de măsline)
- coriandru boabe
- unt
- stafide
- două roşii
- o lămîie
- busuioc
- mărar
- sare
-vin alb sec

apoi,
- Un vas de cuptor încăpător pentru peşti - eu am unul de ceramică, probabil însă că e bun şi unul de sticlă termorezistentă
- O cratiţă de teflon cu capac (sau orice vas cu capac de care să nu se prindă lucrurile la găteală)

Bon.
Tava de ceramică (sau vasul de Jena) se unge uşor cu unt şi se pun aşa, în zig-zag, cîţiva stropi de ulei, nu mult. Se fac două paturi de roşie, adică se taie roşia discuri subţiri se aranjează pe lungimea vasului - pe roşii stă peştele la cuptor. Se presară, peste roşii, busuioc şi sare şi nişte piper verde. Acum, peştii evisceraţi, spălaţi - se pun în burtă nişte stafide, boabe de muştar şi coriandru (nu mult), o ţîştirică de unt, piper alb măcinat şi două trei felii de lămîie (tăiate discuri sau semidiscuri). Se aşează peştii pe patul de roşii şi se presară peste piper verde (cu generozitate, că la găteală se face o crustă). Mai puneţi şi deasupra cîteva boabe de coriandu. Cuptorul încălzit dinainte, Gata. Se ţine chestia 30 de minute la cuptor la foc mai mic şi, la fiecare 10 minute, se scoate tava şi, cu o linguriţă, stropiţi peştii cu sosul format. Cum daţi peştele la cuptor, puneţi şi cartofii la fiert. Care cartofi să fiarbă bine, iar cînd s-au fiert, scurgeţi apa, daţi cu sare şi tarhon şi, tot acoperit, mai lăsaţi pe foc fără apă şi agitaţi cratiţa din cînd în cînd. De aia ziceam cratiţă de teflon. Cartofilor li se formează astfel o crustă uşoară, care prinde sarea şi tarhonul şi e absolut delicioasă, iar cartofii nu se prind de fundul cratiţei. Cînd e gata peştele, adică după două stropiri cu sos şi 30j de minute la foc mic, scoateţi tava şi puneţi peste cartofii din cratiţă. Stropiţi totul cu zeama a juma' de lămîie, presăraţi mărar pe peşte şi pătrunjel pe cartofi, desfaceţi vinul, umpleţi paharul, iar restul vă priveşte. Na dovada :)




Spuneam că papa mi se pare urbană, asta şi pentru că mi-a reamintit cele două piese extrem de dragi şi importante din buletinul meu de meloman. Care vă invit să savuraţi.

R A K I M

Asta, ca să nu uit vreodată, ingratul de mine, cine şi cu ce m-a transformat din auditor în meloman, şi din diseminator aleator în colecţionar de muzică. Piesa mea preferată de la trupa care a marcat maturizarea mea eufonică.



DEAD CAN DANCE - Rakim
Vezi mai multe video din Muzica »

Frumoasă corabie, meşteri cîrmaci

Consemnez aici acest reportaj de agenţie de presă, să nu uit vreodată în ce ţară mirabilă am ales, mioritic, să trăiesc, cu ce vajnici de conaţionali conştienţi civic şi inteligenţi istoric convieţuiesc şi de ce să fim patrioţi. Vorba unui prieten, opriţi planeta, vreau să cobor.

Bisericile bucureştene au fost pline de Sfântul Andrei, iar la urne aproape pustiu

Bisericile bucureştene au fost pline până la refuz încă de la prima oră a dimineţii, duminică, de ziua Sfântului Andrei - Ocrotitorul României -, în timp ce în secţiile de votare era pustiu la câteva ore de la deschiderea urnelor.
"De ce să merg la vot? Ce, îmi dau ăia ceva? Măcar la Dumnezeu avem speranţă !", spune Marin Gavrilescu din Ploieşti, care a venit în Capitală de ziua băiatului său, Andrei, care aniversează trei decenii de viaţă.
Deşi era ceaţă şi doar câteva grade peste zero, în faţa bisericii cu hramul Sfântul Andrei de pe Şoseaua Chitila, zeci de oameni sosiţi din tot Bucureşti, şi nu numai, stau cuminiţi la coadă să atingă racla cu moaştele Apostolului românilor. Vorbesc de toate, aşa cum se-ntâmplă la orice coadă.
Subiectul de început face referire la criza financiară modială, la care se înscriu repede bărbaţii mai în vârstă, dar şi salariatele. Fiecare povesteşte despre câte o factură mai consistentă şi despre vecinii săraci, care nu mai au bani să plătească întreţinerea. Apoi trec surprinzător de repede la carnagiul din India.
"Doamne, ce nenorocire! Fereşte-ne Doamne!", spune o femeie. Ca la un semn, toţi cei din jur ridică ochii spre cer şi îşi fac semnul Crucii. Mai de la coadă se aude o voce: "Băi, Marine, ai fost la vot?" Atunci mulţimea se animă. "Vot, care vot? Am şi uitat. De fapt, nici nu mă interesează. De ce să merg la vot. Ce, îmi dau ăia ceva? Măcar la Dumnezeu avem speranţă. La ei? Nimic", răspunde bărbatul, în timp ce intra în biserică.
La fel ca el gândesc aproape toţi cei adunaţi în curtea lăcaşului de cult. Nimeni nu fusese la vot înainte să meargă la Biserică. Oamenii au spus că s-au sculat cu un singur gând: să se închine şi să se roage la Sfântul Andrei, după cum zice Ecaterina Maniu, o femeie de 73 de ani, din sectorul 4.
După ce ating moaştele Sfântului Andrei, oamenii intră în biserică. Acolo, slujba este tinută de un sobor de preoţi condus de părintele Teofil Anăstăsoaie, exarh al manăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor.
În timpul slujbei îşi face apariţia primarul sectorului 1. Este şi ziua lui. Este invitat de preotul paroh în faţă. Se aşează în partea dreaptă. Asistă la slujbă, cam o oră, apoi pleacă discret pe o uşă laterală pe unde au voie doar "ai casei''.
Slujba continuă în linişte, deşi biserica era arhiplină. Părintele Teofil Anăstăsoaie explică evanghelia zilei. Un dregător bogat l-a întrebat pe Isus: "Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?".
"Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele. Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie". Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu", pledează exarhul.
Apoi a vorbit despre ziua Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României. "Sfântul Andrei era din oraşul Betsaida, fiul lui Iona evreul, fratele lui Petru, cel dintâi dintre ucenicii lui Hristos. Acesta a fost mai întâi ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Auzind pe dascălul său zicând: Iată Mielul lui Dumnezeu cel ce ridică păcatul lumii, a urmat lui Hristos. Şi zicând lui Petru: Aflat-am pe Iisus cel din Nazaret, l-a atras spre dragostea lui Hristos. După ce a urmat lui Hristos, când a fost după înălţarea Lui la cer, sorţii au hotărât să propovăduiască în Bitinia şi Marea Neagră, în părţile Propontidei şi Calcedonului, Bizanţului, Traciei, Macedoniei, precum şi în părţile cele ce ajung până la fluviul Dunărea, Tesalia, Grecia şi părţile Ahaiei, asemenea şi în Aminsos, Trapezunta, Iraclia şi Amastris", a continuat părintele.
Sfântul Apostol Andrei a fost martirizat în Patras (Grecia de astăzi), fiind răstignit pe o cruce în formă de X, care poartă numele de "crucea Sf. Andrei".
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, ca sărbătoare naţională bisericească, a mai spus părintele Anăstăsoaie.
La sfârşit, credincioşii au primit pomană şi iconiţe. Săracii, clienţii permanenţi ai bisericii, au fost chemaţi la masă, după obiceiul din fiecare duminică. Unii au reuşit să-şi umple sacoşele cu merinde să aibă şi pentru zilele următoare. Oamenii făceau milostenie, mai ales nevoiaşilor. Aşa au auzit la predică. Apoi, încet, încet curtea s-a golit, rămânând buchetele mari de flori albe mărturii ale periplului de dimineaţă.


pentru aşa popor frumos, o piesă plină de dragoste.



Diamanda Galas - Sono l'Anticristo
Asculta mai multe audio Muzica »

Perversiuni pleurotoase

O papa post-modernă, remix de supermarket al unei bunătăţi moldoveneşti de la bunica, stricto sensu - cighirul. Nu are niciun farmec cu ciuperci de cultură. Dacă tot nu aveţi bureţi de rouă sau ghebe de pe şnur, merg şi ciupercile pleurotus de la magazin.
Bon, aşadar, primul ingredient e o tigaie de teflon. Ciupercile se taie cît mai mărunt cu putinţă, la fel şi ceapa - în proporţia de trei părţi ciuperci la o parte ceapă. Afumătură de porc - costiţă, kaiser, pastramă, ce estem, se taie şi asta cît mai mărunt. Se încinge tigaia, cu un cubulache de unt lăsat la topit, cînd se încinge, arunci în tigaie afumătura tăiată mărunt, pînă-nspre rumenire. Între timp arunci şi niscai stropi de tărie - asta pentru ca la urmă afumărura să fie şi mai parfumată şi extremissim de fragedă, iar dacă e şi un ţîr de ienibahar, cu atît mai bine. Peste ceste minunate lucruri încinse se aruncă ceapa şi ciupercile. După cinci minute de rumeneală, începi să amesteci delicat, şi presari sare, piper şi un pic de rozmarin, care dă un acel gust iuţel-indescriptibil şi ciupercilor, şi cărnii afumate de porc. Ies aburi? Scad ciupercile ? Forţează nota! Aruncă juma' de pahar de vin sau bere, pune la loc pe foc şi agită înspre uniformizare. Cînd începe iar să scadă, arunci înăuntru două-trei linguri de smîntînă şi un ou, după care amesteci din nou. mai ţii la foc trei patru minute, să se prindă şi uniformizeze tot, apoi pui în farfurie, cu nişte pîine proaspătă şi un pahar de traminer sau fetească albă - e o nebunie. Alături, dacă e musai de garnitură, salată de roşii strivite cu busuioc sau niscai orez prăjit cu un alt ţîr de ceapă. Că tot veni vorba de nebunie, iată pe ce s-a gătitu-s-a ceastă mirabilă minune la minut:



John Playford - Faronell's Division
Asculta mai multe audio Muzica »

Lucruri nespuse

Stare de transă - confluenţa cu toate locurile comune şi plăcute ale amorurilor stereotipe, de care, de data asta, n-am să fug. Ţi-aş dedica toate aceste cîntece, dacă ar fi ale mele. Şi aş dansa cu tine pe toate. Cum nu sunt, nu pot decît să ţi le amintesc. Te respir, doamnă.









TEARS FOR FEARS - WOMAN IN CHAINS
Vezi mai multe video din Muzica »



blondie - heart of glass
Vezi mai multe video din Muzica »



Chris Isaak - Wicked Game
Vezi mai multe video din Muzica »



chris rea - looking for the summer
Vezi mai multe video din Muzica »



Dire Straits-You and Your Friend
Vezi mai multe video din Muzica »



"MON AMIE LA ROSE"
Vezi mai multe video din Muzica »



Natacha Atlas - Gafsa
Vezi mai multe video din Muzica »



Nat King Cole - Aquellos Ojos Verdes
Asculta mai multe audio Muzica »

Bună ziua, Prinţesă!

Cumplită formă, teribil fond. Acelaşi mesaj.

Q O T Z

Mai am jumătate de viaţă, pentru că jumătate a plecat odată cu Yasser. Pentru jumătatea vieţii mele, un profil vizual idolatru:)

O nouă ispravă - vită iute în bere cu legume

Un papa bun de nu se poa', care se face iute - şi la timp, şi la gust - şi se papă lejer în ceas de seară.

Care se ia o bucată de muşchi de viţel - nucă, vrăbioară, you name it - şi se taie în fîşii subţiri de tot. Fîşiile se dau cu măghiran, piper, cimbru, chili şi - miam-miam - niscai ghimbir de la plic, dacă nu estem proaspăt ras. Ca variantă, la următoarea recidivă voi încerca şi cu hrean ras, să văz cum iese. Se toacă o ceapă mică - de preferinţă cât mai mărunt, care se căleşte într-o ţîră de ulei. Cu tigaia încinsă (un wok e şi mai bun, dacă aveţi) şi ceapa sfîrîindă, aruncaţi fîşiile de vită, lăsaţi-le să facă sfîrrrr vreo două minute, după care începeţi şi puneţi bere peste - puţin, lăsaţi 30 sec pe foc, începe berea să se evapore şi să pătrundă carnea, agitaţi tigaia cum aţi văzut la tembelizor la chefi şi reluaţi procesul de cîteva ori - funcţie de calitatea cărnii, e gata cînd puteţi să luaţi o fîşie înţepînd uşor cu furculiţa, semn că s-a frăgezit suficient. Toate astea se întîmplă la foc iute. Acu'i acu - chestiunea se face aproape la fel cu legumele, care legume - ardei, dovlecei, eventual praz sau cozi de ţelină - eu am pus tulpinile de ţelină - se taie şi ele fîşii şi se prăjesc la foc puternic, tot cu bere, sare, busuioc şi, de preferinţă, alt fel de piper decît cel folosit la carne. Pentru cei care nu pun mare preţ pe nivelul de colesterol, ciupercuţe tăiate longitudinal, adăugate mai spre sfîrşit, să păstreze gust de ciuperci şi să nu absoarbă prea mult ulei. Se aranjează frumos în farfurie şi se papă - hehe - cu un vin roşu demisec.

Ei bine, la aşa fast food, o piesă realmente fast(ă) şi seducătoare:



Charles Gounod - Ou voulez-vous aller
Asculta mai multe audio Muzica »

Autruchameau - una din acele ciorbe

Se numeşte şi ciorba-prototip, ciorba-compromis, bici super-pocnitor din căcat - aici căcatul înseamnă să ai te temirice pentru prepararea ei. mai precis de-atît, este vorba despre a face o ciorbă din nimic.

Adică: se iau nişte oase care se pun la fiert. Cu sare. Legumele (albitură, adică ţelină, pătrunjel sau păstîrnac, rase), un morcov, trei cepe medii sau două mai măricele, ardei sau gogoşari - vreo doi, cartofi sau orez, juma' de litru de borş, mazăre şi/sau dovlecei, condimente. Pun mai multă sare, pentru că legumele, albitura în special - sunt dulci şi absorb. Toate legumele se rad/taie în fîşii sau cubuleţe şi se prăjesc în tigaia de teflon, cu nişte ulei, vin, şi, de preferinţă, cu nişte măghiran din plic sau ienibahar. după ce se rumenesc bine se pun în supa în care au fiert oasele şi carnea. Aspectul esenţial - se numeşte ciorbă de struţocămilă pentreu că oasele trebuie să fie din altă specie de animal decît bucăţile de carne pe care le haleşti. A mers orice combinaţie- cubuleţe de porc cu supă din oase de vită sau pasăre, oase garf afumate cu piept de vită, cubuleţe de piept de pui şi aripioare sau spate de pui în supă de oase de viţel etc. Cel mai bine mi-a ieşit cea cu supa făcută din oase de vită, fierte vreo 3-4 ore la foc mic, cu cubuleţe de piept de pui.
Dar să revenim, Se fierb bine oasele, aşadar (şi se spumuieşte supa, evidemment) cu bucăţelele de carne. Se adaugă legumele bine rumenite în tigaie, iar de-aici începe balul. Cimbru, busuioc, un pic de rozmarin dacă bucăţelele de carne sunt de porc. după vreo oră de fiert, tot la foc mic, se pun cartofii, tăiaţi cubuleţe, sau orezul, se gustă, proporţionează (mai adăugaţi sare, dacă nu e suficient de sărată, iar dacă e prea sărată, una-două linguriţe de miere), boia de ardei iute sau chili - funcţie de gust, eu pun din belşug. După încă juma' de oră în care au fiert toate astea se adaugă borşul, în prealabil dat o dată în clocot cu frunze de leuştean. Mai fierbe cinci minute, după care se aruncă în ciorbă frunze de pătrunjel şi, mai ales dacă e carne de pui implicată, mărar, şi se opreşte focul. Se papă cu o cinzeacă de tărie rasă înainte, cu smîntînă şi ardei iute. Dacă e cu oase de porc, merge şi mai şi cu mămăligă, mai degrabă decît cu pîine. O asemenea abundeţă de gusturi distincte merită o piesă pe măsură.



Jean-Baptiste Lully - Te Deum
Asculta mai multe audio Muzica »

Cel mai accesibil deliciu: CIUPERCI LA GRĂTAR

Un preparat de pus oricînd pe platou, la orice masă, va merge de minune, ca entrée, fel doi sau chiar desert. Pe cît de savuros, pe atît de simplu de pregătit. Aşadar, ciuperci de cultură, dintr-alea albe, cîte vă poftesc burta şi inima, cîte încap pe grătar, tigaia cu teflon etc. Se folosesc doar pălăriile, iar acelea trebuie curăţate de stratul protector , lucrubcare se face rapid, cu mîna. În fecare ciupercă se pun: niscai sare (nu mult, că se strică tot), o feliuţă dintr-un căţel de usturoi sau nişte usturoi pisat, se presară rozmarin (iarăşi, nu mult), iar în pălăria ciupercii se pune un cubuleţ de caşcaval sau brînză cheddar sau emmenthaler (nu puneţi telemea sau feta, că nu merge). Pentru mofturi, sub bucata de caşcaval se poate pune o bucată dintr-o felie de salam sau un cubuleţ proporţional de şuncă, iar deasupra se poate pune o felie de roşie deja coaptă un pic, dată cu nişte busuioc (merge şi fără astea). Neapărat, peste caşcaval, cîteva frunze de mărar şi o ţîştirică de piper. Ciupercile sunt gata cînd se topeşte caşcavalul şi acoperă pălăria. Le lăsaţi cinci minute să nu frigeţi limba şi păpaţi, de preferinţă cu o cinzeacă de tărie sau cu un vin alb, demisec (sauvignon, dacă e pe alese). Menţiune, dacă vi se pune pata să vedeţi cum sunt ciupercile ca desert, în loc de caşcaval puneţi brînză dulce, de la băcănie, iar în loc de alte mirodenii, miere zaharisită sau vreo dulceaţă la îndemînă (eu am folosit de cireşe amare). Gustul şi plăcerea sunt ceva de speriat, atît de de speriat că asociez ciupercile de mai sus cu piesa care li se cuvine.



Bumcello - Death in Brest
Asculta mai multe audio Muzica »

De coquinaria

În urmă cu nu foarte mult timp, mă plîngeam aici că acest blog şi-a pierdut sensul odată cu dispariţia motorului generator, suferinţele sufletului. Pentru că am primit adesea un feedback destul de convingător în ceea ce priveşte una din calităţile mele, intenţionez să adaug acestui spaţiu o bază motivaţională pozitivă - mai precis, una din bucuriile sufletului şi, după cum se va vedea, nu numai a lui. Îmi place să gătesc, oamenii din jurul meu ştiu asta, iar multora le-a plăcut ce-au păpat de la mine. Deşi majoritatea lucrurilor pe care le gătesc sunt improvizaţii personale pornind de la o reţetă clasică, intenţionez să depun aici procesele de fabricaţie ale mai multor reţete pe care le transform frecvent în papa de zi cu zi. Fiecare reţetă publicată aici va fi însoţită de o piesă muzicală, fie una sugerată de produsul finit, fie una care m-a inspirat la un truc culinar sau altul. Sunt îndrăgostit, am motive să jubilez, fie şi la burdihan. Voi reveni cu o primă alegere.

Cel mai tare cîntec de crîşmă, cu mici adnotări grobiene

Pune, Doamne, pază gurii mele
Şi uşă de îngradire împrejurul buzelor mele...
Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug,
Ca să tăgăduiesc răspunsurile cele din păcate (aaaarrrrghhhhhh!!)...
Cu oamenii cei ce lucrează fărădelege (rrroaaaarrr...)
Şi nu mă voi insoţi cu aleşii lor.
Certa-mă-va Dreptul cu mila şi mă va mustra, (mîrrrrrrr...)
Iară untul de lemn al păcătosului să nu ungă capul meu! (Doamne, fereşte...)
Că încă şi rugăciunea mea este întru bune vrerile lor. (mmmm.... bizantin)
Zdrobise-vor de piatră judecătorii lor!!! (aaaaaaaaaaaarghhhhhh!!! cel mai tare)
Auzi-se-vor graiurile mele, că s-au indulcit,
Ca o brazdă ce se taie din pămînt,
Se risipesc oasele lor. (siepulturrrraaaaaaa!!!!)
Lîngă iaaaaaaaad (rrroaaaarrrr!!!)
Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei,
Spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu. (păi de ce nu? muahahaha)
Păzeşte-mă de cursa (pe) care mi-au pus(-o) mie
Şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
Cădea-vor in mreaja lor păcătosii, deosebi sunt eu, pînă ce voi trece. (adică pasivitate, apatie, neimplicare în lupta cu fărădelegile - tipic ortodox)
Cu glasul meu către Domnul am strigat, (Doaaaaaaamneeeeeeeeeee!!!)
Cu glasul meu către Domnul m-am rugat. (amin, amin, amin.)
Vărsa-voi inaintea Lui rugăciunea mea,
Necazul meu inaintea Lui voi spune. (adică: lamentabil impotent, deşi zice că El le ştie avant la lettre pe toate)
Cînd lipsea dintru mine duhul meu,
Tu ai cunoscut cărările mele (măcar atît, dacă avea mai multe cărări, e de-al casei :) ).
În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursa mie. (adică underground tuning de maşini în loc de creiere, pla mea)
Luat-am seama de-a dreapta şi am privit
Şi nu era cine să mă cunoască (dacă nu era un bizon univoc, se uita naibii şi la stînga -bhuooooooo!!!).
Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce căuta sufletul meu. (păi care suflet, frate, mai devreme implorai divinitatea să nu ţi-l ia)
Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am:
«Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pămîntul celor vii».
Ia aminte spre rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. (ete pla, se mai dă şi mare cu asta, deja e păcat de trufie să te dai mare cu cît de smerit eşti, lasă Bătrînelu' să vadă asta - muaaaaahahahahaa!!!!9
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, ca s-au întărit mai mult decît mine." (normal, tu stai bizon şi aştepţi ca totul să vină de sus - rrrroaaaaarrrrrrrrr...)



Corul Stavropoleos - Stihurile, glas V
Asculta mai multe audio Muzica »

Experienţa damaschină, apud Realitatea TV

E altfel decît cum mi-am imaginat la început, e mai puţin decît merita, e mai bine decît deloc. Pentru cine are chef şi răbdare, ultimele 10 minute din emisiunea "reporterii Realităţii" de mai jos sunt dedicate unui material realizat la Damasc la sfîrşitul lunii iunie. Un oraş viu şi mirabil, cu femei superbe şi bărbaţi decenţi, construcţii degrabă tăietoare de suflu şi vestigii copleşitoare, unde miroase pe stradă a mirodenii şi deşert. Cu cafele, ceaiuri şi mîncare de care nu m-aş putea sătura tot restul vieţii, cu icoane splendide alături de poze cu Hassan Nasrallah, şeful Hezbollah. Şi unde, dacă s-ar găsi alcool altfel decît la hoteluri scumpe sau la contrabandişti suspicioşi, m-aş muta de mîine. Cu limitele libertăţii de expresie m-aş putea, probabil, obişnui, ambetat de aroame şi cadîne:)

E un anumit fel de a spune

Mai am atîtea să-ţi spun. Trebuie să relativizez, pentru că, o clipă, am senzaţia că ţi-am spus tot. În clipa imediat următoare, sunt panicat de faptul că nu ţi-am spus, de fapt, nimic. Nici nu mai ştiu cîte ţi-am spus. Dar aş lua-o oricînd de la capăt, pentru că încă simt că ţie am să-ţi spun totul. Şi tînjesc după cuvîntul tău. Mi-e foame de cuvintele tale, mi-e sete de şoaptele tale, mi-e cumplit de dor chiar şi de ţipetele tale. Dar tu, nu-i aşa, crezi că mi-ai spus totul.



Tuxedomoon - In a manner of speaking
Vezi mai multe video din Muzica »

Nici Shakespeare, zice-se, nu le-a scris pe toate

Citez mai jos doar ştirea şi propun o interpretare spre audiţie. Subit, sub influenţa suspiciunii, totul sună mai...feminin :)

Soţia compozitorului german Johann Sebastian Bach, Anna Magdalena Wilcke, este adevărata autoare a câtorva dintre operele atribuite celebrului muzician, potrivit unui cercetător australian, care susţine că a descoperit dovezi în acest sens. Printr-un studiu minuţios care a durat peste 30 de ani şi prin folosirea celor mai recente metode de investigare, profesorul australian Martin Jarvis a ajuns la concluzia că Anna Magdalena Wilcke, cea de-a doua soţie a lui Bach, a scris câteva dintre operele care sunt atribuite celebrului ei soţ. Jarvis, care este şi dirijorul Orchestrei Darwin din Sydney, a declarat că este sigur de faptul că celebra "Suită pentru violoncel" n-a fost scrisă de Johann Sebastian Bach. El a mărturisit că a devenit intrigat de acest mister încă din tinereţe, pe când era student la Royal Academy of Music din Londra. În timp ce interpreta "Suita pentru violoncel", a devenit tot mai convins de faptul că ceva nu era în regulă. În 2001, el a alcătuit o listă de 18 motive pentru care această operă nu ar putea să aparţină lui Bach. Jarvis găsise între timp două dintre celebrele manuscrise din 1713 ale lui Bach, dar care erau scrise de mâna Annei Magdalena. Aplicând tehnici moderne de analiză, Jarvis a examinat manuscrisele cu minuţiozitate şi a descoperit adnotarea "Ecrite par Madam Bachen" pe coperta lor. Era o mică notă scrisă de un prieten muzician al lui Bach, iar acele cuvinte înseamnă "scris de doamna Bach", nu "copiat de doamna Bach".
"Toate aceste elemente împreună conduc la concluzia evidentă că ea a fost implicată în scrierea acestor opere", a declarat Jarvis. Bach s-a căsătorit cu Anna Magdalena în 1721.

Exhaustivizarea rîsului

Clipul YouTube de mai jos era să mă omoare, fiind pe punctul de a mă sufoca de rîs. E prima dată în veacuri cînd am rîs într-un asemenea hal. Personajul are şi site-ul lui, în care se ia foarte în serios, cum, probabil, această pastişă personalizată a Thriller-ului lui Michael Jackson s-a luat, la vremea ei, în serios. Subtitlurile în engleză au augmentat gradul de sufocare în timpul partidei de rîs, motiv pentru care le-am urmărit cu dificultate :))

Recenzia ultimului film al lui Kim ki-Duk

...prietenii ştiu de ce.

Kim Ki-duk dévoile `Dream`, entre cauchemar et réalité, à Saint-Sébastien
///
SAINT-SEBASTIEN (Espagne), 26 sept 2008 (AFP) - `Dream` du
réalisateur sud-coréen Kim Ki-duk, habile brouillage des frontières
entre rêve, cauchemar et réalité, a été dévoilé vendredi à
Saint-Sébastien, à l'avant-dernier jour du festival où l'actrice
américaine Meryl Streep était à l'honneur.

Dans ce long-métrage projeté en compétition officielle, intitulé
`Bi mong` en coréen, Jin se réveille en pleine nuit après un affreux
cauchemar: il vient d'avoir un accident de voiture alors qu'il se
rendait chez son ex-petite amie.

Il ressent alors le besoin de se rendre sur le lieu de
l'accident et découvre qu'un choc similaire a eu lieu dans la
réalité.

Une femme somnambule, reconnue dans des images filmées par des
caméras de sécurité, vit dans le monde réel tous les cauchemars de
Jin, qui la conduisent à commettre les actions les plus folles.

Jin, joué par l'acteur japonais Joe Odagiri et la jeune femme,
interprétée par l'actrice très célèbre en Corée Lee Na-young, se
rencontrent peu après l'accident et décident de dormir tour à tour
pour éviter ces désagréments, situation qui les conduira à perdre la
raison.

`Dans le film, le rêve représente le passé, la mémoire qui hante
encore les personnes dans le présent et le futur`, a expliqué Kim
Ki-duk, qui s'exprimait par vidéo-conférence, n'ayant pu se rendre
dans la grande station balnéaire basque à cause des séquelles d'un
accident de voiture récent.

`Je me sers du rêve et du somnambulisme pour raconter une
histoire d'amour, le grand sujet universel`, a-t-il ajouté.

L'actrice Lee Na-young, présente à Saint-Sébastien, a quant à
elle expliqué avoir eu besoin de `beaucoup parler avec monsieur Kim
pour réussir à comprendre ce scénario compliqué`.

Il s'agit de la première participation au festival de
Saint-Sébastien de ce prodige du cinéma sud-coréen, qui présentait
l'an dernier à Cannes `Souffle`, idylle entre une épouse malheureuse
et un condamné à mort.

Dans ce film très rythmé, ponctué par une bande sonore prenante,
Kim Ki-duk, auteur aussi de `Samaria`, Lion d'argent à Berlin, de
`Locataires`, quatre fois primé à Venise en 2004 et de `Printemps,
été, automne, hiver... et printemps`, grand succès public, fait
parfaitement pénétrer le spectateur dans la situation inextricable
des deux protagonistes.

L'actrice américaine Meryl Streep, arrivée jeudi à
Saint-Sébastien, était la star de la journée de vendredi, où elle
devait recevoir dans la soirée un prix honorifique `Donostia`
récompensant l'ensemble de sa carrière.

Le réalisateur argentin Daniel Burman a présenté vendredi en
compétition officielle son dernier film, `El nido vacio`,
littéralement `Le nid vide`, métaphore du vide des parents quand
leurs enfants devenus adultes abandonnent le foyer familial.

Dans ce sixième long-métrage, les failles présentes depuis
longtemps dans la relation entre les parents se révèlent au grand
jour après le départ des enfants. Les acteurs argentins Oscar
Martinez et Cecilia Roth sont très crédibles dans ce rôle de couple
de classe moyenne en pleine crise.

`J'ai voulu m'intéresser au type d'amour que donnent des parents
à leurs enfants, qui n'est pas un amour comme les autres, car même
si la maison est très grande, ils finissent par partir`, a expliqué
le réalisateur en conférence de presse.

Avant l'évaluation par les critiques de `El nido vacio` et
`Dream`, deux candidats se détachaient jusqu'à présent pour
remporter le Coquillage d'or (`Concha de oro`), la principale
récompense du festival: `Tiro en la cabeza`, film sur l'ETA de
l'Espagnol Jaime Rosales et `Still walking`, portrait familial du
Japonais, Hirokazu Kore-eda.

Mulţumesc, Laibach.

Recursul meu ultim atunci cînd sunt guvernat de transformări interioare este Laibach. Fără să-mi lumineze ceţurile, fără să-mi cristalizeze apele în care mă scald, Laibach, de aproape 15 ani, îmi accentuează mirarea, îmi deschide toţi porii şi-mi dă curaj să mă bag în smîrcurile (re)cunoaşterii. Le mulţumesc încă o dată, pe această cale, că există. Fantasma libertăţii, şocul amoros, hărţuirea de gherilă a cotidianului, pe toate le traversez mai convins după o doză bună de Laibach. Acesta să fie motivul pentru care îi ascult aproape zilnic?

Confesso

Am creat şi am asociat în permanenţă acest blog cu patima. Cum a trecut patima, pentru că toate trec, nu-i aşa, a cam trecut şi interesul meu pentru transmis idei prin aceste cyber-prejmuri. M-am obişnuit să macerez singur ideile- de gînduri recurente nu mai zic - aşa că, iată, acest blog redevine unul fără sens. Sper ca în timp să reuşesc să-i dau vreo coerenţă, probabil prin vreuna din pasiunile mele cotidiene pe care să simt nevoia să le şi împărtăşesc. Pînă una alta, propun puţinilor mei vizitatori un sondaj, legat direct de noţiunile cu care m-am confruntat cel mai des în ultimul timp şi care-mi trec prin faţă ca un crawl, exact ca la tembelizor. care îmi salut respectuos acei puţini interlocutori.

Asta da treabă- cum se scot minele cu şobolani şi pisici

Des rats renifleurs d'explosifs escortés par des chats pour traquer les mines


BOGOTA, 11 sept 2008 (AFP) - Un escadron de rats renifleurs
d'explosifs suit un entraînement intensif dans un laboratoire de la
police colombienne à Bogota: ils sont dressés pour traquer les mines
anti-personnel éparpillées en Colombie, escortés par des chats
chargés de veiller sur eux.

`Nous avons choisi des rats car ils ont un odorat comparable à
celui des chiens, mais ils peuvent intervenir dans des endroits
difficiles d'accès et leur entraînement est rapide`, explique la
vétérinaire Luisa Mendez, une des responsables du projet.

`En deux ou trois jours, ils reconnaissent l'explosif`, et sont
complètement formés en 2 ou 3 mois, dit la vétérinaire en plaçant un
rat baptisé Natasha à l'entrée d'un labyrinthe où se trouve un
récipient contenant l'explosif.

En quelques secondes, elle l'identifie, se dresse sur ses pattes
arrières et s'immobilise jusqu'à ce que le `maître-rat` leur donne
leur récompense, une petite bille de sucre.

Le tout, sous le regard de Thomas, le chat de garde. On répète
l'exercice plusieurs fois en l'espace de dix minutes et les
résultats sont sauvegardés dans un ordinateur.
Grâce à son faible poids, le rat peut se poster sur l'engin
explosif sans en déclencher l'explosion alors que les pertes étaient
lourdes avec les chiens. L'autre avantage, c'est le coût. Un chien
coûte 350 euros alors qu'un rat s'achète pour 7 euros.

Les chats, précise la vétérinaire, sont là pour les protéger
d'attaques d'autres chats et pour réduire la peur d'autres animaux
qu'ils peuvent croiser sur le terrain. `D'une certaine manière, on
peut dire que ce sont des gardes du corps`, dit-elle à un
journaliste de l'AFP.

Les chats du laboratoire ont été séparés de leur mère après
trois semaines de vie et habitués à cohabiter avec les rongeurs. Le
rat dominant, Paco, fait la loi et se fait respecter des chats qui
craignent ses morsures.

En novembre, les 14 rats et les 3 chats seront envoyés sur le
terrain pour appuyer les unités de déminage.

En Colombie, pays le plus miné du monde, c'est surtout la
guérilla des Forces armées révolutionnaires de Colombie (Farc) qui
utilise cette arme bon marché et destructrice pour empêcher la
progression de l'armée dans la jungle.

Les mines font environ 3 victimes -morts ou blessés- par jour en
Colombie, selon l'Observatoire des mines anti-personnel, qui a
relevé 5.000 victimes civiles au cours des dix dernières années.

Cette initiative unique en son genre, lancée en 2006, a pris du
retard faute d'investissement et en raison des résistances des
scientifiques. Elle est supervisée par un organisme de bio-éthique
et dotée d'un maigre budget, 50.000 dollars par an.

Les résultats des expérimentations sont partagés avec les
polices espagnole et mexicaine.

Des carabiniers de la police colombienne se familiarisent avec
les rats. Pour Henry Munoz, un vétéran, l'adaptation est facile. `Au
début, il y a de la répulsion, bien sûr, mais on s'habitue`,
confie-t-il, pendant que jouent sur ses épaules plusieurs de ses
futurs compagnons de travail.

Iată o veste cu adevărat îngrijorătoare

Chaque jour, cinq pubs disparaissent au Royaume-Uni (étude)


LONDRES, 8 sept 2008 (AFP) - Cinq pubs ferment chaque jour au
Royaume-Uni, selon de nouveaux chiffres pour le premier semestre de
l'année publiés lundi par l'Association britannique des pubs et de
la bière (BBPA).

Chaque semaine, 36 établissements mettent la clef sous la porte,
un bond d'un tiers par rapport au premier semestre 2007, a précisé
la BBPA. Par rapport à 2006, le rythme des fermetures est neuf fois
plus élevé. Il est 18 fois plus rapide par rapport à 2005.

Sur l'ensemble de 2007, 1.409 pubs ont disparu, ajoute l'étude
réalisée par la société CGA Strategy, confirmant une tendance déjà
constatée au printemps. Il reste actuellement environ 57.000 pubs
dans le pays, contre 69.000 en 1980.

`Ces chiffres sont l'illustration frappante des pressions que
subit le secteur. Les difficultés économiques sont ressenties par
tous les ménages à travers le pays et de manière très sévère par les
pubs`, a expliqué Rob Hayward, directeur général de BBPA.

`La baisse de confiance des consommateurs et l'accélération de
l'inflation touchent les pubs de deux manières: non seulement les
frais de gestion augmentent mais, en plus, de moins en moins de
personnes franchissent la porte des pubs, ce qui signifie moins
d'argent dans la caisse`, a-t-il ajouté.

La BBPA avait en juillet publié des chiffres montrant que la
consommation de bière était à son plus bas niveau depuis la Grande
Dépression des années 30. La chute des ventes de bière est cependant
plus forte dans les pubs que dans les commerces.

`Des milliers de pubs très appréciés sont menacés. Ils figurent
au coeur de chaque communauté et sont des attractions touristiques
majeures au Royaume-Uni`, a averti M. Hayward.
`Le gouvernement doit mettre en oeuvre des mesures urgentes`, a
de son côté estimé Mike Benner, directeur général de `Campaign for
Real Ale`, une organisation de défense de la bière et des pubs. Le
responsable a en particulier exigé que les autorités renoncent à la
hausse annoncée des taxes sur la bière.

Bănuiam eu ceva, acum am confirmarea :)

Mélomanes et fans de heavy metal ont beaucoup de points communs (étude)
AFP: 2008-09-05 14:32:02
LONDRES, 5 sept 2008 (AFP) - Amateurs de musique classique et
fans de heavy metal ont plus en commun que les gens n'imaginent,
selon une étude britannique publiée vendredi, qui établit un lien
entre traits de caractère et goûts musicaux.

Comme les mélomanes, les fans de metal sont créatifs et bien
dans leur peau, selon cette étude menée ces trois dernières années
par Adrian North, professeur de psychologie à l'université
Heriot-Watt d'Edimbourg.

Ils partagent avec eux un `amour du grandiose`, qui les
prédispose à apprécier également certaines oeuvres de musique
classique.

`A part leur différence d'âge, ce sont fondamentalement le même
genre de personnes`, assure le professeur North. `Beaucoup de fans
de heavy metal vous diront qu'ils aiment aussi Wagner, parce que
c'est grandiose, bruyant et exubérant.`
L'étude montre aussi que, contrairement aux idées reçues, les
amateurs de heavy metal ont plutôt un tempérament doux.

Ils ne sont pas les plus ardents au travail et manquent de
confiance en eux. A contrario, toujours à en croire cette étude, les
amateurs de musique classique ont une bonne opinion d'eux-mêmes.

`Le public a toujours eu le stéréotype de fans de heavy metal
déprimés et suicidaires, qui sont un danger pour la société et
eux-mêmes. Mais ce sont des êtres très délicats`, remarque M.
North.

Selon l'étude, les passionnés de country sont travailleurs, ceux
de rap sont sociables, et ceux de jazz ont l'esprit d'innovation et
sont animés par une forte estime de soi.

`Nous avons toujours soupçonné qu'il existait un lien entre les
goûts musicaux et la personnalité`, a expliqué M. North. `C'est la
première fois que nous avons été capables d'observer cela en détail.
Personne ne l'avait fait sur une telle échelle auparavant.`
Plus de 36.000 personnes dans le monde entier ont été
interrogées dans le cadre de cette étude. Elles ont dû exprimer leur
avis sur 104 styles musicaux et répondre à des questions portant sur
leur personnalité.

Viaţa animalelor, apud Homines :))

Scor parţial după meciul Rusiei în deplasare, în Georgia

Un comentariu sintetic şi foarte pertinent al agenţiei France Presse, a propos de cine ce pierde şi cîştigă din acest conflict. Merită lecturat.



Géorgie-Russie: pertes et profits

La signature d'un cessez-le-feu par
les présidents Dmitri Medvedev et Mikheïl Saakachvili a mis fin -
officiellement - au très inégal affrontement militaire entre le
géant russe et son petit voisin géorgien, permettant de dresser un
bilan provisoire des gains et des pertes de part et d'autre.
Ce bilan - géopolitique, politique, diplomatique, militaire,
économique et médiatique - est basé sur de nombreux commentaires des
médias et d'analystes dans les deux pays impliqués dans le conflit
et dans ceux impliqués dans les efforts de paix. Il ne tient compte
que des jugements partagés par des observateurs de plusieurs bords.
- GEOPOLITIQUE -
----------------
RUSSIE : affirmation de la puissance régionale de Moscou et de
ses intérêts stratégiques dans le Caucase, humiliation d'un allié de
Washington, revanche pour le revers infligé avec l'indépendance du
Kosovo, renversement de tendance à la désintégration de ce qui reste
de l'empire soviétique et possibilité ouverte, pour la première fois
depuis 18 ans, d'accroître son territoire en accueillant l'Abkhazie
et l'Ossétie du Sud.

GEORGIE : perte de la perspective d'adhésion à l'Otan, perte
peut-être définitive de deux territoires séparatistes.
- DIPLOMATIQUE -
----------------
RUSSIE : condamnation verbale internationale, renforcement des
liens militaires entre voisins pro-américains, illustré par l'accord
polono-américain sur le bouclier antimissile et l'offre de Kiev à
l'Occident d'utiliser ses radars antimissile. Mais aucune sanction
réelle en vue.

GEORGIE : perte de prestige pour le président et la classe
politique, mais réflexe de solidarité des Américains et des voisins
pro-occidentaux de la Russie.
- ECONOMIQUE -
--------------
RUSSIE : aucun impact sur l'économie, les exportations de gaz et
de pétrole, base de la prospérité russe, ne courant aucun risque
d'être affectées.

GEORGIE : la croissance, jusqu'à présent rapide et alimentée par
les capitaux étrangers, risque un coup d'arrêt, compte tenu du
risque pour les investisseurs, sans parler du coût de la
reconstruction des infrastructures.
- POLITIQUE -
-------------
RUSSIE : l'image du Premier ministre Vladimir Poutine - déjà
très populaire - et du président Dmitri Medvedev, n'a pu que
s'améliorer dans un pays où la nostalgie de l'expansion impériale
n'a pas disparu.

GEORGIE : le président Mikheïl Saakachvili a été
considérablement affaibli par sa décision - incompréhensible même
pour ses amis et alliés - de tenter de reprendre par la force
l'Ossétie.
- HUMAIN -
----------
RUSSIE : 74 morts, 171 blessés et 19 disparus parmi les
militaires. Chiffres invérifiables non officiels cités pour les
pertes civiles en Ossétie du Sud (jusqu'à 2000 morts).
GEORGIE : 115 morts et 322 blessés parmi les militaires, 67
morts et 157 blessés civils.
- MILITAIRE -
-------------
RUSSIE : opération terre-air-mer bien préparée et brillamment
menée, mais moyens de brouillage protégeant l'aviation insuffisants:
4 avions perdus.

GEORGIE : opération mal pensée (renseignement insuffisant,
attaque contre un ennemi très supérieur en hommes et en matériel,
absence de couverture aérienne) et mal exécutée (le tunnel reliant
l'Ossétie du Sud à la Russie aurait dû être bloqué).

- MEDIATIQUE -
--------------
RUSSIE : les médias russes, et notamment les chaînes de
télévision, pratiquement unanimes dans leur appui à l'opération
militaire, ont relayé une campagne de propagande basée sur une
argumentation sérieuse, bien préparée et servie par des porte-parole
professionnels de bon niveau.

GEORGIE : le président Mikheïl Saakachvili, certes excellent
orateur charismatique, a consacré beaucoup de son temps aux
interviews télévisées, mais épuisé et tendu, il a parfois fait des
déclarations démenties par les faits et il s'est laissé filmer
mordillant sa cravate, ce qui a été immédiatement exploité par les
télévisions russes.

Măcar atît, pentru un popor năpăstuit

Oamenii care s-au luat de piept cu ursul, fără şansă, fără speranţă, doar din credinţă, undeva de partea cealaltă a mării cîntă, de aproape un mileniu, ghiersul ce urmează.

SHOTA RUSTAVELI
THE KNIGHT IN THE PANTHER'S SKIN


Translated from the Georgian

by VENERA URUSHADZE


PROLOGUE




1 He who created the firmament by the omnipotent might of his power,
Gave breath to all living creatures and to man spirits celestial,
Gave us the world to possess with all its unlimited varieties,
And Kings ordained by Him, each in His own image.

***

2 0 One God, who has created the form of every man's body,
Assist us, give us strength, to conquer the wiles of Satan;
Fill us with longing for love, endless, enduring to death!
Lighten the load of sins we must bear to the world to come!

***

3 I sing of the lion whom the use of lance, shield and sword adorns,
Of Tamar, the Queen of Queens, the ruby-cheeked and jet-haired.
How shall I dare pay tribute to her in praiseworthy verses,
Whom to look upon is to feast upon the choicest of honey?

***

4 Tears of blood flow profusely as I exult our Queen Tamar
Whose praises I have uttered forth in well-chosen words.
For ink I have used a lake of jet and for pen, a pliant reed.
My words, like jagged spears, will pierce the heart of the hearer.

***

5 I was told to compose in her honour stately and sweet-sounding verses,
To laud her eyebrows and lashes, her hair, her lips and her teeth-
Badakhshan ruby and cut crystal arrayed in two even ranks.
An anvil of lead can break even the hardest stone.

***

6 Fire my mind and tongue with skill and power for utterance
Which I need, 0 Lord, for the making of majestic and praiseworthy verses;
Thus will the deeds of Tariel be remembered in eloquent language,
And of the three star-like heroes who faithfully served one another.

***

7 Come, let us sit together and weep with undrying tears for Tariel.
There never breathed a man born under the same star as his.
I, Rustaveli, whose heart is pierced through by his sorrows have threaded
Like a necklace of pearls a tale told until now as a tale.

***

8 I, who am maddened to frenzy by love, have composed these lines.
She, whom vast armies call mistress has deprived me oi life and reason.
Thus sickened am I by love for which there exists no cure.
She alone can cure me, or leave me to death and the grave.

***

9 I have found this Persian tale, and have set it in Georgian verse
Until now like a peerless pearl it was rolled on the palm of the hand.
I have done this praiseworthy and disputable deed for her;
Therefore let her who has robbed me of heart and of reason judge it.

***

10 Though deprived of their light by gazing upon her yet my eyes long again
To behold her for whom with love-laden heart I roam like a madman.
Let her pray for and soothe my soul; it is enough that my body is burning.
Eloquent must my verses be, majestic, melodious and sweet.

***

11 Man, do not complain at fate. Be content and accept it.
Let the warrior always be brave, let the worker enjoy his labour;
So let the love-maddened man learn the meaning of love and know it.
Disdain not the love of another nor let him disdain yours.

***

12 Poetry is, first of all, a branch of divine wisdom,
Conceived by and known by the godly edifying to all who hear it.
It pleases the ear of the listener if he be a virtuous man.
A poem uttered with surfeit of words lacks grace and excellence.

***

13 A race on a course proves a horse's fire and mettle,
A player's skill is seen when he strikes the ball at the goal.
Even so it is with the poet who composes majestic poems:
He must call forth all his skill when utterance is hard and fails him.

***

14 Thus indeed, is the poet, and his poem is proof of his prowess.
When at a loss of words and he cannot attain perfection
He must seek for words that will not diminish the poem of its worth,
But strike the ball and score the goal like a dexterous player.

***

15 A verse or two composed by chance do not make a poet;
Let him not think himself a poet on the level of great singers.
Even though, now and then, he may write a few discordant verses;
Yet if he says, "Truly, mine is the better", he is a stubborn mule.

***

16 Then again there are poets who wish but are powerless to compose
Verses capable of penetrating deep into one's heart.
I may compare them to the bows and arrows of youthful hunters
Who cannot bring down big beasts, but kill only small game.

***

17 A third kind of poems is composed for mirth and revelry,
For the lover, the joyous and merry, for the pleasures of boon companions.
We may find some of them pleasing both to the heart and the ear,
But remember, only he who writes majestic poetry is a poet.

***

18 All the poet's endeavours must not be spent invain.
He must be devoted to one whom he considers worthy of loving,
And employ all his talents and skill In praising and glorifying her name.
For her alone must he sing in sweet melodious measures.

***

19 Hear all and know, I praise her whom I have hitherto praised!
In this I have endless glory, in this I am bold and shameless.
She, who is my life, is a beautiful merciless panther.
I shall devote my skill hereafter to exalt her name.

***

20 I speak of love's highest form-elevated, pure and heavenly,
Eloquence weakens when the tongue attempts to speak of such love.
It uplifts to heaven the soul of those who endure love's anguish.
A lover, therefore, must know how to endure and bear these afflictions.

***

21 Even a discerning mind cannot comprehend that love,
Though the tongue grow tired or the ears of the hearer weary.
I speak of the lower passions of man who when not lustfully kissing
Strives to imitate love but only faints from afar.

***

22 In the Arabic tongue a lover is called a madman
Because of non-fulfilment and futile longing for her.
Some, though exhausted, feel nearness to God as their souls soar upward.
Others, prey to low passions, fly from one fair maidan to another.

***

23 Beauty befits a lover like unto the sun on high.
He must have youth and leisure, be generous, wealthy and wise,
Patient, intelligent and eloquent, the mightiest among the mighty.
If devoid of all these qualities a lover is not a true lover.

***

24 Love is sacred and tender, hard to know or define.
It is not kindred to lust; it is something beyond it - divine.
Love is one thing, lust another; in no way do they mingle.
Between true love and lust lies an impregnable boundary.

***

25 He who loves should be constant, never lewd nor faithless.
Absence from her he loves should wring sigh upon sigh from his heart.
He must be true to her though she frown upon him in anger.
I hate the lover who seeks only bugging and lusty kissing.

***

26 A lover does not long for one today and another tomorrow.
He Ћannot endure love's parting or absence from her whom he worships.
Such sport is shameful, base, more like the trifling of boys.
The lover is he who suffers the whole world's woes and sorrows.

***

27 There is a love - the noblest - which reveals not its woes but conceals them.
The lover seeks solitude for when alone he bestows all his thoughts upon love.
Thus his fainting, dying, burning, are all from afar;
He may face the wrath of his beloved, yet must he fear and revere her.

***

28 A lover must never reveal his love but keep it hidden,
Nor should he basely sigh and put his loved one to shame;
Nowhere should he show his love, nor reveal it to any man.
Enduring woes and burning in fire for her sake should be joy.

29 Only a madman would trust the man who noises his love abroad.
By this he makes her suffer, by this he suffers himself.
How can he glorify her if he shames her with a surfeit of words'
That would only profane the love that she cherishes for him.

***

30 It makes me wonder to think there are men who make a show of their love.
Why add pain to a heart, already wounded by love?
It they have no love for her then why do they hide their hatred?
But an evil man loves an evil word more than his soul.

***

31 Judge not severely the tears of a lover; tears are his due.
Weeping and solitude befit him and the roaming of plains and forests.
When absent from her his thoughts should be of her whom he worships,
But when among men it is better he conceal his love within him.

***

STORY OF ROSTEVAN, KING OF THE ARABS

***

32 Rostrvan ruled in Arabia, a monarch exalted and mighty,
Fortunate, noble, farseeing, wise in council and judgment;
The hosts he commanded were countless, he. the invincible warrior,
His speech was fluent and gracious, his bounty and wisdom boundless.

***

33 He had one fair daughter, bright as the sun in its glory,
Shedding radiant beams, ravishing all who beheld her.
Hearts and minds were enslaved, all bowed down to her beauty.
Even the sage and the poet were deprived of speech in her presence.

***

34 Tinatin, fairest of maidens, grew to be fairest of women;
The sun itself in the sky paled above her in envy.
Rostevan summoned his viziers, graciously ranged them before him?
Proud, majestic, yet mild, he wanted their judgment and counsel.

***

35 "We are assembled", he said, Ћto discuss and counsel together.
The sun of my days is set, a moonless night is before me.
The full-blown rose must scatter the face of the earth with its petals.
But the bud on the branch unfolds, filling the garden with fragrance.

***

36 ЋMine is the burden of age, sorest affliction of mortals;
The footsteps of death draw near me and I must yield up my spirit.
Light can no longer exist when the shadow of night overtakes it.
Take for your sovereign, my daughter, whom even the sun cannot rival*.

37 The viziers answered: "0 King] Speak not of age and of darkness!
You are still mighty and wise, your subjects still adore you!
Even the rose that is withered sheds perfume surpassing all flowers.
Does not the rising star worship the moon that is waning?

***

38 "Speaknot of death, O King! Your blossom retains its perfume)
One bad counsel from you is better than a hundred good counsels from others.
You have done well to unload your heart of its onerous burden;
She who out-shines the sun we name our monarch and ruler.

***

39 "Woman she is, but a woman born to rule over a kingdom.
Truly our hearts declare her worthy to be our sovereign.
Her noble deeds, like her radiance, shed brightness arid warmth like sunshine.
The lion's whelp is a lion, be it male or female".

***

40 Avtandil, head of the armies, son of Amir-Spassalari,
Was slender and tall like the cypress, bright like tne sunlight and moonlight;
Beardless was he and his visage was pure as the clearest of crystal.
Tinatin's raven-black lashes pierced through his heart and senses.

***

41 Deep in his heart he nurtured love for that beautiful maiden;
Absent from her, the roses fled from his cheeks, and he languished';
But in her presence the fireswere kindled again in his bosom.
Pity the woes of the lover, racked by the torments of passion.

***

42 Hearing the words of the king, Avtandil rejoiced greatly;
The raging flames of desire consuming his heart abated.
"Now, he said to himself, "l will often gaze upon her.
This will bring peace to my heart and relief to my troubled spirit"..

***

43 Rostevan, king of the Arabs, announced through the whole of his kingdom:
"l, the father of Tinatin, proclaim her my worthy successor.
Her light shall illumine our country; come, and rejoice in her brightness!
Gaze at will on her beauty, give jubilant tongue to her praises!"

***

44 The Arabian people assembled, courtiers and nobles and henchmen.
Chief among warriors, Avtandil, head over legions of soldiers;
First among sages and elders, Sograt, beloved of his sovereign.
The royal throne was brought forth, dazzling men's sight with its splendour.

***

45 Rostevan led in Tinatin, bright as the sun's rays at noontide,
Placed the crown on her head, placed in her hand the sceptre,
Over her shoulders he cast a mantle befitting a sovereign.
And sunlike, omniscient, her gaze shed light in the farthest places.

***

46 Monarch and warriors and nobles bowed down to the sunlike maiden,
Hailed her their sovereign and queen and vowed her eternal allegiance;
Loud their voices arose, silencing trumpet and cymbal.
And the tears welled up in her eyes and dropped from the wings of a raven.

***

47 Tinatin wept lest she prove unworthy to rule over the kingdom,
Shedding her tears like rain over a garden of roses.
Her aged father consoled her; "A child is the peer of its parent.
Only now is the torturing fire that raged in my heart extinguished".

***

48 Rostevan counselled Tinatin: "Be of good heart, my daughter.
To you I have yielded my kingdom, made you the queen of the Arabs.
The welfare and care of my subjects is entrusted to you hereafter.
You are indeed wise and prudent, let then your heart be at peace.

***

49 "Like the sun which casts its beams alike on rosededs and middens,
Shed over great and small the kindly beams of your mercy.
Kindness makes slaves of the noble and lightens the bonds of the slave.
Resemble the mighty ocean which pours back the flood it receives.

***

50 "Generous deeds adorn a monarch as does a cypress Eden;
Even the treitor is won when the hand of the ruler is generous.
Spending on feasting and wine is better than hoarding our substance.
That which we give makes us richer, that which is hoarded is loSt".

***

51 Tinatin's spirit rose high, as she listened to Rostevan's counsel;
Unwearied, she garnered the words of his life-giving wisdom.
Then the king sat down to partake of the feast and rejoicings.
Tinatin rivalled the sun, which attempted in vain to outshine her.

***

52 Tinatin called to her presence her faithful adviser and teacher,
Bid him bring all her possessions, belonging to her as the princess.
The massive chest was delivered, her aged tutor unlocked it;
The maiden scattered her bounty, heedless of value or measure.

***

53 That day she gave away all she had gathered since childhood,
Enriched both great and small to cries of joy and wonder.
"Thus did my father teach me: 'Be generous, princely in giving'.
Let none keep back my treasure hoarded for me since childhood".

***

54 Then she commanded her servants to bring her the rest of her treasures,
To lead in her horses, her mules, her richly-caparisoned coursers.
Gifts so lavishly showered maddened -the hearts of the soldiers.
As avid as brigands they swooped on the endless torrent of riches.

***

55 They pillaged and seized her treasury, carried her horses away,
As if the gifts freely lavished were trophies wrung from the Turks.
Each had a share in the bounty, high and low, youths, maidens,
And still the gifts were showered, like snowflakes caught in a whirlwind.

***

56 All day they feasted and revelled; the banquet befitted a monarch.
All day the mighty gathering of warriors rejoiced and made merry.
Only the king appeared troubled, his brow was furrowed with sadness.
"What is afflicting our sovereign?" enquired the guests in amazement.

***

57 Avtandil, leader of heroes, slender and lithe as a panther,
Sat at the side of the monarch, the venerable Sograt beside him.
Rostevan's sorrowful visage perplexed the youth and the seer.
Why that glance of displeasure, that countenance moody, they pondered.

***

58 Avtandil said: "Let us ask him to tell us the cause of his sadness!
Surely he nurses some grievance, for here there is nothing to vex him.
Let us draw near and endeavour to coax him to break into smiles,
Beguile him with jesting and laughter, ask him to speak of his sorrow".

***

59 Avtandil, matchless of form, Sograt, wisest of viziers,
Filling their goblets with wine, drew near to the sovereign, smiling.
They bowed in obeisance before him, then cast themselves on their knees.
Then spoke the aged Sograt, in gentle and eloquent phrases:

***

60 "Gone are your smiles, O King. Are you troubled or offended?
Is it because the princess, your majesty's radiant daughter,
Has scattered your wealth too freely, and recklessly squandered your treasures?
Why, then, make her a queen and add trouble to trouble?"

***

61 Amazed at the boldness of Sograt, Rostevan pondered in silence.
Slowly he lifted his eyelids, smiling replied to his vizier:
"Shall I upbraid her for pouring her bounty like dewdrops from heaven?
He who believes me a niggard knows not the heart in my bosom.

***

62 "l care not for riches and treasures; this is no cause for my sadness.
But age draws near, O Sograt, and youth has departed for ever,
And no man in my realm has learned the arts I excel in,
Knightly arts in the lists, skill with words and with crossbow.

***

63 "Truly I have a daughter, tenderly nurtured and gracious;
Yet I am sad in my heart, that I have no son to succeed me,
None to excel me in contests, none to rival my prowess;
Avtandil, taught by my precepts, nearest approaches my greatness".

***

64 The youth, with his head bent low, listened to Rostevan's words,
Smiled as he listened to Rostevan boast of his prowess and cunning;
His teeth flashed white, like sunbeams illumining a plain.
"What have I said", cried the monarch, "to bring that smile to your face?

***

65 "What have I said", he rapeated, "to merit your smiles and derision?"
But Avtandil humbly implored the king to pardon his boldness.
"Hear me, and though what I say may offend the ears of my sovereign,
Yet withhold your judgment, O King, turn not from me in anger".

***

66 Then the king said: "Fear nothing! Nothing you say will offend me".
And swore to be true to his word on the life of his sunlike daughter.
"Then I will speak my mind", the youth replied to his sovereign;
"You boast of your skill, your highness. Now prove your words with deeds.

***

67 "l am as dust that you tread on, yet the arrow flies far from my bowstring;
Take up my challenge, O King, let others compare our prowess!
You said in the hearing of all that no archer excels you-
Let then your people give praise to him who shoots straightest and farthest!"

***

68 King Rostevan answered: "l accept the challenge you fling before me.
Your words are bold, my Avtandil. Let us then draw our bowstrings.
Let all my nobles be summoned to witness our prowess in contest!
Here in the field shall be proven which is more worthy of praise".

***

69 Thus did Rostevan speak. They all bowed in reverence before him.
Then they merrily laughed and sported like boisterous children.
Wagers were laid and a forfeit was gaily imposed on the loser:
In the sight of all he must go three days with his head uncovered.

***

70 Then he said to his huntsmen: "Go, scour the plain and the forest,
Beat in beasts to be shot at, then summon my soldiers and people
To witness the contest between us, and see which surpasses the other".
Thus was ended that day of feasting and high jubilation.

***

KING ROSTEVAN AND AVTANDIL GO HUNTING

***

71 Avtandil rode forth at daybreak mounted on a white stallion.
In his huntsman's apparel, he was as fair as a lily in bloom.
His face shone like crystal and ruby, outshining his golden veil.
Modest of mien, as ever, he summoned the king to the contest.

***

72 Fully equipped for the chase Rostevan made his appearance.
Warriors came swarming in myriads, eager to witness the contest.
Townsfolk surrounded the field with noisy clatter and bustle,
They drew their bows for their wager and shot and strove together.

***

73 Rostevan gave the command that twelve chosen archers approach him.
"Follow us closely" he said, "and supply us with arrows when needed.
See where the arrow sticks and whose arrow's course was the truer".
Soon in large numbers the beasts began to come in from all quarters.

***

74 Droves in astonishing number flocked onto the plain before them.
Herds of wild asses and goats, stags, and the high-leaping chamois.
The King and his vassal pursued them. Surely no sight could be fairer!
Behold the untiring arm, the lightning flight of arrow.

***

75 The face of the sun was veiled by the dust from the hooves of their horses.
Each time a shaft went home, more beasts were brought up for the slaughter
Till the field was soaked in their blood, as they fell, transfixed by arrows,
And not one wounded beast could struggle again to its feet.

***

76 Spurring their steeds, the rivals drove the victims before them,
The plain ran red with gore, till God in His heaven was angered
At the sight of His creature's blood. But Avtandil's name was uttered
By all who looked on at the contest: "A cypress planted in Eden":

***

77 Pursued and pursuers raced on till they came to the bank of a stream.
The beasts took refuge in thickets; neither horse nor hunter could follow.
The rivals sank to the ground to rest awhile from their labours,
And laughing, each sought to prove that he had emerged victorious.

***

78 "l am the winner!" "No, I!' each laughingly said to the other.
They were elated and merry as they happily sported and jested.
Then the twelve men who carried the quivers stepped into their presence.
"Tell us the truth", said the king, which of us two is the victor?"

***

79 The men answered him: "Only the truth we will tell you.
Avtandil stands alone. You are in no wise his equal.
Slay us now, if you will, we would rather die than deceive you.
Not one beast could arise after his arrow had struck it.

***

80 "Between you were felled to the ground more than one hundred score.
But Avtandil's share, your highness, was one score higher than yours.
None of his shafts fell short, but of yours, O King, we have gathered
Many which did no more than scratch the earth that they fell on".

***

81 Rostevan felt no remorse to learn that his skill was outmatched
By one he loved as the rose loves the nightingale's song.
Avtandil's triumph was his own, and the king banished grief from his bosom,
Smiled and was glad once again, ready for joy and diversion.

***

82 Then each sat down in the shade of the trees on the bank of the stream;
Countless as chaff were the hosts of warriors assembled before them.
And the twelve archers were there, bravest among the brave,
Their hearts full of joy and light, as they gazed at the beauty around them.

***

HOW THE KING OF THE ARABS SAW THE KNIGHT IN THE PANTHER'S SKIN

***

83 All at once they saw by the stream a stranger sitting and weeping.
He held a black horse by the bridle and looked like a lion and a hero.
His armour, saddle and bridle were thickly studded with pearls.
The rose was frozen by tears that welled up from his grief-stricken-heart.

***

84 Over his rich apparel was flung the skin of a panther
And the cap on his head was made from the selfsame panther's skin.
The whip he grasped in his hand was thick as the arm of a warrior.
The king and his host gazed with delight on this wondrous stranger.

***

85 One of the king's attendants advanced to speak to the weeper,
Who, with head bent low, seemed overwhelmed with his sorrow;
But he drew back in awe, he could not utter a word
For from the swordsman's jet-black lashes, fell showers of grief.

***

86 The messenger dared not speak, but gazed in wonder and pity,
Till at last he found the strength to deliver the words of his master.
I The king commands your presence", he.said. The stranger did not hear him;
Lost in his grief he wept, and knew not that any stood near him.

***

87 Deaf to the messenger s words and the clamorous shouts of the soldiers, Blind to the faces around him, wrapped in his lonely dejection, The stranger but sobbed the more and his tears, commingled with blood, Came rushing forth from his heart like waters from under a floodgate.

***

88 Surely his mind had drifted far from its owner's keeping;
He knew nothing of time, of place or the presence of others.
The attendant iepeated his message, but the stranger still wept, unheeding,
Nor could the flower of speech be plucked from his quivering lips.

***

89 Since the strange knight did not answer the slave returned to his sovereign.
He said: "l told him your will but he weeps and says not a word.
All my attempts to induce him to speak were in vain, your highness.
The radiant light that he casts has dazzled and blinded my eyes".

***

90 Great was the wrath of Rostevan but greater by far his amazement.
He summoned his archers before him, in thunderous tones he commanded:
"You twelve are undaunted warriors, skilled in the arts of warfare;
Take up your arms, at once, and bring that swordsman before me".

***

91 The archers drew near to the knight, with a sound of the clanging of armour,
So that the weeper started but fell once again to his weeping.
Then he looked up through his tears and beheld the archers approaching.
And cried: "Woe is me!" Nothing more, not " word, not a sound did he utter.

***

92 Then with his hands he wiped the tears from his eyes, and rising,
Braced his strong arms and rapidly fastened his sword and quiver.
Paying no heed to the men he mounted his raven-black horse
Rode away leaving the men amazed and bewildered behind him.

***

93 They stretched out their hands to seize him, but he turned and attacked them so fiercely
That even the heart of a foe would have pitied their plight in that moment.
Scarcely raising his hand, he beat them down with his whip,
Till the king's brave archers were scattered, or left on the ground for dead.

***

94 Rostevan's heart burned within him at the sight of his slaughtered soldiers.
Turning to those around him he charged them to capture the slayer.
The youth rode on unheeding, and never once looked backward,
But when the pursuers overtook him, he turned, raised his whip and destroyed them.

***

95 Rostevan and Avtandil mounted, spurred their steeds in pursuit;
The youth swayed free in his saddle, his horse as swift as Merani.
The sun shone bright on the plain and turning, the youth beheld
Rostevan, Avtandil riding, galloping close on his heels.

***

96 Before they could overtake him he dealt one furious blow
With his whip on his charger's side and was straightway gone from their sight,
Vanished like one who had sunk in an abyss or flown up to heaven.
And though they searched they could find no trace of the course he had taken.

***

97 Long and vainly they sought for the prints of his horse's hooves;
He had vanished from sight like a Devi, leaving no trace behind.
The soldiers mourned for the dead and bound the survivors' wounds.
"Well may I grieve", said the king. "Behold, the cause of my sorrow!

***

98 "Qod would not suffer me longer to delight in the joys I possessed.
Therefore he turned all the sweet of my joy to gall and wormwood.
Fate has decreed me to grieve and burdened my heart with sorrow.
I am wounded unto death. Such is His will and desire".

***

99 Thus spoke the king, and returned, lost in thought to his palace.
Hunters abandoned the chase. None was called to the lists.
Plaudits and laughter were silenced, groans were mingled with weeping.
"The king is right", said some, others but called upon God.

***

100 Rostevan entered his chamber, his countenance mournful and frowning.
Avtandil watched like a son that none but himself should follow.
The household servants retired; silenced were sounds of music,
The clicking of castanets, the plaintive twang of the 'harp-strings

***

101 Up to her father's door came Tinatin, she, the sun s rival,
Asked of the charrberlain: "ls my father asleep or awake?"
"He sleeps not", the chamberlain said. "He is heavy with brooding and mourning.
Pale is his cheek from grief, and anger has clouded his eye.

***

102 "Avtandil, he alone, keeps his vigil beside him.
The cause of their gloom is a stranger, scarcely beheld but he vanished".
Tinatin said: "l will go. I will not intrude on his sorrow.
Say 'She was here but now!' should my royal father require me"

***

103 The hours passed slowly by, till the king enquired of his servants:
"Where is my only solace, my jewel, my heart's blood, my daughter?"
The chamberlain answered: "She came, she was here but now at the door.
She would not intrude on your sorrow, but will straightway come at your call".

***

104 "Send for her, Rostevan ordered. "How can I live without her?
Say to her: "Why did you go, who are the life of your father?
You alone have the balm to soothe the wound in my bosom.
I shall unburden my heart and tell you the cause of my sorrow".

***

105 Tinatin went to her father, swift to obey his bidding,
Like the full moon in heaven was the light of her radiant features.
Rostevan placed her beside him and asked as he tenderly kissed her:
"Why did you tarry, my daughter? Where you awaiting my summons?"

***

106 Tinatin answered: "O King, they told me your visage was darkened;
How could I brave your frowns when even the lights in the heavens
Are dimmed by your discontent? But now let us seek for some means
To put an end to your troubles. That would be better than grieving".

***

107 Rostevan said: "l am heartsick; and yet your presence revives me.
With you beside me, my sorrows vanish like clouds in the sunlight.
Come then, I will relate what has occasioned my sadness.
When you know what has passed, surely you will not blame me.

***

108 "l came on a comely youth, whose beauty illumined the heavens;
He wept and refused to say what was the cause of his anguish.
He did not come when I called him, so I was greatly vexed,
And in my fury commanded my men to seize him at once.

***

109 "He mounted his horse when he saw me and wiped the tears from his eyes.
I commanded that he must be seized but he struck down and slaughtered my soldiers,
Then like a spirit he vanished as though the earth had engulfed him.
And to this hour I know not it he was man or phantom.

***

110 "l wonder, what has happened? How was it and what have I seen?
The warriors he slew are countless and the blood he spilled flowed in torrents.
Only a fiend or a spirit immortal could vanish as he did.
Alas! all the mercies of God are bitterness now to my soul.